Smerenia este virtutea din care se nasc toate virtuțile. Dacă ai smerenie, ai temelia vieții duhovnicești. Fără smerenie nu poți să zidești. Rugăciunea, dacă este așezată pe smerenie și izvorăște din smerenie, atunci curge, cântă inima. Dar dacă nu este așezată pe smerenie, deși te străduiești, rugăciunea este ca o aramă răsunătoare și ca un chimval răsunător. Așa se face rugăciunea pentru cel care nu se roagă cu smerenie.
*
Roagă-te cât mai mult! Duhul Sfânt te va învăța totul! Chiar dacă simțim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuși să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Sufletul se încălzește încetul cu încetul prin șederea îndelungată în fața lui Dumnezeu, prin cugetarea permanentă la lucrarea lui Dumnezeu, la sfârșitul nostru, la minunile pe care Dumnezeu le face în fiecare clipă cu noi. Cu timpul, sufletul va căpăta deprindere, va dori rugăciunea așa cum trupul are nevoie de aer și de apă.
*
Conștiința este legea lui Dumnezeu scrisă cu degetul Său în inima omului. Conștiința e mai veche decât toată legea și porunca. Este legea cea firească sau divanul lui Dumnezeu în om. Conștiința ne înțeapă cu acul mustrării, apoi ne trimite la biserică să ne spovedim cu căință. Acolo, ca într-un alt Iordan, ne botează în apa lacrimilor noastre. La urmă ne arată Sfintele Taine. Iar după ce am gustat și am văzut cât de bun este Domnul, conștiința se liniștește ca o mare, ne slobozește cu pace acasă și ne învață cum să petrecem restul vieții.
*
Trebuie să punem mare accent pe cunoașterea de sine, luptând pentru aceasta, și să cerem cu insistență în rugăciuni ca Dumnezeu să ne lumineze întunericul sufletelor și să ne dea ajutor pentru a izgoni toată răutatea care și-a făcut cuib în mintea și în inima noastră. Fără cunoașterea de sine și lupta împotriva răului nu este posibil niciun urcuș duhovnicesc. Să cerem lui Dumnezeu să ne ajute să descoperim și să învingem toate cugetele viclene și duplicitatea din noi.
*
Urcușul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit. Îndrumarea sufletelor spre mântuire, ridicarea din prăpastia păcatelor, a patimilor, din deznădejde, este o artă care nu se învață pe băncile școlilor, ci numai în lupta cu viața. Această artă poate fi deprinsă numai la școala smereniei, a ascultării, a lepădării de sine, numai în lumina lui Hristos. Omul în viață poate învăța singur aproape orice, dar tainele sufletului și ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povățuirea unui duhovnic înțelept.