Ce credeți că ar trebui să facă România pentru ca tinerii să nu plece din țară?
La finalul unui program de studii în Paris s-au ivit diferite ocazii pentru a rămâne în Franța. Sufletul a învins rațiunea, dându-mi de înțeles că doar în România mă pot simți liberă spiritual. Recunosc că tentația plecării este încă prezentă, apărând de fiecare dată când uit că fără mila lui Dumnezeu nu aș putea mișca un pai. Am momente când vreau să plec ca să pot să fac ceea ce-mi doresc, să nu fiu subjugată de un serviciu care nu are nimic de-a face cu ce am studiat. Mi-e greu, totuși, să accept că pentru cei ca mine, puțini sau mulți, scăparea este în străinătate. Românie, investește în educație! Lasă profesori demni, pregătiți și cu frică de Dumnezeu să se afirme și să se exprime! Românie, nu ne lua ochii cu burse, nu ne îndruma spre invidii și înșelătorie, ci dă-ne ce avem nevoie, oferă-ne posibilități de practică și servicii care să ne pună în valoare. Slavă lui Dumnezeu că mă ocrotește în fiecare clipă și îmi dă nădejdea să rămân!
Alina-Maria Drăniceanu, 26 ani, filolog, traducător
***
Românii de toate vârstele, pentru a nu-și mai părăsi țara, au nevoie de modele de curaj simplu, de implicare. Cred că tinerii își doresc români maturi. Își doresc să simtă emoția sincerității și seriozitatea din partea celor care ies în fața lor. Tânărul, ca orice copil, are cel mai mult nevoie să simtă că e iubit, că e important și respectat. Cred că investiția în tineri și în stimularea celor care îi zidesc, de la educator până la preoții bisericilor, poate edifica sau reedifica societatea noastră.
P.D., 29 ani, inginer
***
Astăzi, România nu le mai oferă tinerilor încredere. Tinerii nu mai cred într-o Românie care să le ofere un cadru de dezvoltare și prosperitate. Eu cred că ar trebui să le insufle încă de la vârste fragede să creadă și să creeze o Românie în care se poate face orice lucru bun. România ar trebui să învețe să-și promoveze valorile, nu non-valorile, să nu le mai scoată pe cele din urmă în evidență mai mult decât pe primele.
A.E.C., 20 ani, studentă la Psihologie
***
Ca fața României să se schimbe, ar trebui ca latura dinamică să fie îmbunătățită. Oamenii ar trebui să fie sinceri și uniți. Românii ar trebui să-și caute un lider care să-i poată conduce pe calea corectă: acest lider să poată lua decizii care să schimbe lucrurile în „a fi românești”, adică să nu se mai facă lucruri „că așa se face în Occident și poate așa merge și la noi”. România trebuie să se folosească de resursele din interior, să găsească soluții românești. Tinerii ne pleacă, dar ne pleacă și maturi cu familii. Esența cred că se poate rezuma la iubire. Schimbările concrete ar trebui să fie chiar în locul în care suntem puși; să ne facem treaba bine în locul în care suntem puși, dar cu gândul: ceea ce fac eu va influența în bine generațiile viitoare?
D.I., 19 ani, studentă
***
România ar trebui să introducă (sau să sprijine) o politică publică pentru a crea o conștiință de generație în mintea fiecărui tânăr.
Tinerii români ar trebui conștientizați că sunt o generație care poate îmbunătăți situația concretă a țării noastre și că prin decizia individuală de a pleca în afară ratează respectarea eforturilor și jertfelor făcute de înaintașii noștri pentru ca ei și urmașii lor să poată duce un trai mai bun, dar generează și o debusolare a viitoarelor generații. Mentalitatea de generație poate fi atribuită prin introducerea unei grile de valori bazate pe modele generaționale care s-au afirmat de-a lungul timpului. Educația din România, ca sistem, nu pune accent pe edificarea personală decât în rare cazuri și se axează pe transmiterea de informații, iar nu pe transmiterea de valori. Tinerii consideră că se pot pregăti bine, însă sunt nemotivați pentru că au impresia că nu au câmp de manifestare.
