Văd aceasta în fiecare zi și Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie
În urmă cu 11 ani, l-am „descoperit” pe Sfântul Nectarie. Spun că „l-am descoperit” pentru că auzisem de el, dar nu citisem despre el, despre minunile lui și nici acatistul lui nu îl citisem. Am ajuns să citesc o carte cu minunile înfăptuite de el din dorința de a avea copii.
La 34 de ani, după trei ani de mers la medici și multe controale, o doamnă doctor ginecolog din București ne spunea că nu vom putea avea copii, deoarece aparatul meu reproducător arăta ca al unei femei de 50 de ani. Poate cu inseminare artificială ar fi fost o șansă, dar nu ne promitea nimic. Era cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 2011. Mamele care au primit asemenea vești știu cum m-am simțit, ce era în sufletul meu. Am fost devastată.
Când am ajuns acasă, în Suceava, am primit de la soacra mea o carte cu minuni ale Sfântului Nectarie. Eu credeam în minuni, dar credeam că minunile s-au întâmplat în anii ce au urmat după moartea sfântului, cu mult timp în urmă. În carte am citit despre o minune care i s-a întâmplat unei mămici într-un spital din București. Erau trecute multe detalii, numele medicului și anul, care era de curând. Nu sunt cuvinte care pot explica ce am simțit în suflet… dar bineînțeles că a apărut și îndoiala: că acea femeie era foarte credincioasă, se ruga mult mai mult decât mine și așa mai departe. Erau îndoieli care apar întotdeauna când necuratul simte că vrei să fii mai aproape de Dumnezeu.
Am căutat acatistul sfântului și m-am apucat să-l citesc seară de seară. Am mai citit acatiste, dar tot timpul după ce începeam să citesc apăreau gândurile: cu ce mă îmbrac mâine, ce mâncare să mai fac. Nu eram atentă la ce citeam și o luam de la capăt, nu înțelegeam cuvintele. Era un „chin”, așa mi se părea, și nu reușeam să citesc decât cel mult două seri și apoi renunțam. Dar când am început să citesc acatistul Sfântului Nectarie, am simțit o emoție pe care nu o pot reda în cuvinte, am plâns, înțelegeam tot ce citeam, nu mă puteam gândi la nimic altceva, eram cu tot sufletul în acatist. Am simțit o liniște sufletească, o împăcare, o siguranță că totul va fi bine. Am citit acatistul în fiecare seară, fără să fie un chin, fără să îmi fie greu.
În iunie 2012 am rămas însărcinată natural, fără inseminare, fără pastile. Ruga mea fusese ascultată și, cu ajutorul Sfântului Nectarie, Dumnezeu îmi dăruia cea mai de preț minune.
De când era o „posibilă sarcină”, am știut că în pântecul meu minunea era o fetiță. Știam acest lucru pentru că o visasem: o fetiță brunetă, cu două codițe prinse cu două funde mari. Deși anii au trecut și uitasem acest vis, mi l-am amintit în prima zi de școală a Mariei Nectaria.
Am înțeles că Dumnezeu există, că minunile se întâmplă și în zilele noastre. Trebuie doar să credem și să ne rugăm. Eu văd aceasta în fiecare zi și Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie.