Gravitația ne ține ferm pe pământ și ajută Pământul să se învârtă în jurul Soarelui. De asemenea, această forță invizibilă atrage ploaia din cer și determină mareele oceanice de zi cu zi. S-ar părea că această forță gravitațională, de zi cu zi, ar trebui să fie una dintre cele mai bine înțelese concepte din știință. Cu toate acestea, forța gravitațională rămâne un mister profund. Gravitația furnizează un exemplu uimitor de limitare a cunoașterii științifice actuale.
Ce este gravitația?
Isaac Newton și-a pus această întrebare în 1686 și a concluzionat că gravitația este o forță de atracție între toate obiectele. El a realizat că aceeași forță care face un măr să cadă pe pământ, ține și luna pe orbita ei. Forța gravitațională a Pământului determină luna să fie la 1 mm distanță de la a devia în linie dreaptă, în fiecare secundă, în timp ce înconjoară Pământul. Legea Gravitațională universală a lui Newton este una dintre cele mai mari descoperiri științifice din toate timpurile.
Forța gravitațională este una dintre cele patru forțe fundamentale ale naturii.
Observați că forța gravitațională este de departe cea mai slabă dintre cele patru, și cu toate acestea domină pe scara obiectelor din spațiile mari. Așa cum a arătat Newton, atracția gravitațională între două mase devine din ce în ce mai mică pe măsură ce distanța dintre cele două devine mai mare, dar niciodată nu are valoarea zero. De aceea, fiecare particulă din întregul univers atrage de fapt alte particule. Gravitația este o forță cu rază lungă de acțiune în contrast cu forțele tari și cele slabe. Conform relativității generale, efectele gravitației nu sunt instantanee, ci transmise la viteza luminii.
Dar ce este cu adevărat gravitația? Cum poate această forță să acționeze peste imensitatea spațiului gol? Și, în primul rând, de ce există? Știința nu a avut prea mare succes în a răspunde la aceste întrebări fundamentale despre natură. Gravitația nu a putut apărea lent prin mutație sau selecție naturală. Ea a fost prezentă chiar de la începutul Universului. Alături de toate celelalte legi fizice, gravitația este în mod sigur o mărturie pentru o creație planificată.
Încercările de a explica gravitația au inclus particule invizibile, numite gravitoni, care călătoresc între obiecte. De asemenea, au fost aduse în discuție sfori cosmice și unde gravitaționale, dar nici unul dintre aceste lucruri nu a fost confirmat. Pur și simplu nu știm cum interacționează din punct de vedere fizic obiectele unele cu altele pe distanțe mari.
Cele patru forțe de bază ale naturii
- Nucleară tare; puterea relativă: 1; responsabilă pentru stabilitatea nucleilor atomici.
- Electromagnetică; puterea relativă: 10-2; responsabilă pentru unirea atomică, moleculară.
- Nucleară slabă; puterea relativă: 10-6; responsabilă pentru procesele de dezintegrare radioactivă.
- Gravitația; puterea relativă: 10-43; responsabilă pentru stabilitatea obiectelor din spațiu.
Gravitația și Sfânta Scriptură
Când vine vorba de natura gravitației și a științei fizicii în general, două referințe din Biblie sunt de folos.
Prima afirmă că Hristos este înainte de toate și toate lucrurile se țin prin El: „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute, și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate” (Coloseni 1, 16–17).
Verbul grecesc „a se ține” (συνιστάω – sinistaō) înseamnă „a se lega”, „a menține” sau „a ține împreună”. Folosirea acestui cuvânt grecesc, în alt context decât Biblia, se traduce, imaginați-vă, în sensul unui vas care poartă apă în el. Un mecanism fizic folosit este în mod evident gravitația, stabilită de Creator și păstrată fără întrerupere până în ziua de azi. Să luăm în considerare și alternativa; dacă forța gravitațională ar înceta pentru o clipă, ar rezulta cu siguranță un haos instant. Toate obiectele cosmice, inclusiv Pământul, luna și stelele nu ar mai sta împreună. Pe loc toate lucrurile s-ar dezintegra în fragmente mici.
O a doua referință biblică se găsește în Epistola către Evrei 1, 2–3, unde Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos ține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui: „În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul; Care, fiind strălucirea slavei și chipul ființei Lui și Care ține toate cu cuvântul puterii Sale…”.
„A ține” (φέρω – pherō) descrie din nou fenomenul de susținere sau păstrare a tuturor lucrurilor, inclusiv gravitația. Cuvântul „a ține” în acest verset înseamnă mult mai mult decât pur și simplu a susține o greutate. El are sensul și de control asupra tuturor mișcărilor și schimbărilor active din univers. Această responsabilitate infinită este gestionată prin Cuvântul atotputernic al Domnului, prin care universul însuși a fost chemat în ființă la început. Gravitația, „forță misterioasă” atât de puțin înțeleasă după aproape patru secole de cercetare, este una dintre manifestările acestei minunate susțineri divine.