Cristian Chesaru, 20 ani, student la Sociologie
***
Consider că, în momentul de față, societatea românească are nevoie de o recalibrare a sistemului valoric, întrucât credința și nădejdea în Dumnezeu, iubirea de neam și de frumos, trăirea în simplitate, pe care s-au construit patria și firea românului, încep să-și piardă din însemnătate în fața actualului și a mondenului. Fără repere sănătoase, tinerii se pierd foarte ușor în lumea vitezei, a banilor și a non-valorilor, ajungând să vâneze împlinirea visurilor departe de casă.
În viziunea mea, punctul de pornire este sistemul educațional, care trebuie să cultive cultura, dar și setea de cunoaștere; trebuie să provoace tânărul să gândească, să nu se lase manipulat, ci să caute singur răspunsuri. Totodată, tinerii au nevoie și de modele, oameni care au coloană vertebrală, curajul de a spune răului „nu” și de a nu se lăsa duși de val.
Alexandra T., 20 ani, studentă la Drept
***
Tinerii, ca forță principală a unei națiuni, au nevoie de respect și de încurajare în acțiunile pe care le întreprind, dar și de sprijin și sfaturi de la cei mai maturi și mai înțelepți.
Cred că cel mai important pas pe care ar trebui să îl facă România către tineri este acela de a valoriza oamenii care își doresc să schimbe în bine țara în care trăiesc. Nu poți rămâne lângă o anumită persoană, într-un loc sau într-o țară, dacă nu te folosești sufletește și dacă nu continui să crești frumos. De aceea, cred că tot ceea ce reprezintă România, de la oameni, tradiții, credință, la sistem politic, trebuie să participe la dezvoltarea tânărului în principal, prin oferirea unei educații bune, bazate pe valori creștin-ortodoxe. Ceea ce împiedică dezvoltarea țării cred că este indiferența care răcește oamenii și lipsa curajului de a îndrăzni spre ceva mai bun.
Diana M., 20 ani, studentă
***
România ar trebui să își reamintească de obiceiurile bune pe care le avea, de lucrul bun pe care îl lucra, de credința dreaptă care o întărea. România din zilele noastre își dorește inovare, noutate, aspiră frumos la un Înalt, însă uită prea ușor de propriile ei rădăcini. Mă doare să văd un copac cioplit în diverse forme, de a cărui rădăcină și viață s-a uitat. Așa mă doare și de țara mea, țara noastră, care-mi pare a fi altoită, dar neîngrijită de prea mulți grădinari.
Eu cred că românii ar trebui să își conștientizeze valorile și să le valorifice. Am citit, am aflat și am cunoscut că românii sunt buni și credincioși, harnici, darnici și voioși.
Eu tind să cred că tânărul iubitor de țară și de neam nu pleacă, așa cum o mamă care își iubește copilul bolnav nu îl părăsește. Tânărul a uitat sau chiar nu a cunoscut nevoința, munca și sacrificiul, scările care duc la bunăstare. Îmi doresc ca țara mea să își redefinească scopul și să își reidentifice crezul. Ar fi necesar ca România să pună accentul pe adevăratele valori și să schimbe direcția în care merge.
Irina Mâșlea, 22 ani, studentă la Matematică
***
Tinerii pleacă din țară pentru că se simt neimportanți, nepromovați și fără sprijin în dezvoltarea lor.
În primul rând, este nevoie să scape de sentimentul de inferioritate pe care mulți îl au față de alte țări.
În al doilea rând, tinerii au nevoie de modele bune și promovate corespunzător, pentru ca în acestea să se simtă spiritul de apartenență; să se regăsească în oameni și lucruri concrete.
În al treilea rând, tinerii au nevoie să fie ascultați.
Este ca în situația din unele familii: copiii vor să vorbească cu părinții lor, aceștia sunt deseori ocupați și înlocuiesc prezența lor prin lucruri materiale: bani, cadouri. Așa face și România: înlocuiește lipsa condițiilor de dezvoltare a tinerilor cu lucruri materiale: creșteri salariale, locuri de muncă, bonusuri de scurtă durată. Însă nu li se creează tinerilor siguranță și certitudine pentru viitorul lor.
În ultimul rând, tinerii au nevoie să creadă în ei înșiși, în România și în Dumnezeu.
