Peste 630 de elevi au fost, în ultimii 14 ani, membrii acestui grup de la Liceul „Ion Nistor” din Vicovu de Sus. Ce i-a determinat să aleagă, pe fiecare dintre ei, sute de ore de repetiții în locul altor activități în timpul liber?
Suntem români și avem cu ce ne mândri: tradiția noastră înseamnă credință, dreptate, demnitate și adevăr – de aici provenim și ne tragem seva sufletului.
Primind și însușindu-și această datorie, cu 14 ani în urmă, în Ierusalimul neamului Românesc, la Mănăstirea Putna, cu părinteasca binecuvântare a părintelui stareț, arhimandritul Melchisedec Velnic, a luat naștere Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus. De-a lungul timpului, datorită activității sale de cinstire și promovare a adevăratelor valori, grupul a devenit un veritabil ambasador de tradiție românească, strâns împletită cu credința creștin-ortodoxă. Pentru noi, membrii acestuia, grupul reprezintă o familie, în mijlocul căreia ne-am regăsit sensul. Am învățat că menirea noastră, a noilor oșteni ai lui Ștefan, ca și a tuturor românilor de pretutindeni, este de a păstra credința în Dumnezeu, lăsată de străbuni, mărturisită cu sânge de martiri și de eroi și vădită în altarele sfinte și în candelele de sute de ani nestinse. Prin iubire, muncă și dăruire, ne legăm aspirațiile vieții noastre de amintirile strămoșilor, nădăjduind să ducem mai departe dragostea de neam și țară, avându-l ca model, sprijin și ocrotitor pe Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
De la început ne-am propus să ducem mai departe activitățile începute de vrednicul de pomenire părinte Ionel Maloș, trecut la cele veșnice în anul 2004. Acest grup reprezintă o cinste pentru comunitatea din Vicovu de Sus și oferă un alt mod de trăire a credinței ortodoxe străbune. În ciuda atâtor alte tentații cotidiene, s-a ales folclorul ca mijloc de exprimare, de etalare a talentului și a creativității tinerilor noștri.
Pentru noi, tradiția este viață. Încerc să-i învăț pe copii să descopere valorile autentice și, mai mult, să le trăiască, să le transmită, să le pună în lumină. Cred cu tărie că „tradițiile sunt amintirile sfinte ale omului de pe vremea când trăia în Rai”, cum spunea unul dintre Sfinții închisorilor. Nu există credință fără tradiție. Credința tocmai prin tradiție am moștenit-o de la Apostolii care au primit-o în dar. La rândul nostru, o trăim și o transmitem tainic fiilor, nepoților, de fiecare dată când aprindem o lumânare, când mergem la Liturghie, când cercetăm un bolnav, când sărutăm o cruce, când colindăm.
Grupului vocal-tradițional îi revine frumoasa, dar greaua misiune de a continua și îmbogăți tradiția străbunilor noștri și de a păstra nealterat tezaurul limbii și al tradițiilor noastre românești. Satele noastre încă mai păstrează comori ale culturii populare ce leagă trecutul cu viitorul. Am călătorit și călătorim cu amintirea strămoșilor noștri în toate colțurile țării, dar și în afara granițelor, încercând să fim lumină și iubire pentru cei ce ne ascultă și să mărturisim prin vers și cânt frumosul de la noi și din noi, să aducem aminte că trebuie să nu sărăcim niciodată din bogăția cea duhovnicească, să nu cedăm nimic din zestrea și tezaurul nostru de credință și să căutăm mereu să fim următori lui Hristos, asemenea străbunilor noștri!
Coordonator Vasile Schipor, profesor de Religie
Trăirile mele legate de „Ai lui Ștefan, noi oșteni” au început să apară cu mult înainte de a deveni membru propriu-zis al grupului, acesta având o mare importanță pentru familia mea și, în mod special, pentru bunica. Ea, alături de bunicul meu, părintele Ionel, vrednicul de pomenire, s-a îngrijit de prima generație de oșteni.
