Tinerii din diaspora cred că așteaptă de la cei din țară ceea ce ar fi așteptat și de la ei înșiși înainte să plece în străinătate. Mutarea într-o țară străină, fie și doar pentru câțiva ani, nu este un pas ușor, ci vine cu o oarecare nesiguranță sau risc și te schimbă chiar și fără să vrei. Cred că cel mai important pentru tinerii din țară este să aibă curajul și entuziasmul să încerce cât mai multe lucruri noi și să nu ia decizii importante din comoditate, ci să fie deschiși provocărilor. Acum este timpul să explorăm cât mai mult lumea, pentru că în acest fel ne vom cunoaște mai bine pe noi înșine și limitele noastre și vom fi surprinși de multe lucruri de care nu știam că suntem capabili. Nu în ultimul rând, îi încurajez pe tineri să nu înceteze să viseze lucruri mărețe, cheia către visele lor fiind munca, disciplina, răbdarea și speranța.
Liana Șoima, 20 de ani, studentă, München, Germania
Mi-aș dori ca tinerii din România să ne fie modele de viață. Să avem tineri uniți, credincioși, iubitori de tradiție, de la care să ne putem inspira și noi, cei din diaspora. Eu, de exemplu, mă simt încurajată și motivată de ASCOR Iași atunci când mă uit la activitățile și la tinerii lor.
Mi-aș dori ca tinerii din România sa aibă iubire față de țara noastră și să se lupte pentru a întreține tradițiile frumoase. Ideal ar fi să cunoască fiecare istoria României și să se străduiască fiecare acolo unde e cu ceea ce poate pentru o Românie de care să fim mândri, demni, bucuroși că suntem fiii acestei țări.
Ar fi frumos ca tinerii care cunosc foarte bine anumite tradiții, cum e dansul popular, de exemplu, să le împărtășească și cu noi. Noi, cei din diaspora, am învățat multe lucruri singuri de pe internet sau fiecare de unde a apucat, pentru că n-am avut posibilitatea de a avea pe cineva să ne învețe. Ar fi frumos să avem tineri plini de energie și dornici să dăruiască, să împărtășească experiența lor cu noi.
Ioana Bălău, 32 de ani, educatoare, Frankfurt, Germania
Eu nu m-am gândit niciodată că ar fi o diferență atât de mare între tinerii din România și tinerii din străinătate; la urma urmei, eu trăiesc în diaspora și mă consider a fi un tânăr din România. Și nici că aș avea ce să îmi doresc în mod expres de la ei, ci mai mult mă gândesc la ce aș putea face eu împreună cu ei pentru credință sau pentru țară.
Dar, dacă ar fi să fac acest exercițiu, aș zice: deschidere, dorință de colaborare, ieșire din tiparele „românești” negative. Apoi, seriozitate în credință, iubire de neam și de tradiții, dar și echilibru – menținând identitatea noastră, dar știind și că Ortodoxia nu e românească, ci universală.
Am putea chiar să facem proiecte împreună cu organizații de tineret din România, să ne îmbogățim astfel din experiențele diferite ale tinerilor.
Luiza Antonescu, 30 de ani, violonistă, Düsseldorf, Germania
Aștept de la ei să aibă curaj, interes și curiozitatea să ne contacteze pentru a comunica mai mult, pentru a sparge tot felul de idei și imagini false legate de viața noastră pe aceste meleaguri străine.
Mi-aș dori să existe o comunicare directă între noi, tinerii, pentru a afla direct cum ne este viața acasă și în diaspora. Ca să nu mai vedem lumea prin prisma mass-media. Astfel, amândouă părțile, cu ajutorul Domnului, am ajunge să înțelegem avantajele și dezavantajele fiecărei țări, din toate punctele de vedere, inclusiv cele spirituale.
Totodată, este important să căutăm modele din istoria noastră, de exemplu din perioada pașoptistă. Să aflăm cum au comunicat între ei, cum s-au integrat în străinătate, cum au trăit ei, cei care s-au întors și au contribuit la modernizarea țării.
Sebastian Vulcan, 32 de ani, project manager, Duisburg, Germania
În primul rând, haideți să fim creștini adevărați! Plecând de la principiul că putem schimba lumea doar schimbându-ne pe noi, haideți să fim noi buni creștini, dacă ne dorim să avem o Românie creștină.
În al doilea rând, cred că, spre a trăi frumos, trebuie să cultivăm frumosul. Și, slavă Domnului, în folclorul românesc găsim atâta frumos – țăranul român a reușit să imprime dragostea de Dumnezeu, de natură, de frumos în toate –, de la iile cu diverse simboluri ce descriu ordinea firească a lumii și locul nostru în ea, până la baladele, poeziile, cântecele folclorice pline de dor. Deci, dragi tineri, haideți să ținem vii tradițiile poporului nostru.
În al treilea rând, cred că suntem datori să ne cunoaștem istoria. Doar cunoscându-ne istoria putem să ne iubim țara și să ne asumăm poporul român, cu toate calitățile și defectele noastre. Dragi tineri, haideți să mai dăm poporului încă un Ștefan cel Mare, un Constantin Brâncoveanu, un Brătianu sau o Ecaterina Teodoroiu!
În al patrulea rând, cred că trebuie să fim exigenți cu noi înșine, să ne cunoaștem și să ne înmulțim talanții. Să lăsăm la o parte principiul „lasă că merge și așa”. Dacă dorim să avem o țară „ca afară”, trebuie să ne comportăm ca cei „din afară” – să ne facem noi treaba bine, înainte de a aștepta ca alții să-și facă treaba bine. Să căutăm a fi cât mai buni în ceea ce facem, să avem cultul excelenței – să căutăm a excela și să îi promovăm pe cei ce merită. Haideți să dăm țării încă un Brâncuși, un Eminescu sau o Ana Aslan și să îi susținem pe cei care merită!
