Sunt mamă a cinci copii – doar mamă, pentru că de soț m-am despărțit din cauza abuzurilor fizice greu de imaginat la care eram supusă atât eu, cât și copiii. Lucrez de mulți ani în Italia și printre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut în viața mea se numără și următorul.
Întâmplarea a avut loc în 2013. În acea vreme, nu aveam un serviciu stabil, ci lucram câteva ore pe săptămână la curățenie. Câștigam foarte puțini bani, care cu greu ne ajungeau chiar și pentru mâncare. Pe copii îi transferasem cu școala în Italia de ceva vreme. Eram foarte fericită să îi am lângă mine, cu toate că îmi era greu să fac față cu cheltuielile.
Una dintre problemele mari erau facturile la gaz și la electricitate. Am cerut la companii îngăduința să le plătesc mai târziu, neavând putere momentan. Au acceptat și nu mi-au tăiat nici gazul, nici electricitatea. Lipsurile erau din ce în ce mai multe, la început ușor de răbdat, dar mai apoi se transformau în probleme. Ajunsesem la limită cu tot ce ne puteam permite, făceam mare economie chiar și cu alimentele. Mă simțeam amenințată, mi-era teamă de un posibil eșec, îmi era greu să accept că mi-am adus copiii cu mine, în Italia, dar nu le pot oferi un trai așa cum aș fi vrut.
Timpul trecea, eu nu găseam altceva de lucru și situația cu facturile nu mai putea aștepta. Erau trei luni în care fusesem îngăduită cu plata lor și nu se putea mai mult. Aveam nevoie disperată de o sumă de bani ca să pot face față și nu găseam ajutor nicăieri. Mă rugam la Dumnezeu și la Maica Domnului să nu mă lase, să mă ajute să trec și peste asta ca să-mi pot crește copilașii lângă mine.
Într-o duminică dimineață, mai aveam 10 euro, ultimii bani. Cu ei aș fi putut să iau câteva bucăți de carne pentru masa de duminică, pentru că în celelalte zile ne descurcam și fără carne, sau puteam să iau motorină și să mergem la biserică. Am ales să pun motorină. Am ajuns la biserică, foarte ușor ne-am găsit fiecare locul și încă de la început am izbutit să mă pot ruga. De pe drum eram nerăbdătoare să intru în biserică, să îi spun lui Dumnezeu tot ce mă doare și cât de greu mă apasă situația prin care trec!
Nu știu când s-au scurs așa de repede orele cât a durat slujba. Mă afundasem adânc în a-mi plânge necazul înaintea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, încât îmi aduc aminte doar frânturi din ce se întâmpla în jurul meu. Știu că la un moment dat am rostit în gând următoarele: „Doamne, Te rog să mă ierți pentru toate câte Ți-am greșit. Tu știi că nu aș putea trăi fără să am copiii lângă mine, ajută-mă, că numai Tu mă poți ajuta și îmi poți înțelege inima de mamă”.
În acel moment, am simțit cum cineva de lângă mine mi-a tras ușor geanta, însă refuzam să cred că pot fi furată tocmai în biserică, iar pe de altă parte nu avea ce lua, pentru că nu aveam nici măcar bani de o lumânare. Așa că nu i-am dat prea multă importanță.
S-a terminat slujba, am primit binecuvântare de la părintele și mi-am adunat copilașii pentru a ne întoarce acasă. Ajung la mașină și, când bag mâna în geantă să scot cheile, dau de o bucată de hârtie. „Ce o fi?”, mă gândesc și o scot. Era o bancnotă de 500 de euro. M-a pornit un plâns și un fior încât am rămas blocată câteva clipe. Brusc, mi-a trecut prin fața ochilor întâmplarea din biserică, când mi-a fost trasă ușor geanta în spate, și am înțeles că Dumnezeu îmi venise în ajutor așa cum aveam nevoie! Am tăcut, nu am spus nimănui nimic pentru că nu puteam. Înțelegeam ce lucru minunat a săvârșit Dumnezeu cu mine!
Mult timp am plâns de bucurie și recunoștință. Am înțeles cât de ușor ne poate ajuta Dumnezeu atunci când suntem în biserică! Cu banii am reușit să mă descurc încât să nu mai stau cu griji. Mai apoi, tot Bunul nostru Dumnezeu mi-a ajutat de am găsit de lucru.
Pe lângă ajutorul material pe care mereu l-am primit, prin astfel de intervenții minunate am înțeles din încredințare că Dumnezeu știe de mine și e gata să mă ajute în orice, numai de voi cere cu credință în rugăciune!