În civilizația de tip occidental în care trăim, creștinii nu mai sunt persecutați, însă valorile lor sunt. Iar aceasta în numele unor „drepturi” ale unor minorități. În foarte multe părți ale lumii, însă, nu există condițiile de pluralism și de toleranță care fac posibilă în Vest însăși negarea propriilor rădăcini, creștine. Acolo drepturi esențiale, precum cel la viață, sunt negate creștinilor. Acolo creștinii au parte de ură și intoleranță greu de imaginat pentru creștinii din civilizația occidentală.
Prezentăm doar câteva elemente ale persecuției creștinilor, suficiente, însă, pentru a înțelege amploarea fenomenului și ignoranța noastră. Văzând cu câtă înverșunare este prigonit creștinismul în lume, parcă simțim îndemnul de a ne trăi cu mai multă demnitate și trezvie moștenirea lăsată de înaintași.
Cristofobia elitelor europene
„Sunt două tipuri de știri care nu trec de codurile interne de promovare ale mediilor de informare occidentale: știrile care pun creștinismul într-o lumină favorabilă și știrile care arată persecuțiile la care e supus. Dimpotrivă, tot ce pune creștinismul într-o lumină proastă e imediat promovat ca știre semnificativă.
Paradoxul este acesta: pentru mediile occidentale de informare, Islamul este acceptabil chiar și când respinge în mod violent lumea occidentală, în schimb, creștinismul provoacă respingere chiar și când o apără. Îmi vine să spun: mai ales când o apără, pentru că o face identificându-se cu ea, ceea ce pare de neiertat.
La originea acestor atitudini stă fobia față de creștinism, o fobie atât de intensă, încât poate călca în picioare chiar și cel mai puternic sentiment moral al lumii contemporane, drepturile omului (care a devenit religia civilă a zilelor noastre). Cuvântul de ordine al acestei atitudini este – cristofobia.” (H.R. Patapievici)
Cauze ale persecuției
Persecuția a milioane de oameni nu are loc întâmplător. Majoritatea persecuțiilor au trei motive majore: regimuri politice comuniste și post-comuniste, naționalismul extremist din unele societăți hinduse și budiste și creșterea intoleranței în unele societăți musulmane.
Persecuția creștinilor este înlesnită și de lipsa de reacție sau complicitatea Vestului.
Comunism și post-comunism
Coreea de Nord
Ianuarie 2005, Provincia Hamgyong. „În urma unui denunț, agenți de la Unitatea Centrală de Inspecție a Activităților Antisocialiste mi-au perchiziționat casa. Au găsit o Biblie. Am fost dus într-un lagăr împreună cu soția și fiica mea. Fiul meu, care locuia în China, a venit în țară fără să știe nimic. A fost adus și el în lagăr.”
Septembrie 2005, Provincia Nord Pyongan. O femeie de patruzeci și ceva de ani a fost prinsă având o Biblie în casă. A fost dusă la o fermă din apropiere, legată de un stâlp și împușcată în prezența unui martor, care mai târziu a fugit din țară și a dat mărturie.
În Coreea de Nord a început o dictatură marxistă după separarea de Sud în anul 1948, sub conducerea „Marelui Conducător” Kim Il-Sung. Este țara cea mai militant ateistă din lume și, deci, cel mai mare prigonitor al religiei, inclusiv al creștinismului. Kim a înlocuit religiile cu cultul personalității sale, iar acesta a fost continuat de fiul său, „Iubitul Conducător” Kim Jong-Il, și de nepot, actualul lider al Coreei de Nord, Kim Jong-Un. Prin lege, portretele familiei Kim sunt cinstite în toată țara. Fiecare instituție este obligată să le atârne pe perete și să le cinstească.
Există un număr considerabil de creștini clandestini. Însă orice manifestare a religiei creștine este strict interzisă. De aceea, creștinii trebuie să-și ascundă credința și față de membrii apropiați ai familiei, putându-se ruga în grupuri de maxim 2-3 persoane pentru a nu fi deconspirați. Un sfert dintre ei sunt în lagăre pentru că nu au consimțit să participe la cultul familiei conducătoare.
Cuba
Între anii 1959 și 1992, sub conducerea comunistă a lui Fidel Castro, Cuba a fost în mod oficial un stat ateu. După aceasta, constituția țării stipulează doar că este un stat secular.