De aceea, România nu trebuie să ofere speranțe deșarte, ci lucruri concrete, adevărate, realizabile și să îi includă pe tineri în realizarea acestora. Astfel, se cultivă spiritul de apartenență, se reduce sentimentul de inferioritate și tinerii își dau seama că nu au de ce să se considere inutili. Tot acest proces este dificil, dar necesar, cerând cultivarea lui prin familie, școală și societate. Iar cel mai important, tinerii să fie conștienți și învățați că există Dumnezeu și cu ajutorul Lui se poate realiza orice. România are nevoie să creadă în Dumnezeu pentru ca și tinerii să creadă în ea.
Ștefan T., 27 ani, student la Economie și Teologie
***
Schimbarea nu vine de sus, ci de jos. Cu mic, cu mare; de la omul de rând, până la cel mai învățat om. Nu cred că o majorare de salariu sau câțiva kilometri de autostradă sunt factori de bază pentru a motiva o posibilă întoarcere. Lipsesc multe, însă nu lucrurile materiale, cred eu, sunt cele care „deranjează cel mai mult”, ci pierderea, lipsa valorilor și moralității, a supremei calități de „a fi om”, pentru că se pare că am uitat ce înseamnă „vechile principii”, fapt vizibil în dezbinarea ce se acumulează în popor.
J-E.B., 20 ani, studentă
***
România ar trebui să arate tinerilor iubire și prețuire, ar trebui să-și facă timp să le asculte părerea, să țină cont de ea și să acționeze în concordanță cu nevoile acestora.
Ar trebui să lucrăm la percepția pe care o au tinerii față de țara lor, să fie învățați să-și iubească țara, tradiția, familia și neamul – pentru acest lucru este nevoie de mame bune și învățători buni. Într-o lume în care se pune din ce în ce mai mult accentul pe latura materială, România trebuie să-și educe tinerii, să-i îndemne să iubească simplitatea și să-i facă să înțeleagă că omul sfințește locul. Da! Omul sfințește locul. Atât timp cât ai voință și credință în Dumnezeu, poți realiza orice, oriunde.
O altă chestiune la care ar trebui să se lucreze este motivația financiară, morală și emoțională. Exodul creierelor ar putea fi soluționat prin oferirea unor locuri de muncă stabile și prin salarii, cu ajutorul cărora tinerii să reușească să ducă un trai decent. Cunosc mulți tineri care au renunțat la ideea de a părăsi România. Biserica a reușit să le sădească în suflet iubirea de sfânt, autentic și frumos, a reușit să le arate frumosul divin oglindit în sufletul românesc.
Andreea G., 22 ani, studentă la ASE
***
Cum vindecăm o societate egocentristă? Cred că prin valorificarea fiecărui om într-o echipă sau comunitate. Guvernul poate promova sporturile de echipă, activitățile comunitare sau orice act public în care nu iese în față un om, ci UN GRUP, în care fiecare membru are un loc și este respectat pentru contribuția sa. Putem pune accent în educație mai mult pe ÎNTREG și mai puțin pe parte. Și dacă nu știu ce vor să primească din partea țării sau cer lucruri nerealiste, cred că putem să preluăm modelul german, care îi pune pe liceeni să lucreze și să se confrunte cu viața încă din adolescență.
Instituțiile statului au datoria de a nu lăsa oamenii să se mulțumească cu starea de fapt. Să ne amintească mereu că putem mai mult și că niciunul dintre noi nu este liber cât timp unul dintre noi este sclav. Tinerii au nevoie de libertatea de a se desăvârși atât în viața duhovnicească, cât și în cea trupească.
