Nu se poate, nu se poate ca în lumea asta
de cînd e ea lume
o privighetoare să nu fi ucis o pisică –
tocmai îi înhăța puii
Nu se poate, nu se poate ca în lumea asta
care e așa de mare
cu o lovitură de coadă
vreun pește să nu fi întors fluviul
îndărăt
Nu se poate, nu se poate ca în lumea asta
despre care știm atît de puține
într-o dimineață în timp ce topeai
soarele în cafea
să nu fi simțit brusc că e atît de tîrziu
de parcă nu a fost niciodată
Nu se poate, nu se poate ca în lumea asta
de cînd e ea lume un om să nu fi luat
în palme un bulgăre de pămînt și să-l întrebe:
nu vrei să fii din nou inima mea?
Și nu se poate, nu se poate
ca în lumea asta,
de cînd e ea lume
măcar o dată
bulgărele de pămînt
să nu fi răspuns
da