În prezent, aproximativ 60% din populație este catolică și statul a relaxat politica sa religioasă represivă, mai ales după vizita Papei Ioan Paul al II-lea în 1998 și cea a Papei Benedict al XVI-lea în 2012. Însă Biroul pentru Activități Religioase al Partidului Comunist controlează strict orice activitate religioasă. Un pastor care a spus în predică: „Nu fiți ca Che [Guevara], fiți ca Hristos” a fost chemat la serviciul secret și amenințat.
China
Nu mai sunt execuții în masă, ca pe timpul lui Mao Zedong, dar activitatea religioasă este strict controlată, în ultima vreme și prin intermediul omniprezentelor camere video cu recunoaștere facială. Există trei biserici de stat și o minoritate ortodoxă, a căror activitate este controlată îndeaproape.
Vietnam
Prin intermediul microfoanelor, a poliției, a turnătorilor și prin o mulțime de formalități pentru a fi recunoscute oficial, statul monitorizează îndeaproape activitățile și predicile tuturor grupurilor creștine, oficiale sau neoficiale.
Naționalismul hindus
India
Statul Orissa, 25–28 august 2008. După asasinarea liderului local al grupării naționaliste Vishwa Hindu Parishad (VHP – Consiliul Universal Hindus), care era monah hindus, naționaliștii hinduși au dat vina pe creștini și au pornit atacuri în masă împotriva lor în tot statul. Atacatorii au tăiat copaci pentru a bloca accesul forțelor de ordine, au omorât peste 40 de creștini, au vandalizat sau incendiat peste 395 de lăcașuri de cult creștine, au tâlhărit sau incendiat peste 5.600 de case, au tâlhărit peste 600 de sate, multe femei și fete au fost asaltate sexual (doi ani mai târziu, peste 60 de femei din zonă au fost găsite în New Delhi, vândute în sclavie sexuală). Mai mult de 54.000 de oameni și-au părăsit locuințele. Agresorii au suferit pedepse minime și în majoritatea lor au fost achitați. S-a dovedit că liderul a fost omorât de către extremiștii comuniști maoiști.
Numeroase state din componența Indiei au promulgat legi anti-convertire și restricții în ceea ce privește schimbarea propriei religii. De exemplu, în statele Rajastan și Gujarat, pedeapsa pentru a fi convertit la creștinism un hindus este mai mare decât cea pentru ucidere din culpă. Aceste legi crează un climat de ostilitate publică împotriva creștinilor și, în special, a clerului și a celor care fac evanghelizări.
Mișcarea naționalistă hindusă
Sangh Parivar („Familia de organizații” hinduse naționaliste) include: Partidul Bharatiya Janaka (BJP – Partidul Poporului Indian), care este partidul actualului prim-ministru, Narendra Modi; Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS – Organizația națională de voluntari), VHP. Această „familie” promovează ideologia „Hindutva” (Esența Hindusă), care încearcă să instituie hegemonia hindușilor și a modului de viață hindus în India: un indian adevărat este acela care aderă la Hindutva. Pentru ei, musulmanii și creștinii sunt elemente străine.
Naționalismul budist
Sri Lanka
Peste 70% din populația singaleză practică budismul Theravada, cea mai veche formă de budism păstrată. Din dorința de a păstra această moștenire și de a o feri de pericolul de a fi coruptă de popoare și religii străine, s-a născut o formă de naționalism singalez și de militantism religios care folosește violența. Convertirea budiștilor și propagarea credinței creștine se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani.
În 2003, ordinul catolic „Surorile Sfintei Cruci”, care se ocupă cu educația și asistența socială, a fost declarat ilegal. Chiar și atunci când Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a spus că decizia încalcă obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului, asumate de Sri Lanka, Curtea Supremă și-a reînnoit decizia.
Crooswatta, 16 km nord de Colombo. Biserica închinată Fecioarei Maria a fost construită în 2003, iar în februarie 2007 au început lucrările de extindere. Pe 28 septembrie 2008, un grup de extremiști budiști au amenințat că „dacă lucrările de construcție nu încetează până mâine, o să pierdeți între 10 și 15 vieți”. Budiștii extremișt, în frunte cu călugărul Udammita Buddhasiri, au continuat să protesteze împotriva existenței bisericii, spunând că prezența ei insultă familiile budiste din zonă. Pe 6 decembrie 2009, 1000 de oameni au invadat biserica cu bâte, săbii și pietre în timpul slujbei de dimineață. Au distrus totul. Unul dintre atacatori a încercat să-l lovească cu sabia pe preotul Iuda Lakshman. „Ucideți-l!”, strigau atacatorii.
