Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2020 ca „An omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, este deopotrivă un mare educator și un mare filantrop. Modelul său, pe care ni-L propune nouă, tuturor, este Dumnezeu – Cel de la Care vine toată cunoștința cea bună, Cel care este iubitorul de oameni și miluitorul tuturor. Să-L urmăm!
Mitropolitul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719, într-o familie evlavioasă din zona Bucovinei.
La numai 12 ani, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Putna. A fost hirotonit întru preot la numai 17 ani, a fost ales egumen al mănăstirii la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani. După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru alegerea ca mitropolit al Moldovei. A fost mitropolitul țării între 1750 și 1760.
Educatorul
Sfântul Iacob Putneanul a fost un mare cărturar. A tipărit multe cărți bisericești și cărți cu sfaturi duhovnicești și a ajutat mult la biruința limbii române în tipărirea cărților. El a iubit și s-a îngrijit în mod special de buna educație a copiilor. Ca și celelalte cărți tipărite de el, cărțile destinate educației erau în limba română, care nu era încă folosită în toate școlile din acea vreme.
În 1755 a tipărit Bucvarul, primul abecedar și, în general, primul manual de școală tipărit în limba română în Moldova. În Cuvântul înainte, Sfântul Iacob arată concepția sa despre educație. Învățătura este „lumina trupului”, „o înălțare a firii omenești”, „o icoană și o închipuire dumnezeiască și o cârmă ce ocârmuiește pe sufletul ce se află întru acest vas pământesc”.
Pe Sfântul Iacob îl durea sufletul pentru nivelul scăzut al educației copiilor din Moldova: „Această învățătură văzând noi că este adormită întru întunericul lenevirii, ni s-a rănit inima de foametea aceasta, ce se află înrădăcinată în sufletele unora din părinții care își cresc copiii lor fără învățătură”.
Bucvarul cuprindea rugăciunile zilei, sfaturi duhovnicești, Paraclisul Maicii Domnului și numele tuturor sfinților din calendar.
Școala din Putna
Hrisovul domnesc dat de domnitorul Ioan Teodor Callimachi în 25 iunie 1759, cu privire la școlile din Moldova, consemnează că Sfântul Iacob a avut inițiativa și a cerut înființarea primei școli de la țară din Moldova, la Mănăstirea Putna.
De la înființare până în 1859, mănăstirea a purtat grijă de școală; clădirea în care a funcționat a fost construită de arhimandritul Vartolomei Mazereanu, lângă biserica de lemn Dragoș vodă a mănăstirii. Din 1858, școala a devenit civilă, dar pentru încă două decenii va fi susținută financiar de mănăstire, învățătorul fiind în continuare un călugăr. Din jurul anului 1871, învățătorul va fi un laic, suplinit uneori de un călugăr.
Între 1899–1901 a fost construită o nouă clădire pentru școală, pe actualul amplasament. La 11 noiembrie 1999, școala a primit numele „Ștefan cel Mare”, iar în 2018 a primit numele „Mitropolit Iacob Putneanul”.
Văcăritul
În acea perioadă a existat un impozit care a adus o mare sărăcie oamenilor. Se numea văcărit. Zeci de ani, poporul, în frunte cu episcopii, s-au luptat ca să fie anulat acest impozit. Au reușit de mai multe ori, dar, de fiecare dată, după ce se schimba domnitorul țării, se reintroducea văcăritul.
În 1756, Sfântul Iacob a reușit să îl convingă pe domnitorul Constantin Racoviță să anuleze impozitul. Dar, la două săptămâni după anulare, turcii au schimbat domnul Moldovei. Noul domn a dorit să impună iar văcăritul, dar s-a lovit de opoziția Sfântului Iacob. Turcii au schimbat încă o dată domnitorul, iar acesta l-a presat foarte mult pe mitropolit să dezlege blestemul cu care legase acest impozit.
Sfântul nu putea să facă ceva care nu era după voia lui Dumnezeu și care făcea atât de mult rău oamenilor. Ca urmare, și-a dat demisia și, prin aceasta, nimeni nu a mai avut îndrăzneala să reintroducă văcăritul, pentru că toți știau că Sfântul Iacob s-a sacrificat pentru binele poporului.
Fapta sa smerită și jertfelnică nu a fost uitată de popor, în memoria căruia Sfântul Iacob a rămas astfel: „Iacob Mitropolitul/ Care-a legat văcăritul”.
Spitalul Sfântul Spiridon
Sfântului Iacob Putneanul i se datorează și întemeierea spitalului Sfântul Spiridon din Iași.
În 1756, prin mijlocirea ctitorilor Ștefan Bosie, Anastasie Lipscanu și hatmanul Roset, biserica Sfântul Spiridon din Iași a fost transformată în mănăstire, iar cu veniturile mănăstirii era finanțat spitalul. Acesta era destinat oamenilor care nu aveau bani să îi plătească pe doctori. În 1758, Sfântul Iacob a sfințit mănăstirea și spitalul.
Pentru dragostea Sfântului Iacob pentru cei umili și sărmani, Nicolae Iorga l-a numit „un om sfânt”.
***
Primele spitale din Țara Românească și Moldova au fost ridicate de Biserică:
- în Țara Românească, Spitalul „Colțea”, la Mănăstirea Colțea (1704), și Spitalul Sf. Pantelimon din București, la mănăstirea cu acest hram (1735–1752).
- în Moldova, Episcopul Ioanichie al Romanului a înființat în Roman, la Mănăstirea „Precista Mare”, spitalul cu același nume și un altul la Focșani, în incinta Mănăstirii „Sfântul Proroc Samuil”.