Marea Unire din 1918 a însemnat și revenirea mănăstirii în locul său firesc, în România Mare. Putna reprezentase un loc de memorie al neamului românesc și până în 1918, expresie a acestei realități fiind serbările din anii 1871 și 1904. Dar, după Unire, se adună la Putna întreg sufletul românesc, într-un „pios prinos de închinare memoriei sfinte” a lui Ștefan cel Mare, cel care fusese „izvorul nesecat al răbdării în timpul de umilință, al curajului în timp de restriște” (Regele Ferdinand I). Marele domn era voievodul-icoană din care sufletul românesc își făurise simbol de mângâiere și de nădejde.
Mormântul Sfântului Ștefan cel Mare devine acum pentru România reîntregită „prilej de închegare sufletească și întărire a românilor din toate părțile”, un loc pentru completarea educației, un izvor din care se sorbea „iubirea nemincinoasă și nemitarnică de țară și neam; bărbăție, înțelepciune, credință în Dumnezeu, nădejde în crucea lui Hristos, iubire de dreptate, de curățenie a conștiinței, putere de a disprețui viclenia, lingușirea și fariseismul”, toate pentru „unificarea vederilor, înțelegerea și stabilirea între noi a unirii în toate și în totul”.
În primul an după dezrobirea Bucovinei, pășeau pe lespezile Putnei români din toate provinciile românești reunite: miniștri, generali, profesori universitari, diferite „societăți” ale vremii (precursoarele ONG-urilor de azi), funcționari publici, țărani, studenți și elevi.
Un moment deosebit l-a constituit venirea Familiei Regale, în 16 mai 1920: Regele Ferdinand, Regina Maria și Principesa Elisabeta, însoțiți de Mitropolitul Primat Miron Cristea și de Mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu.
„Chilia și Cetatea Albă, la pierderea cărora a sângerat inima ta, sunt ale noastre – a spus atunci Regele. Și Ardealul, pentru care tu și viteazul tău fiu ați purtat armele victorioase peste munți, este al nostru. Al nostru-i malul mării și bogata Dunăre de Jos!”
Au urmat apoi alți membri ai Casei Regale a României și ai altor Case Regale europene: Prinții Carol al II-lea și Nicolae, Principesa Ileana și Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai; Principesa Moștenitoare Elena, soția lui Carol al II-lea, însoțită de sora ei Prințesa Irene, Prințul Paul, Principesele Margareta și Theodora, Prințesa Maria de Grecia, Prinții Christophe de Danemarca și François al Franței.
Situația materială a mănăstirii se îmbunătățise, odată cu revenirea proprietăților mănăstirești în posesia Bisericii. Regele Ferdinand a aprobat decizia Consiliului de Miniștri din 31 martie 1921, prin care Fondul religionar ortodox al Bucovinei trecea în administrația Bisericii.
În vederea unei cunoașteri mai bune a trecutului, Ministerul Instrucțiunii a dispus ca instituțiile de învățământ să organizeze anual trei excursii de studii, în cadrul cărora adesea se ajungea și la Putna. Acestora li s-au adăugat alte pelerinaje, inițiate de diferite societăți și instituții.