Persecuția islamică
Cea mai mare și răspândită persecuție împotriva creștinilor are loc în lumea musulmană. Ea crește și se intensifică tot mai mult.
Arabia Saudită
Noiembrie 2005. Mohamed Al-Harbi, profesor de liceu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare și 750 lovituri de bici, fiind acuzat de blasfemie și insultă împotriva Islamului pentru că a discutat la clasă despre Biblie, printre alte subiecte, în termeni pozitivi. A fost iertat prin decret regal în decembrie 2005, dar și-a pierdut locul de muncă și a suferit alte repercursiuni.
August 2008. Un polițist religios și-a omorât fiica, Fatima Al-Mutairi, pentru că aceasta s-a convertit la creștinism. Ea a fost arsă de vie. Limba i-a fost tăiată – probabil ca repercusiune pentru că publicase articole și poeme creștine pe blog-ul ei.
Este țara cu cea mai mare influență în lumea musulmană, datorită bogăției ei colosale (produce un sfert din petrolul mondial) și a Wahhabismului sunit (o formă de islamism radical) care este practicat acolo și care este propagat cu tenacitate și în afara țării. Ea nu permite locașuri de rugăciune non-musulmane pe teritoriul ei, nu permite practicarea altor religii în public și chiar nici în privat și stipulează ca toți cetățenii ei să fie musulmani.
Dintre cei 27 milioane de locuitori ai Arabiei Saudite, aproximativ 10 milioane sunt muncitori străini, dintre care mai mult de un milion sunt creștini din Filipine, Liban, Etiopia, Eritrea, Pakistan, Egipt și India, precum și din țările occidentale. Acești creștini nu numai că nu se pot întâlni în public pentru a-și practica religia, dar și când se roagă împreună în privat pot fi arestați de poliția religioasă.
La solicitarea monarhului saudit, papa Ioan Paul al II-lea a depus o cerere la Consiliul Local din Roma pentru ca acesta să permită construirea unei moschei acolo. Papa a donat și 3 hectare de pământ pe care a fost construită moscheea. Aceasta, cea mai mare din Europa, a fost terminată în 1995, fiind construită în proporție de peste 80% cu fonduri saudite. În ciuda repetatelor apeluri din partea papei, Riadul nu și-a onorat datoria de a permite construirea unei biserici pe teritoriul său. Nici măcar un preot catolic nu este îngăduit cu statut de rezident permanent în Arabia Saudită pentru a deservi populația creștină.
În martie 2012, Marele Muftiu, care este desemnat în această poziție de către Rege, a emis un decret religios (fatwa) în care spunea că este necesar să se distrugă toate bisericile creștine din regiune.
Anumiți imami incită în mod regulat la violență împotriva evreilor și a creștinilor în predicile lor, inclusiv la Marea Moschee din Mecca și la Moscheea Profetului din Medina.
Cei care părăsesc Islamul pot fi omorâți de stat sau de cetățenii musulmani fără nicio repercursiune legală.
Prin puterea și influența pe care le are, Arabia Saudită este acuzată că a contribuit la radicalizarea islamiștilor extremiști în Pakistan, Egipt, Afganistan, nordul Nigeriei. Statul a finanțat construirea de moschei, școli, biblioteci și centre academice musulmane în SUA și în multe alte țări din lume. Osama bin Laden și majoritatea teroriștilor care au participat la atentatul împotriva World Trade Center din 11 septembrie 2001 au fost educați în Arabia Saudită.
Iran
Februarie 2011. Teheranul a ars 600 de cărți cu Noul Testament descoperite într-un autobuz la punctul de frontieră din Salmas. În aceeași perioadă, Iranul condamna internațional arderea Coranului de către pastorii Terry Jones și Wayne Sapp în Florida.
Este un stat islamic care se luptă cu Arabia Saudită pentru supremație în lumea musulmană, el propagând islamismul șiit. În Iran, uciderea celor care părăsesc Islamul nu este pedepsită de lege. Există aproximativ 350.000 de creștini în Iran, marea majoritate armeni, cărora li s-a cerut să declare public că nu vor converti musulmani.
Egipt
În această țară cu greu li se îngăduie creștinilor să-și construiască biserici sau să și le repare. Majoritatea conflictelor împotriva creștinilor apar din această cauză.
Un studiu din 2010 arăta că 84% dintre egipteni sunt de acord cu omorârea unui musulman care își schimbă religia.