Mihai Bodea, 25 ani, student la Psihologie
***
Trebuie să realizăm și să ne asumăm că eu, tu, fiecare om, noi toți formăm România. Așa cum atunci când vorbești de Hristos vorbești de Dumnezeu, tot așa, fiecare individ e România – nu doar „o parte din ea”. Când vom conștientiza aceasta vom putea muta și munții. Istoria ne arată ce neam am fost – să nu uităm asta, dragi tineri! Toți ne dorim conducători corecți, cu verticalitate, viteji, inteligenți și patrioți! Dar de ce nu ne afirmăm cu adevărat gândul? Cunosc tineri ce ar fi adevărați profesioniști în funcțiile de conducere ale țării, dar pe noi, „generația cu cheia la gât” și „generația Facebook” ne ucide lipsa de implicare; acea atitudine de „nu mă bag; să facă alții”. Păcat. Mi-aș dori ca noi, tinerii, să ne dăm două palme, să îngenunchem în fața icoanei lui Hristos – cerându-i înțelepciune și în fața mormântului Sfântului nostru Ștefan – cerându-i izbândă și să punem început bun. În comunitățile noastre să fim acea conștiință vie pe care oamenii au nevoie să o vadă și să fim noi schimbarea pe care ne-o dorim să o vedem în lume.
Eduard Boșog, 25 ani, student la Medicină
***
România este o țară mare, o țară frumoasă, dar sistemul actual o „îngheață”, pentru că este un sistem care are în vedere doar prezentul, nu și viitorul. Un sistem educațional corect, complet și actualizat ar putea transforma copilul de azi în românul serios și civilizat de mâine. Dar sistemul educațional nu oferă siguranța unor profesii stabile. Nu toți tinerii au capacitatea de a urma studii superioare. Școlile de arte și meserii s-au desființat, iar tinerii aleg să plece în străinătate, unde își găsesc locuri de muncă adecvate unor meserii pe care în România le mai profesează doar cei peste 35–40 de ani. Iar în străinătate, aceste meserii oferă mult mai multe satisfacții financiare decât în România. Așadar, una dintre soluțiile pentru această problemă ar fi, după părerea mea, reînființarea școlilor de arte și meserii.
Ramona-Ionela Matasă, 22 ani, studentă la Farmacie
***
Cred că cel mai important este să conștientizăm că nimic nu se poate face fără sacrificiu. Din păcate, suntem obișnuiți să așteptăm ca celălalt să facă ceva, nu noi. Avem pretenții ca această țară să „intre în rândul lumii”, dar fără ca noi să mișcăm ceva. Schimbarea trebuie să vină de la noi. Să facem noi mai întâi ceva, oricât de mic, să fim pregătiți să înfruntăm orice problemă și să conștientizăm că pe acest drum vom da și de uși închise.
Degeaba ieșim în stradă și suntem revoltați pe clasa politică, dacă nu știm ce să cerem. Degeaba ieșim în stradă să dăm jos guvernul, dacă nu avem și nu alegem un lider capabil să ne reprezinte. Trebuie să începem cu lucrurile mărunte, cum ar fi: să nu mai aruncăm gunoaie pe stradă, să ajutăm bătrânii sau să încercăm să ne facem treaba cinstit acolo unde am fost puși. Trebuie să scăpăm de ideea că în România nu se poate.
Trebuie să ne zbatem să facem lucrul bun, nu pentru că am avea noi vreun câștig din aceasta, ci pentru că, cine știe, acel sacrificiu, sau poate chiar realizare, va dăinui peste veacuri.
Să avem curajul, căci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom izbândi.
Andreea Stănilă, 24 ani, asistent-educator
***
Cred că România ar trebui să ofere mai mult echilibru, calea de mijloc, cale deschisă în primul rând de unul dintre pilonii societății – sistemul de învățământ. În subsidiar, prin re-spiritualizarea societății, prin perpetuarea tradițiilor prin care subzistă un întreg popor.
Găsesc foarte relevantă continuarea liniei, a căii începute de strămoșii noștri. Putem rămâne fideli în ea și în același timp să o înnoim, să continuăm prin îmbogățire. Cred că tinerii nu vor mai emigra atât timp cât conștientizează că au pentru ce rămâne.
Nu banii vor rezolva problema, ci trezirea conștiinței, conștientizarea faptului că România înseamnă eu, tu, fiecare în parte. Prin sistematizarea învățământului în așa fel încât dascălii să trezească forțele sufletești ale tinerilor, să gândească și să acționeze independent de „turma dobitocească” a lui Ivan Karamazov.
Cred că România poate să ofere tradiții, învățământ, dragoste.