Astfel, asumându-ne condiția de colaboratori ai lui Dumnezeu și de români, cultivând frumosul prin susținerea tradițiilor și promovând excelența, aștept de la noi, tinerii, să ne implicăm în societatea românească – să fim medici, profesori sau judecători buni, să fim oameni de afaceri onești și, nu în ultimul rând, să începem să avem curajul să ne implicăm în politică. Așteptăm cu toții să avem conducători iubitori de țară și care să promoveze principiile creștine – dar câți dintre noi ne-am implicat în politică?! A venit vremea să luptăm pentru ce ne dorim!
Carmen Cârlan, 29 de ani, doctorand în informatică, München, Germania
Nu pot vorbi în numele tuturor tinerilor români de peste hotare, dar am foarte mulți prieteni în majoritatea țărilor din Europa de Vest. Mulți ne dorim să ne întoarcem în Țară. Ceea ce ne este greu este că avem prea puține legături cu cei de acasă.
Noi, cei de la Nepsis și de la ATORG, avem și creăm aceste legături cu cei din România, mai ales cu tinerii din ASCOR și ATOR. Prin aceste legături și prin disponibilitatea tinerilor de acasă dorim să cunoaștem mai mult despre cum ne putem reintegra întorcându-ne în Țară. Dorim să avem acel sprijin necesar pentru o schimbare majoră în viață noastră. Trebuie să depășim teama de a fi singuri. Împreună și cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom reuși!
Așadar, ceea ce ne dorim, eu și prietenii mei, este sprijinul vostru, al tinerilor de acasă, pentru a ne întoarce.
Alexandru-Victor Andrei, statistician și coordonator Nepsis Franța
În cei șase ani de Occident am înțeles că răul, care la noi în țară este încă la început, poate ajunge la cote foarte mari și, văzând efectele lui distructive, am început să renunț, încet, încet la atracțiile prin care acest rău ne cheamă și să mă apropii mai mult de Dumnezeu și de Biserica Sa.
Nu pot să pretind ceva de la voi, dragi tineri din țară, pentru că știu că lupta care se dă cu noi este mare. E războiul care încearcă să ne facă să negăm Biserica, pentru că e învechită și nu e „open-minded”. E încercarea să ne despartă de părinții care nu ne înțeleg, să uităm de bunici în tumultul distracțiilor din care nu mai avem timp să ieșim. E îndemnul continuu să căutăm plăcere și „entertainment” în defavoarea muncii și a cultivării personale, care aduc adevărata plăcere și împlinire.
Războiul care se dă împotriva noastră și care pornește de la nivel ideologic și se răsfrânge în viața și acțiunile noastre este mare. De aceea, nu pot veni cu cerințe, ci doar cu speranțe.
Îmi doresc din tot sufletul și sper ca atunci când, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, voi reveni în țară, să vă găsesc fericiți, împăcați, ancorați în minunatele noastre tradiții și în puternica noastră credință strămoșească, folosindu-vă rădăcinile, care nu sunt altele decât părinții și bunicii noștri, pentru a sta tari și drepți în fața furtunii ispitelor și pentru a vă trage seva, sensul existenței.
Îmi doresc să găsesc și cred că voi găsi o Românie tânără, cu tineri curajoși, implicați, harnici și ambițioși, dar și decenți, respectuoși și cumpătați.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne regăsim și să creștem împreună într-o societate mai bună și, mai ales, împreună în Biserica lui Hristos.
Maria, inginer IT, Germania
Înțelegere. Eu am observat că tinerii din România se împart în două categorii atunci când vine vorba despre felul în care se raportează la tinerii din diaspora.
Pe de o parte, unii sunt deschiși și curioși să afle mai multe despre noi, despre cum ne ducem viața în diaspora, ce este diferit și ce plănuim pe viitor.
Pe de altă parte, alții sunt reticenți și aș zice chiar prea puțin înțelegători. Ca și cum România, pentru noi, cei care am plecat, nu mai este acasă, din moment ce am făcut această decizie. Ca și cum casa noastră este acolo unde ne-am mutat în diaspora. Este, într-adevăr, greu să te transpui în locul altei persoane dacă nu ai trăit niciodată o experiență similară. Dar m-aș bucura dacă unii tineri români ar fi mai înțelegători cu noi, mai lipsiți de invidie sau prejudecăți. Motivele pentru care am plecat sunt de cele mai multe ori bine întemeiate și România rămâne pentru noi acasă mai mult ca niciodată.
Simona H., studentă, Olanda
Vremea din străinătate a fost foarte prielnică, deoarece am învățat foarte mult – încă mai învăț după 11 ani – și mi-am făcut noi prieteni. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am călătorit mult, am ajuns să văd lucruri pe care nu mulți au reușit să le vadă.
De aceea, vreau să vă îndemn să nu lăsați timpul să treacă! Acum este timpul în care mai putem să facem ceva împreună, și voi, din România, dar și noi, din afară. Putem să lucrăm împreună pentru ziua de mâine, care nu se știe cum va fi, dar dacă este Dumnezeu cu noi, atunci nu ne vom teme de greutăți.
Mulți tineri din străinătate duc dorul de România, deci trebuie să comunicăm mai mult. Ce mă aștept de la voi este să colaborăm pe viitor pentru ca cei din România să organizeze o conferință anuală dedicată tinerilor din diaspora. Chemați-ne să fim alături de voi, să vă povestim, să plângem și să râdem împreună, fiecare cu ce are mai bun și adânc în suflet!