Pakistan
În 2010, Ana, o creștină de 12 ani, a fost răpită în Ajunul Crăciunului și dusă în alt oraș, unde a fost ținută 8 luni de zile, timp în care a fost în mod repetat violată, bătută și forțată să se convertească la Islam. A reușit să evadeze și să sune familia ca să o recupereze. Răpitorii au depus cerere la poliție pentru a le fi returnată, afirmând că Ana se convertise la Islam și se căsătorise cu unul dintre violatori. Poliția a sfătuit familia că ar fi mai bine să o predea „soțului”, care era membru al unei organizații teroriste, altfel ar putea fi dați în judecată. Îngrozită, întreaga familie a ales să se ascundă, să dispară. Conform legii pakistaneze, vârsta legală pentru căsătorie fără acordul părinților este 16 ani.
Cu o majoritate covârșitoare de peste 170 milioane de musulmani, care se radicalizează din ce în ce mai mult, cei aproximativ 3 milioane de creștini din Pakistan sunt sub o presiune constantă.
Oricine strică sau desacralizează un Coran poate fi condamnat la închisoare pe viață.
Ca și în alte țări musulmane, precum Egiptul, există practica de a răpi fete și femei creștine sau hinduse și a le forța să se căsătorească cu bărbați musulmani sau să se convertească la Islam.
Sudan
Februarie 2012, tabără de refugiați din Nuba. O femeie a declarat că soldați (nord)sudanezi înarmați au venit în satul ei în camioane care aveau mitraliere montate în spate. „Nu vrem pe nimeni care spune că e creștin în satul ăsta!” Au violat femei și au comis brutalități. Legau oamenii și îi executau.
Timp de decenii, sudul Sudanului a fost însângerat de unul din cele mai îndelungate și brutale războaie civile din istorie. Războiul a început în 1983, când regimul de la Khartoum a impus legea Șaria în toată țara. În total au murit 2 milioane de sud-sudanezi, în mare parte creștini, alți 4 milioane au fost relocați, mulți în tabere de refugiați sordide, mii au fost luați ca sclavi la casele musulmanilor din nord. Nordul a declarat un jihad cu intenția de a islamiza Sudul.
După separarea țării în Nord și Sud la 9 iulie 2011, au rămas aproximativ un milion de creștini în nordul musulman.
Somalia
Este o țară devastată de războiul civil între clanuri rivale, care se luptă pentru putere și bani. Nu a avut un guvern central din 1991. Este unul dintre cele mai periculoase locuri din lume.
În octombrie 2006, Sheikh Nur Barud, vicepreședinte al influentului grup islamist somalez, Kulanka Culimada, a declarat că „toți creștinii somalezi trebuie omorâți potrivit legii islamice”. De atunci, omorârea creștinilor a crescut exponențial. Grupări paramilitare islamice, precum Al-Shabab, caută în mod intenționat să îi extermine pe creștini. Aceștia sunt urmăriți, atacați, răpiți, violați, biciuiți și decapitați. Sunt torturați pentru a da informații despre alți creștini, apoi omorâți.
Nigeria
Iulie 2009. Boko Haram a atacat orașul Maiduguri din nord-estul Nigeriei țintind sedii de poliție, închisori, școli, locașuri de cult și case creștine, incendiind totul în calea lor. Violența s-a răspândit în statele Borno, Kano și Yobe, urmărindu-i în principal pe creștini. Mulți au fost răpiți și forțați, sub amenințarea cu moartea, să renunțe la credința lor. Aproximativ 700 de oameni au murit numai în Maiduguri.
Cu peste 160 milioane de locuitori, este de departe țara cea mai populată din Africa. Aproape 10% dintre ei păstrează credințe vechi africane, iar restul sunt musulmani și creștini, în proporții egale. Creștinii sunt majoritari în sud, musulmanii în nord. Sursa conflictelor violente a fost încercarea de a impune Șaria în întreaga țară și proliferarea grupărilor islamice paramilitare.
În ianuarie 2004, în Yobe, membrii unui grup paramilitar au atacat sediile de poliție și alte clădiri guvernamentale. Au furat o mare cantitate de armament și muniții și au declarat un război sfânt împotriva creștinilor. Din acest grup au proliferat mai multe grupări, printre care temuta Boko Haram, care, în august 2009, s-a aliniat la Al-Qaeda.
Indonezia
Este în general o țară musulmană tolerantă, cu o minoritate de 10–13% creștini. Însă organizațiile paramilitare musulmane sunt în creștere, profitând de un guvern central slab, și persecuțiile împotriva creștinilor se înmulțesc.