Tinerii frumoși, îmbrăcați în straie populare și având chip senin, mi-au fost de mic copil dragi sufletului. Am avut ocazia de a-i cunoaște pe mulți dintre membrii grupului din generațiile anterioare nouă; am reușit să îi admir și să îi iau, mai apoi, drept exemplu, iar un lucru pe care l-am regăsit la fiecare dintre noi, deopotrivă cei de acum și cei din trecut, este bucuria. Bucurie pe care o trăim fiecare și pe care o împărtășim cu fiecare. O bucurie pe care, de multe ori, ne e greu să o explicăm, și care, fără niciun dubiu, nu poate fi mimată.
În mijlocul grupului mi-a crescut sufletul și mi-a înflorit credința. Uitând-mă în urmă, îmi dau seama că, alegând să fac parte din acest grup, am luat una dintre cele mai folositoare decizii pentru adolescența mea. Nu pot fi decât recunoscătoare pentru felul în care a rânduit Dumnezeu lucrurile.
Maria Maloș, elevă
Activitatea noastră poate fi rezumată în patru cuvinte: bucurie, lumină, tradiție și credință. Familia oștenilor este o familie numeroasă, o familie frumoasă și unită. Fiecare clipă pe care o petrecem împreună, fiecare proiect în care ne implicăm, fiecare spectacol la care participăm sunt comori sufletești, amintiri neprețuite.
Experiențele pe care noi, tinerii oșteni ai Sfântului Ștefan, le trăim în cadrul acestei familii sunt unice și speciale. Speciale, deoarece le simțim ca fiind un dar de la Dumnezeu, simțim binecuvântarea Sa asupra noastră și asupra activității noastre; unice, datorită valorilor pe care ni le însușim în cadrul acestora.
Au fost nenumărate momentele în care, prin cântec, am adus pe chipurile celor ce ne ascultau lacrimi de bucurie, dar și de dor, dor de „acasă”, dor de tradiție și de obiceiuri, dor de valorile creștin-ortodoxe, dor de România. Pentru fiecare dintre noi, astfel de momente au reprezentat trăiri alese, ziditoare, ce ne-au rămas în suflet și în gând.
De-a lungul timpului, experiențele și trăirile din cadrul grupului au reușit să schimbe oșteni. Mulți tineri care au făcut parte din această familie și care erau, oarecum, străini de calea lui Dumnezeu, au descoperit frumusețea viețuirii întru Hristos.
Fiecare dintre noi se află într-un înfloritor proces de dezvoltare, iar experiențele și trăirile din cadrul grupului, în care simțim tot mai mult că Dumnezeu „ne ține de mână”, ne sunt sprijin în a ne trăi tinerețea frumos, în a ne menține calea dreaptă, lucru foarte important pentru un tânăr.
Alexandra Bujdei, elevă
Trăirile și experiențele din cadrul grupului „Ai lui Ștefan, noi oșteni” mereu le-am considerat complexe, pline de frumos și liniștitoare. După etapa preselecțiilor, la prima repetiție, te simți ca acasă, fiind primit călduros. Mulți oșteni consideră sala de clasă unde facem repetițiile ca a doua locuință și grupul ca a doua familie.
Cu ajutorul comunității devii mai matur și te poți pregăti de viața de adult prin cunoștințele dobândite. În fiecare activitate descoperi ceva nou și valoros. Este o șansă unică să înveți despre responsabilitate, prietenie și credință. Fiecare moment petrecut cu acest grup a fost un prilej de învățare și de bucurie. De la simple repetiții muzicale, la concerte și tabere, fiecare activitate a avut un impact profund asupra mea. Am învățat să colaborez cu ceilalți, să fiu empatic și să înțeleg valorile comunității noastre.
Pe lângă aspectele spirituale, grupul a fost și un loc unde am dezvoltat abilități practice. De la organizarea evenimentelor la coordonarea activităților, fiecare membru a avut șansa să contribuie și să își dezvolte aptitudinile. Aceste experiențe mi-au oferit încredere în propriile capacități și m-au pregătit pentru provocările viitoare.
Grupul „Ai lui Ștefan, noi oșteni” nu este doar despre muzică și activități, este despre crearea unor legături profunde și durabile, despre creșterea spirituală și personală, despre împărtășirea dragostei lui Dumnezeu. Această comunitate încă îmi schimbă viața în moduri pe care nu le-am crezut posibile și îi sunt recunoscător pentru tot ce mi-a oferit și îmi oferă.