O autentică pedagogie a împrietenirii copiilor și tinerilor cu Mântuitorul Hristos, ca și cea a devenirii noastre întru cunoașterea valorilor fundamentale ale neamului nostru românesc, nu poate rămâne străină de cunoașterea, măcar și-n parte, a trudei neostoite a Mitropolitului considerat ctitor al limbajului liturgic românesc, pusă în slujba poporului și a limbii românești.
Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a neobosit traducând și versificând diferite cărți de zidire duhovnicească, convingerea sa întemeietoare de o asemenea jertfă fiind aceea că poporul trebuie să înțeleagă ceea ce se slujește în biserică: „să-nțeleagă toți spăsenia (mântuirea) lui Dumnezeu cu întreg înțeles”. Și-s de înnumărat la cea dintâi strigare a gândului: Psaltirea în versuri, traducerea Dumnezeieștii Liturghii – prima traducere integrală a celor trei liturghii ortodoxe, Psaltirea de-nțăles, Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, Molitvălnic de-nțăles, Parimiile de preste an, Viața și petrecerea svinților.
În anul acesta, în care se împlinesc patru secole de la nașterea Sfântului Ierarh „luminător al cuvintelor”, instrumentele de exersare catehetică, exegetică, liturgică, omiletică și dogmatică ce valorifică opera sa poetică, teologică, culturală și misionară sunt o constantă în activitățile cu copiii și tinerii, dar și în atelierele de învățare experiențială, colaborativă cu profesorii de Religie și în sesiunile de formare a tinerilor preoți.
Între aceste instrumente se numără unul dintre mesajele de felicitare adresate credincioșilor de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, cel datat în 13 decembrie 2023, zi de prăznuire a Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei în Biserica noastră, conform proclamării solemne a canonizării, din 14 octombrie 2005.
Iată-l: „Sfântul Ierarh Dosoftei, teologul poet și prietenul sfinților, neobositul cărturar în slujba limbii române și harnicul păstor al Moldovei, să înalțe rugăciune dulce-glăsuitoare înaintea tronului Preasfintei Treimi, ca prin lucrarea Sfântului Duh să vă întăriți în credința mărturisitoare, în blândețea de pace aducătoare și în răbdarea biruitoare a greutăților vieții, după cum el însuși și-a înfrumusețat viața prin lucrarea și cultivarea virtuților”.
Lectura unui astfel de mesaj-sinteză, succedată de prezentarea chiar și doar a unei singure cărți-tezaur de limbă românească și mărturisitoare de viață liturgică drept-măritoare pe care se înveșnicește numele „poetului duhovnicesc al Psaltirii”, le poate oferi copiilor și tinerilor încă un context în care să fie încredințați că valorile creștine le conferă o demnitate peste probleme imediate, un viitor care se construiește prin alegeri bune și o așezare sufletească orientată spre un sens care îi duce de la pământ la cer.
Psalmul 1
Ferice de omul ce n-a merge
În sfatul celor fără de lege
Și cu răii nu va sta-n cărare,
Nici a ședea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
Și-n legea lui ș-a petrece somnul,
De să va-nvăța de zî, de noapte,
Să-i deprinză poruncile toate.
Și va fi ca pomul lângă apă,
Carele de roadă nu să scapă.
Și frunza sa încă nu-ș-va pierde,
Ce pre toată vremea va sta verde.
Și de câte lucrează i-sporește,
Și agonisita lui va crește.
Iară voi, necurațâi, ca pleava,
De sârg veț cunoaște-vă isprava.
Când s-a vântura dintr-are vravul,
Vă veț duce cum să duce pravul,
Și cu grâul nu veți cădea-n fățare,
Ce veț fi suflaț cu spulbărare.
Și la giudeț nu vă s-afla locul
Să vă sculaț, ce veți peri cu totul.
Nice păcătoșii din direapta
Vor fi cu direpții să-ș ia plata,
Că celor direpț Domnul le vede
Toată calea din scaun ce șede.
Și calea păgânilor cea strâmbă
Va peri, și vor cădea-n grea scârbă.