Bangladesh
Pe 12 aprilie 2008, pe când se afla la studii în Australia, Rashidul Amin Khandaker s-a convertit la creștinism. Le-a telefonat prietenilor din Bangladesh ca să le spună vestea. O mare furie s-a pornit împotriva familiei: „De ce nu ți-ai sacrificat fiul ca pe o vită înainte să ne spui nouă vestea aceasta?”, l-a întrebat un vecin pe tatăl lui Rashidul. „Dacă vine în Bangladesh, să-l predai nouă ca să-l pedepsim”, i-a spus și un lider musulman. În ciuda presiunilor, tatăl nu și-a dezmoștenit băiatul.
Birmania (Myanmar)
Este unul dintre cei mai mari persecutori din lume. Din cei peste 50 milioane de locuitori, aproximativ 9% sunt creștini. Regimul militar de la putere a folosit metode brutale de a-i converti la budism. Au rezultat aproximativ 3 milioane de refugiați în tabere de la granița cu China, India, Bangladesh și Thailanda și 500.000 de oameni relocați pe teritoriul țării.
Literatura religioasă este restricționată sever. Bibliile în limbile locale sunt ilegale. Cenzura trebuie să aprobe orice material creștin publicat în Birmania.
Etiopia
Mai 2011, Worabe. Șase bărbați musulmani înarmați cu macete i-au atacat pe Avram Abera, un muncitor creștin, evanghelist, și pe soția sa însărcinată, Bertukan. Atacatorii l-au omorât în bătaie pe Avram, iar Bertukan a rămas leșinată pe stradă. A fost dusă la spital și a scăpat, împreună cu pruncul din pântece. Ea a declarat că ucigașii au strigat: „Voi, creștinii, vă înmulțiți în zona noastră și propovăduiți credința voastră. O să vă distrugem”.
Musulmanii însumează aproape o treime din populația țării și sunt în majoritate suniți moderați. În ultimul timp, însă, au crescut ca număr sectele radicale islamice, precum Salafi sau grupări afiliate cu Al-Qaeda. Aceasta a dus la creșterea tensiunilor în întreaga țară și a atacurilor împotriva creștinilor.
Caz aparte: Leagănul creștinătății
Orientul Mijlociu și nordul Africii au fost leagănul creștinătății și locul de unde creștinismul s-a răspândit în toată lumea.
În 1914, aproape un sfert din populația Orientului Mijlociu era creștină. Acum sunt mai puțin de 5%. Prezența creștină a scăzut de la 35% în Irak la 1,5%; în Iran de la 15% la 2%; în Siria de la 40% la 10%; în Turcia de la 32% la 0,15%. Principalul motiv al acestei scăderi a fost persecuția religioasă.
În ultimele decenii a avut loc un adevărat genocid împotriva creștinilor din Orientul Mijlociu, în fața căruia lumea occidentală a rămas în mare parte indiferentă.
Irak
Creștinii din Sinjar, ca și yazigii, au fost atacați de teroriștii musulmani ai ISIS. Casele le-au fost incendiate, fiicele le-au fost violate și răpite. Mii încă sunt date dispărute.
În Mosul, după ce casele le-au fost însemnate cu litera „N” scrisă cu roșu – de la Nazarineni – de către ISIS, li s-a spus că trebuie să se convertească sau să moară. Aceasta s-a întâmplat pe scară largă și în Siria în zonele ocupate de ISIS.
Jabir Hikmet Al Sammak s-a refugiat în orașul predominant creștin Ankawa din nordul Irakului, după ce ambii ei părinți au fost decapitați de extremiști. „Bagdad are prea multe rele... este un oraș plin cu arme”.
După 2003, două treimi din cei aproximativ 1,5 milioane de creștini din Irak au fugit în Siria, Iordania sau mai departe. Clericii creștini au fost ținte predilecte ale atacurilor teroriste.
Ca să scape de atacurile ISIS și ale altor grupări fundamentaliste, sute de mii de creștini și-au părăsit locuințele din orașele irakiene, mai ales din Bagdad, Basra și Mosul. Mulți s-au refugiat în nord, în principal în Câmpiile Ninive. Alții s-au refugiat în zonele kurde.
De-a lungul istoriei, creștinii din Orientul Mijlociu au fost factori de stabilitate și echilibru. Au creat școli de care au beneficiat toți. De exemplu, la alegerile prezidențiale din 2005 din Irak, trei dintre candidații musulmani erau absolvenți ai Colegiului Iezuit din Bagdad. Cu toate acestea, creștinii simt că sunt cetățeni de mâna a doua în țări din Orientul Mijlociu unde musulmanii sunt majoritari.