În 15 august 2021 se vor împlini 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut loc la Mănăstirea Putna. Odată cu ea a avut loc și Primul Congres al Studenților Români.
Cu darul lui Dumnezeu, mănăstirea nădăjduiește să organizeze în 15 august 2021 o Serbare Aniversară, la împlinirea celor 150 de ani.
În continuare, publicăm o analiză politică despre ce a însemnat serbarea din 1871.
Contextul politic în deceniul șase al secolului XIX în Transilvania și Bucovina era dominat de dezbaterile din interiorul comunităților românești legate de posibilitatea unor acțiuni pentru afirmarea identității naționale. În 1862, lua naștere Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina. Instaurarea dualismului austro-ungar va accelera dezbaterile la nivelul comunităților din cele două provincii care se aflau sub dominație maghiară (Transilvania), respectiv austriacă (Bucovina). În Transilvania, adepții lui Șaguna doreau să se implice mai mult în viața politică a Ungariei, în timp ce partizanii lui Barițiu refuzau colaborarea de orice fel cu noile autorități. În Bucovina, opiniile erau de asemenea împărțite. Singurul mediu favorabil unificării diferitelor curente era comunitatea studenților români aflați la Viena, care nu aveau neapărat scopuri politice și, provenind din toate provinciile românești, puteau să redescopere concret apartenența la aceeași națiune – implicit definirea unor scopuri comune. Tocmai din acest motiv, studenții respectivi s-au putut reuni într-o singură grupare, România Jună, după ce inițial existaseră două asociații.
În anul 1870, se împlineau 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna (anul sfințirii se considera a fi 1470, recent a fost stabilit ca fiind 1469), motiv pentru ca studenții români din Viena să se mobilizeze în prealabil, cu un an înainte, pentru a organiza o manifestare națională de amploare. Propunerea de a organiza o manifestare la Putna aparține, după câte se pare, lui Andrei Mureșanu – Mihai Eminescu nu se afla la Viena în momentul în care a fost luată decizia organizării manifestării de la Putna (va veni abia la 2 octombrie 1869). Evenimentul a fost amânat pentru 1871, datorită izbucnirii războiului franco-prusac, dar și deoarece banca unde erau depuși banii pentru această manifestare a dat faliment.
Interesant de remarcat este faptul că la Viena s-a născut ideea acestui congres deoarece la studii se aflau în acel moment tineri din Ardeal, Bucovina, Banat, Vechiul Regat. La Viena își desfășurau activitatea și deputații români din Bucovina. Întâlnirea acestora cu grupul de studenți a facilitat organizarea manifestării de la Putna. Relațiile dintre cele două grupări ar trebui studiate mai atent pe viitor în arhivele austriece.
Mai mult ca sigur, dacă Mihai Eminescu nu ar fi promovat ideea continuării organizării manifestării de la Putna, aceasta nu ar mai fi avut loc. Poetul a lansat ideea organizării unui congres al studenților la Putna, idee care a fost primită cu entuziasm la București, la Iași, la Paris. Eminescu promovează ideea congresului în mai multe articole publicate în ziarul Federațiunea. Mihai Eminescu a fost cel care a atras atenția opiniei publice asupra necesității unei asemenea manifestări printr-un articol publicat în Convorbiri literare în toamna anului 1870. Mobilizarea studenților a servit drept exemplu pentru mobilizarea elitelor: Maria Rosetti, Nicolae Grigorescu, Alexandru Papiu Ilarian, V.A. Urechia, Veronica Micle organizează donații, colecte, etc.
Comitetul ales pentru această manifestare, la data de 18 martie 1871, era compus din Ioan Slavici – președinte, Mihai Eminescu – secretar și alți membri, dintre care unii se aflau la Cernăuți.
Ideea de a avea o manifestare religioasă ca justificare pentru o acțiune națională a fost cea mai de succes idee a studenților români – autoritățile austriece nu puteau interzice o comemorare religioasă, fără a plăti costul oprobiului public, deși suspectau că ar fi vorba și de un substrat politic. Rolul decisiv în organizarea manifestării l-a avut prefectul Oreste Renney, care era apropiat de familia Hurmuzaki. Renney i-a comunicat lui Slavici că pregătirile pot continua, chiar dacă la Viena evenimentul nu mai era privit favorabil ca în primele momente.
Mihai Eminescu a ajuns la Putna călătorind de la Cernăuți la Rădăuți unde, pe data de 5 august, s-a întâlnit cu Renney și cu egumenul Mănăstirii Putna, Arcadie Ciupercovici. Eminescu s-a oprit câteva zile la Rădăuți și apoi a plecat la Putna. Pe mormântul domnitorului Ștefan cel Mare a fost depusă o urnă de argint cu pământ din toate teritoriile românești, iar Ciprian Porumbescu (în vârstă de doar 17 ani) a cântat. În seara zilei de 14 august a avut loc privegherea la mormântul lui Ștefan cel Mare la care au participat, printre alții, Mihail Kogălniceanu, Grigore Tocilescu, Constantin Istrati și o delegație din partea Mitropoliei Moldovei. A doua zi, A.D. Xenopol a ținut o cuvântare, urmată de congresul studenților români. A fost emisă ideea înființării de asociații studențești în toate centrele universitare unde se găseau studenți români și se dorea apariția unui ziar comun care să fie tipărit la Viena.
După încheierea manifestărilor, Eminescu a plecat la Suceava, Ipotești, Iași (pentru a lua parte la întâlnirea Junimii), pentru ca în final să se întoarcă la Viena.
Manifestarea de la Putna a marcat începutul revendicărilor românilor din Transilvania și Bucovina în vederea realizării unității naționale. Pentru prima oară după instaurarea dualismului austro-ungar s-au reunit studenți și elite culturale din toate provinciile românești. Strategia de a folosi un eveniment cultural, într-o locație religioasă, a avut succes pe termen lung. Probabil că oriunde altundeva s-ar fi dorit organizarea acestei întâlniri nu s-ar fi reușit. Austria era mai tolerantă decât Ungaria în privința comunității românești, iar faptul că Mănăstirea Putna se afla în partea austriacă a Imperiului a favorizat desfășurarea manifestării. Intelectualii și oamenii politici maghiari și-au pus întrebarea în ce măsură împlinirea propriilor idealuri naționale în noul context al dualismului ar trebui să ducă și la acceptarea revendicărilor venite din partea minorităților, dar au ezitat să ofere un răspuns care ar fi asigurat lipsa unor tensiuni în Transilvania. În disputa dintre liberalii generației de la 1848 și conservatorii care au făcut posibil dualismul, triumful celor din urmă a făcut ca în Transilvania să nu se poată organiza un eveniment similar celui de la Putna. Toleranța austriacă și relațiile foarte bune între familiile nobiliare din Bucovina și autorități au făcut ca manifestarea de la Putna să poată avea loc în cele mai bune condiții.
Rareori se întâmplă ca o comemorare a unui eveniment istoric să fie cel puțin la fel de importantă ca și respectivul eveniment. Manifestările de la Putna din 1871 sunt, din această perspectivă, nu doar o comemorare, ci un moment de deschidere, de înnoire – tradiție și modernitate în același timp.