Iulian T., 19 ani, student la Teologie Ortodoxă
***
Să le ofere siguranță și încredere. Siguranța că nu își vor pierde mijloacele de a trăi decent și nici valorile în care au fost crescuți; încredere în importanța aprecierii trecutului ca punct de pornire în abordarea unor schimbări. Să aibă siguranța că legea (credința) nu le va fi batjocorită sau nu vor cădea în derizoriu.
Tinerii trebuie să se elibereze de teama creată de neajunsurile materiale, astfel încât fiecare să reprezinte un model de viețuire în duh. Altfel spus, să nu caute comoditatea și confortul material în detrimentul trăirii în pace, bucurie și unire.
Copiii trebuie să cunoască normalitatea, iar noi să căutăm să creștem și să ne odihnim unii pe alții în bucurie.
Nicoleta D., 19 ani, studentă la Litere
***
Cred că România, prin toate instituțiile ei, ar trebui să fie conștientă de câteva aspecte esențiale care o definesc: istoria, credința, așezarea geografică și operele de cultură. Când copiii, de mici, vor învăța și vor conștientiza aceste aspecte în profunzimea lor, atunci vor putea să-și iubească țara, pentru că nu poți iubi ceea ce nu cunoști.
Cred că tinerii pot pleca din țară pentru studii, sau pot merge la practică, sau pur și simplu să viziteze alte țări, dar cu dorința permanentă și fierbinte în inimă ca tot ce au văzut sau învățat în alte țări să fie pus în slujba propriei țări și a propriului popor. Învățământul ar trebui axat mai mult pe cunoașterea țării și mai puțin pe teorii absurde, nefirești și potrivnice oricărei morale.
Pe lângă învățământ, România ar trebui să-și susțină instituțiile și valorile; valorile ei de bază pe care a fost clădită întreaga civilizație europeană: credința creștină, familia firească, limba, dreptul roman și cultura.
România ar trebui să aibă strategii pe termen lung în ceea ce privește învățământul, locurile de muncă, sistemul de sănătate, promovarea țării și a valorilor naționale. Chiar dacă se schimbă persoanele și partidele de la guvernare, strategiile respective, dacă sunt bune, ar trebui să rămână în atenția celor de la conducere și a tuturor cetățenilor.
Emanuel Buta, 24 ani, masterand la Teologie Ortodoxă
***
Banul a pus stăpânire pe societate. Toată lumea caută un trai mai bun, ca „în afară”. Tinerii au tendința să plece din cauza asta. Poate că mulți tineri nu știu că românii deja plecați au făcut sacrificii. Au lăsat copii, soț, soție, părinți și au plecat. Dorul e mare, dar traiul acolo e bun. Și s-au obișnuit. Boala străinătății e grea. Se numește singurătate. România ar trebui să promoveze adevărul.
Este o minciună că în România nu sunt locuri de muncă. Dacă pe cei de sus nu-i interesează, nu înseamnă că noi, uniți, nu o putem face prosperă. Societatea de azi ne permite să ne ajutăm unii pe alții. Se pot găsi soluții pentru toate problemele materiale. Sunt valori importante care trebuie promovate, precum: credința, limba română, tradițiile, la care nici măcar românii care au plecat nu au renunțat. Se strâng toți în jurul bisericilor ortodoxe din diaspora și se simt ca acasă. Trebuie promovată mai mult unitatea și identitatea națională decât toate curentele care vin prin globalizare. Acestea dezbină un popor, îl îndepărtează de la ceea ce îi este specific.
Ana Maria Avram, 24 ani, economist
***
Să ne asume. Să-și asume faptul că aparținem acestei țări. Atunci când avem inițiative și proiecte bune, eficiente, cei de la conducerea țării ar trebui să ne sprijine din toate punctele de vedere. Ori acest lucru, de a fi asumați, personal, nu l-am prea simțit. Singura instituție din România care își asumă tinerii este Biserica. Noi, tinerii, suntem capabili, avem capacități intelectuale foarte mari, avem viziune de ansamblu asupra multor lucruri, doar că nu suntem ascultați, vocea noastră este foarte puțin ascultată.
Nicoleta, 28 ani, profesor
***
De prea multe ori interesul pentru implicarea tinerilor rămâne la nivel de discurs.
