În acest an, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat două episcopii pentru cei mai mult de 1,5 milioane de români care se află în Marea Britanie, Irlanda și Islanda. Aceste locuri sunt leagănul a multor sfinți și a unei înfloritoare vieți monahale din primul mileniu. Iată doi dintre marii sfinți trăitori din Insulele Britanice.
Sfânta Ita, „mama adoptivă a sfinților irlandezi”
Sfânta Ita este printre cele mai cunoscute sfinte din Irlanda. Ea s-a născut în jurul anului 480, într-o familie de nobili creștini, din zona Waterford, în sud-estul Irlandei, și a fost botezată Deirdre. De mică, a avut o înclinație deosebită spre viața duhovnicească, ținând post de la o vârstă fragedă. Părinții ei au văzut, într-o noapte, un foc neobișnuit în camera ei, semn al prezenței harului dumnezeiesc.
Crescând în vârstă, creștea și în virtute. Simțind o puternică chemare spre ascetism și un mare dor de Dumnezeu, la 16 ani a decis să plece la mănăstire. La început, tatăl ei nu a fost de acord dar, după ce un înger i s-a arătat și l-a lămurit, el a acceptat. A mers la mănăstire împreună cu sora ei, Fiona. Ele au fost călugărite de Sfântul Declan, Episcopul de Ardmore. Deirdrei i-a fost dat numele de Ita, care înseamnă „sete de sfințenie”.
Prin rânduială dumnezeiască, cele două surori monahii au fost îndrumate de trei stâlpi de lumină cerească până la un loc din zona Limerick, la poalele unui munte, unde Sfânta Ita ctitorește Mănăstirea Killeedy – numele înseamnă „chilia sau biserica lui Ita”. Acolo își va petrece restul vieții, uneori retrăgându-se în izolare.
Aici a deschis o școală, la care mulți copii erau trimiși să învețe. Școala mănăstirii a odrăslit mulți sfinți, precum Sfântul Mochoemoc, nepotul ei, Sfântul Cumian, Sfântul Fachanan și alții. Pe Sfântul Mochoemoc l-a îngrijit de când era bebeluș. De aceea, ea a fost numită „mama adoptivă a sfinților irlandezi”.
Datorită harului lui Dumnezeu care lucra prin ea, oameni din toate colțurile Irlandei o cinsteau ca sfântă încă din timpul vieții și călătoreau distanțe mari ca să ajungă la ea și să primească alinare și îndrumare. Un exemplu de seamă este Sfântul Columban, care a vizitat-o pentru a-i cere sfat duhovnicesc. Înțelepciunea ei provenea din trăirea autentică a vieții ortodoxe, în asceză și smerenie. Alături de discernământ, Dumnezeu i-a dat și darul prorociei și pe cel al facerii de minuni.
Sfânta Ita spunea că Domnul iubește trei lucruri la creștini: credința în Dumnezeu cu inimă curată, viața simplă și duhovnicească și iubirea milostivă. Iar cele trei lucruri despre care spunea că nu-I sunt plăcute Domnului erau: fața posomorâtă din cauza urii din suflet, persistența în păcat și punerea nădejdii în bogățiile pământești.
În jurul anului 570, la vârsta de 90 de ani, după o boală grea, a trecut la Domnul, binecuvântându-i înainte pe preoții, monahii, monahiile și credincioșii din acea zonă. Mănăstirea zidită de ea a fost distrusă în secolele IX-X de către vikingi.
Pomenirea Sfintei Ita se face în 15 ianuarie. Ea îi ocrotește în special pe elevi, pe femeile însărcinate și pe cei cu boli de ochi.
Sfântă Ita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
Sfântul Mucenic Eduard, Regele Angliei
Viitorul Rege Eduard s-a născut în jurul anului 959 și a fost fiul Sfântului Rege Edgar al Angliei și al soției sale, Sfânta Elviga, care s-a călugărit după moartea soțului. În familia lor au fost mai mulți sfinți, ctitori și conducători de mănăstiri.
Înainte de nașterea sa, tatăl i-a spus soției că a visat cum, după moartea lui, Biserica Angliei avea să fie atacată, iar susținătorii fiului său mai mic aveau să îl omoare pe fratele lui mai mare. Fiul cel mic avea să stăpânească pe pământ, iar cel mare în cer.
După trecerea la cele veșnice a tatălui său, Eduard a devenit rege, în 975, pe când avea 16 ani. El a continuat demersul tatălui său cunoscut sub numele de „reforma monahală benedictină”, prin care numeroase mănăstiri în care trăiau clerici de mir căsătoriți au fost redate vieții monahale și înzestrate cu mari proprietăți, unele luate de la nobili cu prețuri hotărâte de rege. Prin această reformă, au înflorit viața monahală, educația și cultura. Alte realizări importante ale sale au fost împuternicirea justiției și realizarea primului sistem monetar uniformizat al Angliei.
După trei ani, a izbucnit o mare foamete, iar unii nobili englezi au distrus câteva mănăstiri și voiau să îl dea jos pe Regele Eduard și să îl pună pe tronul Angliei pe fratele său mai mic, care avea 10 ani. În 18 martie 978 sau 979, susținătorii acestei mișcări l-au ucis mișelește.
Cronica Anglo-Saxonilor, din secolul al XI-lea, vorbește astfel despre cele petrecute: „De când Anglii au venit pe insula Britanică, nu au comis o crimă mai mare decât aceasta. Oamenii l-au omorât, dar Domnul l-a preaslăvit: în viață un rege pământesc, iar după moarte un Sfânt ceresc. Ucigașii aceia au șters memoria lui de pe pământ, dar Tatăl cel Ceresc l-a sfințit atât în Rai, cât și pe pământ. Cine nu l-a cinstit cât era pe pământ, când era în viață, acum cinstește cu smerenie moaștele sale. Acum vedem că înțelepciunea oamenilor, viclenia și planurile acestei lumi sunt nimic pe lângă providența lui Dumnezeu”.
A fost canonizat în 1008, fiind pomenit pe 18 martie.
Sfinte Mucenice Eduard, Rege al Angliei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!