Mihai Neșu și-a încheiat cariera fotbalistică la doar 28 de ani, în urma unui accident petrecut la antrenamentul echipei FC Utrecht în 2011, când și-a fracturat o vertebră cervicală ce l-a paralizat de la umeri în jos. Ce l-a însuflețit astfel încât să înființeze un centru de recuperare care sprijină copiii și adulții cu dizabilități neuromotorii din România?
Ați inițiat realizarea unui centru care să sprijine copiii cu afecțiuni locomotorii. Ce v-a determinat să începeți acest proiect?
În anul 2011, la câteva luni după accident, în timp ce mă aflam la recuperare într-o clinică foarte frumoasă din Olanda, am văzut copiii care veneau zilnic la recuperare. După ce am mers să văd cum arată locul unde făceau terapie, mi-a venit gândul că, dacă mă voi întoarce cândva în România, să încerc să fac și eu ceva asemănător pentru copiii din țară. În 2013 m-am întors și în 2015 am deschis la Oradea Centrul caritabil de recuperare neuromotorie pentru copii Sfântul Nectarie, care în câțiva ani a devenit neîncăpător. Cererile tot mai mari ne-au determinat să gândim, împreună cu Iulia, directoarea fundației, folosind experiența terapeuților de la centrul actual, noul Complex de recuperare caritabil pentru cei cu dizabilități neuromotorii. Cu ajutorul lui Dumnezeu îl construim de trei ani și ne apropiem de deschiderea lui.
Cum ați evaluat, la început, și cum ați constatat, în timp, dificultatea acestui proiect?
Încă de la început acest nou centru a fost gândit în așa fel încât să aducă împreună atât pe cei cu dizabilități, cât și pe cei sănătoși, pentru a se bucura împreună de toate serviciile pe care le vom oferi, unele de recuperare, la prețuri mici, pentru cei cu dizabilități, altele de relaxare, pentru cei sănătoși, care vor plăti și, astfel, vor susține bugetul Centrului de recuperare pentru a putea oferi prețuri cât mai mici celor în nevoi, care își vor putea permite tratament de recuperare pe termen lung. Inițial, bugetul a fost estimat la 3.4 milioane de euro dar, venind pandemia și războiul, toate s-au scumpit și am ajuns deja la 5.3 milioane de euro cheltuiți. Mai avem nevoie de aproximativ un milion ca să terminăm proiectul. Cu ajutorul lui Dumnezeu și a celor care ne-au ajutat, am reușit să trecem cu bine peste această schimbare de buget. Însă, e adevărat, complexitatea și anvergura proiectului ne-au copleșit în unele momente. Dar, tot Dumnezeu ne-a trimis oameni specialiști în șantier care să rezolve majoritatea greutăților întâmpinate.
Ce i-a motivat pe oameni să vă fie alături în echipa de organizare? Și care sunt mecanismele prin care reușiți să depășiți obstacolele?
Iulia, directoarea fundației, s-a mutat special din București ca să pună pe picioare tot ce s-a făcut până acum. A organizat o echipă minunată, a găsit oamenii potriviți în fiecare moment, chiar dacă unii au mai plecat.
Depășim obstacolele prin discuții sincere în care încercăm să cântărim tot ceea ce apare într-o situație și să găsim soluțiile potrivite.
Ce procent din fonduri provine din donații mici, cât din donații mari și cât de la stat? Ce vă spun dumneavoastră aceste procente?
Cea mai mare parte din donații, aproximativ 60%, vine din campania prin SMS. Oricine trimite un SMS cu cuvântul CRED la 8844 se abonează să doneze 2€ lunar. Cu ajutorul acestor oameni care donează 2€ lunar am strâns în patru ani peste trei milioane de euro. În acest interval am strâns aproape un milion de euro de la firme, prin direcționarea a 20% din impozitul pe profit, iar restul din donații direct de la oameni. Asta ne arată că românii sunt darnici și dornici să ajute.
Suntem foarte bucuroși de dragostea și susținerea pe care ni le-au arătat o mulțime de oameni. Datorită lor suntem atât de aproape să deschidem acest nou complex, despre care puteți vedea detalii pe pagina noastră de Facebook sau Instagram, Mihai Nesu Foundation.
Care este bucuria dumneavoastră?
Bucuria mea este faptul că pot să mă trezesc în fiecare dimineață cu ajutorul lui Dumnezeu și înconjurat de dragostea celor din jurul meu, pot să fiu de folos în părticica asta pe care mi-am ales-o, să fac tot ce pot ca să le ofer șansa la o viață mai bună celor cu dizabilități și familiilor lor.
Care este durerea dumneavoastră?
O singură durere contează, durerea conștientizării faptului că sunt foarte departe de Dumnezeu. De câte ori citesc viețile sfinților și văd ce făceau ei și cum gestionau cu ajutorul lui Dumnezeu anumite situații și stări sufletești apare această durere sau dezamăgirea că eu sunt departe de ceea ce ar trebui. Dar apare și o râvnă de a mă strădui mai mult să trăiesc și să gândesc după voia lui Dumnezeu.
Dintre virtuți, care credeți că ne-ar fi de folos mai mult în societatea de azi?
Cred că toate ne-ar fi de folos mai mult. Este loc suficient, dar în special dorința de a trăi după voia lui Dumnezeu și de a fi plăcuți Lui. Dar, că să dăm un răspuns la subiect, aș pune smerenia pe primul loc, pe locul doi dreapta socoteală, apoi restul.
Ce ați învățat din faptul că unii oameni s-au depărtat de dumneavoastră în urma accidentului, iar alții s-au apropiat?
După accident, am avut marea bucurie să am tot mai mulți oameni în jurul meu și foarte mulți oameni care mă iubesc și se roagă pentru mine de departe. Asta mi-a dovedit că încă există multă dragoste în lume și oamenii mi-o arată în fiecare zi. Pentru mine este o mare binecuvântare acest lucru.