Din Țara de Sus
înspre Țara de Jos
lacrimi se rostogolesc
ca bolovanii din munte
și gardul de sârmă ghimpată
de-a lungul căruia stai de pază
tu, grănicerule,
nu le poate opri
căci firele lui au fost trase
prin ochii noștri
pentru a le împăienjeni privirile
și prin inimile noastre
pentru a le sfâșia dorurile
și prin visele noastre
pentru a le reteza aripile.
La ce bun arma ta, grănicerule,
înfipt ca un ghimpe
între soră și frate
între mamă și tată
de aici și de dincolo
de dincolo și de aici?
E timpul să știi
că o frontieră strâmbă
ca aceasta
fi-va mereu violată
de lacrimi și vise…