Valentin Felixovici Voino-Iasenețki, după numele său de mirean, s-a născut la 27 aprilie 1877, în localitatea Kest din Crimeea, și a trecut la cele veșnice în data de 11 iunie 1961, fiind canonizat de Biserica Rusă la 25 mai 1996.
Sfântul Luca al Crimeei, în tot timpul vieții sale pământești, l-a slujit pe aproapele său în calitate de doctor-chirurg, savant în medicină, profesor universitar, arhiepiscop și predicator de renume. Pătimind mult în temnițele comuniste pentru dragostea și credința în Iisus Hristos, astfel cunoscând suferința și răutatea de care este capabil omul înrobit de diavol, el nu a încetat să mărturisească și să ne lase, ca testament, cuvintele sale: „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul”.
Fiind un iscusit medic-chirurg, descoperă metoda anesteziei locale, care a înlocuit anestezia generală. La acea vreme, în Rusia și în întreaga lume, anestezia generală era considerată mai periculoasă decât însăși intervenția chirurgicală. În ultimii ani ai vieții sale, când Sfântul Ierarh Luca își pierduse cu desăvârșire vederea, el zicea: „Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.
Sfântul Luca al Crimeei era făcător de minuni încă din această viață pământească și a continuat să-și arate milostivirea și bunătatea chiar și după trecerea la cele veșnice, prin minunile sale, mai ales prin tămăduirea de boli, multe dintre ele imposibil de vindecat altfel.
Pe 18 septembrie 2005, fiului nostru, Constantin, i-au fost zdrobite picioarele de o mașină pe care o conducea un străin. Noi, părinții lui, eram plecați în interes de serviciu în Tanagra. Un elicopter al serviciului medical de urgență (EKAV) a decolat urgent de la Atena spre Levadia și l-a transportat pe copil la Spitalul de pediatrie. Între timp pierduse mult sânge. Primele evaluări ale echipei chirurgicale conduceau spre amputarea ambelor picioare.
Puțin mai târziu, a venit în sala de operații directorul clinicii de ortopedie, pe care noi nu îl cunoșteam, și care a preluat cazul copilului nostru. Doctorul ne-a informat că i-a salvat piciorul stâng, dar piciorul drept a fost amputat de la gleznă. Noi, fiind îngrijorați, l-am întrebat: „Doctore, nu există pericol de cangrenă și de septicemie?”. Răspunsul lui ne-a determinat să ne îndreptăm rugăciunile spre nădejdea în Dumnezeu. Acest doctor s-a luptat în sala de operație cu ceilalți doctori, care insistau să fie amputate ambele picioare ale copilului, după cum am fost informați mai târziu. Au urmat operațiile chirurgicale plastice la Spitalul de copii ,,Sfânta Sofia”. Medicii de la secția de reanimare, cardiologii, anesteziștii ș.a. ne-au informat că piciorul copilului nostru a fost salvat, dar că nu va avea nicio funcționalitate. Va avea un picior pe care îl va târî după el.
Pe 26 noiembrie 2005, fiul nostru ne-a vorbit pentru prima dată despre prietenul lui, Sfântul Luca, cel care l-a trezit după operație și i-a spus: „Constantine, trezește-te și du-te la mama ta!”. Constantin mai spunea: „Sfântul Luca a fost aici!”. Aceasta se întâmpla după fiecare operație, dar noi consideram că există un doctor sau un asistent cu numele Luca. I-am întrebat pe doctori și ne-au spus că în sala de operații nu există nimeni cu numele de Luca. La următoarea operație, când din nou Constantin ne-a spus că l-a văzut pe Sfântul Luca, noi l-am întrebat pe medicul-șef al secției de chirurgie plastică despre aceasta, iar el a scos din buzunarul cămășii lui medicale o iconiță a Sfântului Luca doctorul. Ne-a spus că la acesta se referă Constantin și ne-a confirmat că Sfântul Luca apare în multe situații dificile, cum este și cea a fiului nostru.
Prezența făcătoare de minuni a Sfântului Luca a continuat, iar în dimineața Duminicii Ortodoxiei piciorul copilului nostru a devenit funcțional. A început să-și miște chiar și degetele. Sfântul Luca s-a arătat fiului nostru de multe ori în sala de operații (în timpul celor aproape 30 de operații, ușoare sau grele, pe care le-a făcut). Pe 27 martie i s-a arătat îmbrăcat cu hainele sale de doctor și cu veșmintele arhierești și i-a spus: „Constantine, roagă-te, iar eu te voi face bine!”.
La început, psihologii care l-au consultat pe copilul nostru au încercat să îl îmbărbăteze. I-au spus printre altele: „Te vei face bine, însă nu vei putea să mergi, de exemplu, cu bicicleta”. Însă acum copilul chiar și fuge, se joacă și cu bicicleta, iar însănătoșirea lui este minunată. Suferința, îngrijorarea, chinul trupesc și sufletesc pe care le-am trăit sunt nimic în fața prezenței minunate a lui Hristos, prin intermediul Sfântului Luca, cel care întotdeauna ajută în astfel de momente dificile.
*
Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: De la Domnul este mântuirea mea (Psalm 61, 1). Fericiți cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care țâșnește din inimă, în împărtășirea duhovnicească cu Dumnezeu!
Sfântul Luca al Crimeei