Care este situația comunității românești din Ucraina din punct de vedere bisericesc, lingvistic, educațional, economic, și care sunt cauzele plecării în străinătate?
Situația comunității românești din Ucraina este mult mai complicată acum, în contextul războiului, decât până la invazia la scară largă. Conflictul bisericesc din Ucraina i-a prins pe etnicii români între Kiev și Moscova, iar orice decizie a lor în direcția uneia dintre capitale va avea consecințe identitare imprevizibile. A apărut riscul enorm al dispariției unor biserici sau comunități de enoriași care se roagă în limba română, în urma eforturilor Kievului de a elimina orice elemente ale influenței cultural-spirituale ale Rusiei asupra populației din Ucraina în contextul invaziei.
În plan lingvistic și educațional, legislația în domeniul învățământului amenință continuitatea identitară, limba română este mai puțin vorbită de copii, este o limbă tot mai săracă, iar comunitatea este artificial divizată lingvistic în vorbitori de română și de „moldovenească”, în ciuda faptului că în Republica Moldova s-a renunțat deja la această sintagmă stalinistă. Numărul de școli cu predare în limba română a tot descrescut în ultimii 30 de ani, iar Legea Educației adoptată în 2017 a pus sub semnul întrebării întregul sistem de educație în limba maternă din Ucraina.
Acum, sărăcia bate tot mai tare la ușa românilor, tinerii pleacă în străinătate, iar numărul de elevi din școli și copii în grădinițe descrește. Forța distrugătoare a războiului se suprapune peste factorii distructivi din ultimele decenii care nu au dispărut. Dacă războiul nu se va încheia în curând, iar sărăcirea și depopularea vor continua, comunitatea românească riscă să ajungă în situația în care bisericile vor fi tot mai pustii, școlile – cu mai puțini copii, iar numărul tinerilor români uciși pe front va tot crește. Reducerea natalității și stabilirea cu traiul a tinerilor români peste hotare va însemna o provocare existențială pentru românii din Ucraina, iar pulsul românesc riscă să devină din ce în ce mai slab. Există și alte scenarii, care par a fi mai optimiste, însă acestea depind direct de situația de pe front și de posibila alăturare a Ucrainei la familia de state europene.
Ce așteaptă românii din Ucraina de la statul ucrainean?
Într-un studiu realizat de Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, pe care l-am coordonat la finele anului 2022 și care a inclus sondarea opiniei publice a vorbitorilor de limba română din regiunile Odesa, Transcarpatia și Cernăuți, se vede foarte clar că 64% dintre membrii comunității românești din Ucraina consideră accesul la învățământul în limba maternă ca fiind cea mai mare problemă pentru ei din ultimii 30 de ani, urmând închiderea ziarelor, dispariția emisiunilor de televiziune și radio în limba română (52%), un interes scăzut al României față de situația comunității românești (48%), părăsirea de către tineri a satelor (43%), politica Ucrainei care nu a fost una favorabilă pentru comunitatea română (43%), lipsa de investiții ale Ucrainei în localitățile unde locuiesc vorbitorii de limba română (42%). Doar 12% dintre vorbitorii de limba română sunt convinși că toate drepturile lor au fost respectate cu strictețe, în timp ce 8% au decis să nu răspundă la această întrebare. 80% dintre vorbitorii de limba română din Ucraina au menționat că au existat anumite probleme mai mici sau mai mari la acest capitol.
Din aceste răspunsuri reiese că românii așteaptă de la Ucraina să fie mult mai permisivă în planul accesului la o rețea de educație, presă și cultură în limba română, să investească mai mult în localitățile românești. Desigur, au apărut și multe alte așteptări în contextul războiului privitoare la securitate, însă tematica identitară este una dintre cele mai importante. Așteptarea comunității românești de la reprezentanții statului ucrainean poate fi rezumată la versul marelui poet basarabean Grigore Vieru, scris într-un alt context istoric, dar la fel de actual și acum: „Lăsați-ne în legea noastră!”
Ce așteaptă românii din Ucraina de la statul român?
România este destul de idealizată în mediul comunității românești din Ucraina. Se vorbește mult la Cernăuți, Ismail sau Slatina despre păstrarea identității naționale și a limbii române, în timp ce la București sau în alte localități ale României acești piloni existențiali sunt considerați ca prezenți de la sine. Deseori, românii din Ucraina se arată a fi dezamăgiți de un oarecare dezinteres al instituțiilor statului român față de problemele lor identitare, lingvistice sau economice. Unii nu înțeleg de ce preocupările românilor din nordul Bucovinei privind păstrarea limbii, culturii și credinței nu sunt împărtășite de întreaga societate românească, de ce s-a produs o ruptură, o izolare informațională, un dezinteres al României față de ei. Alții constată un abandon în ultimii 30 de ani din partea României, ceea ce îi face mai puțin vocali, mai prudenți și mult mai expuși proceselor de asimilare lingvistică.
Citez din nou sondajul din toamna anului 2022 pentru că nu avem un alt studiu sociologic realizat din 1991 până acum. Un interes scăzut al României față de situația comunității românești a fost menționat de 48% dintre vorbitorii de limba română din Ucraina. Rezultatele unor interviuri de tip focus grup cu reprezentanții elitei intelectuale românești din Ucraina arată că educația, presa și cultura necesită susținere continuă din partea Bucureștiului pentru păstrarea identității românești după terminarea războiului. A fost susținută ideea înființării unor școli private cu predare în limba română de mai mulți participanți la discuții. În linii mari, românii din Ucraina și-ar dori să vadă o mai mare implicare a României în rezolvarea problemelor lor și o politică diplomatică pro-activă.
Ce așteaptă românii din Ucraina de la Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este văzută de către românii din Ucraina din două perspective. Prima se referă la bunăstare, stabilitate și creștere economică. Toți doresc șanse mai mari de angajare în câmpul muncii și libera circulație prin dispariția frontierelor. Cea de a doua perspectivă se referă la modernizarea legislației ucrainene în domeniul asigurării drepturilor minorităților naționale în baza normelor europene. Din aceste considerente, apropierea de UE este văzută ca un colac de salvare pentru comunitatea românească din Ucraina.
Observăm diverse reacții în rețelele de interacțiune socială când vine vorba de unele legi ucrainene, care vin în contradicție cu standardele internaționale. Membrii comunității românești, de cele mai multe ori, scriu că „Ucraina nu va adera niciodată la UE dacă nu-și va modifica legislația”. Sunt astfel de reacții și pe teritoriul României. Așteptările europene ale românilor din Ucraina devin tot mai mari în contextul valului de emigrație cauzat de război. După ce vor reveni acasă, aceste persoane vor solicita aceleași drepturi, aceleași reglementări juridice ca și în cazul statelor UE în care au locuit. Europenizarea comunității românești din Ucraina este un proces iminent, cu toate avantajele și dezavantajele acestui fenomen specific.
Cum și de unde să ne alegem modelele pentru o înviorare a neamului, a conștiinței și a demnității românești și creștine?
Aceste modele trebuie căutate în trecut, în istoria neamului românesc. Să ne gândim la Mihai Eminescu, la Ștefan cel Mare, la Nicolae Iorga, Spiru Haret sau la bucovineanul Ilie Motrescu. Să ne gândim la cei care și-au dat viața pentru limba română și la responsabilitatea noastră istorică. Trebuie cercetat modul cum au reușit românii de odinioară să-și păstreze identitatea, limba și tradițiile. Și anume în acest domeniu întâmpinăm anumite probleme – istoria românilor nu este predată în școlile de cultură generală din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, iar accesul la informații despre adevărata istorie a neamului românesc este foarte mic. Drept urmare, a scăzut interesul tinerei generații față de acest subiect.
Tânăra generație trebuie să devină o prioritate pentru toate societățile culturale românești din Ucraina, pentru toate organele de presă. Ar trebui să ne adaptăm metodele de promovare a valorilor naționale în baza așteptărilor noilor generații. Avem nevoie de modernizarea metodelor de comunicare cu tinerii prin descoperirea nu numai a componentelor spirituale sau culturale ale limbii române, ci și a potențialului economic al acesteia. Tinerii români din Ucraina nu sunt o minoritate marginalizată de timpuri, ci vorbitorii unei limbi europene, ei fac parte din neamul românesc și din familia Europei Unite. Deci, a fi român din Ucraina trebuie să fie un prilej de mândrie pentru că această comunitate istorică reprezintă o punte transfrontalieră între statul ucrainean aflat în război și lumea liberă.
Românii din Ucraina sunt atașați de Biserica Ortodoxă Română? Și-ar dori revenirea la Biserica Mamă?
Revin încă o dată la sondajul desfășurat în toamna anului 2022. Potrivit rezultatelor acelui studiu, jumătate dintre membrii comunității românești din Ucraina au declarat că frecventează serviciile divine în limba română la Biserica Ortodoxă Ucraineană păstorită de Mitropolitul Onufrie, care s-a subordonat canonic până la sfârșitul lunii mai 2022 Patriarhiei de la Moscova, iar 29% au precizat că sunt creștini, dar nu frecventează servicii divine. Așadar, Biserica Ortodoxă Ucraineană păstrează majoritatea lăcașurilor de cult în care serviciul divin este oficiat în limba română.
61% dintre respondenți consideră că este o idee bună deschiderea unor lăcașuri de cult în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa de către Biserica Ortodoxă Română, în timp ce 35% au ales să nu răspundă la această întrebare. Nu avem alte informații, întrebarea fiind pusă într-un alt context atunci. Nu am întrebat de transferul bisericilor existente în subordinea Bisericii Ortodoxe Române, ci despre deschiderea în principiu a unor lăcașuri de cult în Ucraina. Acum, contextul este altul după ce Kievul a luat măsuri foarte dure față de Biserica Ortodoxă Ucraineană, acuzând-o de colaborarea cu regimul Vladimir Putin.
Totuși, Biserica Ortodoxă Română are tot dreptul istoric și legal să revină în arealul său firesc, rupt de la trupul Bisericii Mamă în urma raptului sovietic. Constat o oarecare temere în mediul comunității românești de a nu fi criticați de autoritățile ucrainene dacă vor declara că doresc revenirea la Biserica Ortodoxă Română. Biserica Mamă așteaptă de la comunitatea românească din Ucraina o solicitare colectivă, o organizare și fermitate pentru inițierea unor astfel de demersuri, însă românii din cele trei regiuni ucrainene așteaptă ca inițiativa să vină de la Patriarhia de la București. Ei își doresc să se alăture unei inițiative de acest gen pentru a nu fi supuși unor riscuri în contextul legii marțiale și a realităților hibride din Ucraina. Ca și în cazul statului român, comunitatea românească așteaptă și de la Biserica Ortodoxă Română acțiuni pro-active de sprijin și găsirea de soluții pentru păstrarea limbii române în lăcașurile de cult.