Măsuri concrete care ar ajuta:
- Sprijinirea tinerilor să-și găsească vocația. Sunt prea mulți care nu știu la ce sunt buni și pierd timp în facultăți în care nu se regăsesc, apoi vine blazarea și lipsa de motivație;
- Valorizarea profesiilor concrete. Absolvirea unor specialități abstracte îi dezorientează pe mulți și nu se pot dezvolta într-un domeniu;
- Organizarea de evenimente și contexte care să-i sprijine în mod concret pe tineri să se dezvolte în diferite domenii;
- Promovarea unei educații care să-i încurajeze pe tineri să aibă idealuri și să lupte pentru ele. În ultimii ani s-a tot spus că e greșit ca tinerii să aibă idealuri;
- O campanie de promovare sau evenimente care să-i ajute pe tineri să valorizeze istoria, cultura, identitatea românească și țara. S-a repetat de atât de multe ori că România e în fel și chip, încât ideile negative au fost preluate și de oamenii care până de curând respectau țara și identitatea.
A.N.
***
Cred că orice român care are această întrebare în față este impulsionat să scrie despre următoarele subiecte: crearea unei infrastructuri adecvate, salvarea învățământului dezastruos, reclădirea sistemului de sănătate, schimbarea clasei politice etc. Totuși, am convingerea că aceste lucruri nu sunt cauza problemelor din țară. Problema este mai adâncă. Iar o rezolvare a ei va restabili normalitatea: revenirea la realitate și cadrul concret în care omul își desfășoară viața. La noi, problema este mai complexă: de fiecare dată când românul se ridica, el ajungea, mai devreme sau mai târziu, să fie doborât. Nu cred că există alt popor care să trăiască aceeași soartă. Toți care și-au pus viața pentru neam și țară au ajuns să fie trădați. Eradicarea trădării va opri tinerii să plece, deoarece vor simți tăria românului și sunt convins că aceasta va aduce chiar înapoi tinerii deja plecați.
Daniel Cantoreanu, 29 ani, software developer
***
Să îi ajute să se găsească pe sine prin:
- Promovarea valorilor morale creștine, astfel încât să înrădăcineze dragostea, respectul pentru istoria țării și pentru spațiul geografic, ca o contrabalansare a nonvalorilor prezentate în marea parte a mass-media;
- Cei care au ajuns la o astfel de cunoaștere să aibă curajul și voința să se perfecționeze profesional și să se implice cât mai mult la nivel social. Să aibă curajul să intre în toate structurile sociale, indiferent de cât de bolnave moral sunt. Bineînțeles, cu îndrumare și discernământ;
- Să ne ajute să ne găsim vocația și voința de a lupta cu toată puterea până la capăt;
- Să sfințim tot ceea ce facem. Cred că totul pleacă de la individ și așa se ajunge la impuls colectiv.
C.O., 31 ani, arhitect
***
Eu însămi am fost tentată să plec imediat după terminarea facultății în străinătate, pentru că „este la modă”. Toți prietenii mei care au ales drumul străinătății, majoritatea în Italia și Marea Britanie, au făcut-o pentru o situație materială „mai bună”, deși nu sufereau în țară de sărăcie. Personal am scăpat de acest gând pentru că cineva s-a rugat foarte mult pentru mine. Eram întunecată, nu Îl cunoșteam pe Hristos, deși eram botezată. Încet, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune, muncesc în țară, duc o viață mai mult decât decentă și înconjurată de români, fericită și împlinită. Nu aș fi reușit fără ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune și prin cunoașterea unui alt fel de viață, care nu mi se părea pe atunci firească. Este nevoie de multă lumină în mințile noastre, de aceea îndemnul meu este la rugăciune.
B.D., 26 ani, masterandă la Litere
***
Tinerii sunt o resursă importantă a țării noastre, sunt România de mâine. Ei pot forma familii, familii care să ducă mai departe, prin copiii lor, identitatea noastră românească. Instituțiile ar face bine să ne ajute, începând de la cei mai sus puși. Această schimbare ar veni dacă am avea lideri precum au fost domnitorii sau regii noștri care au făcut ceva pentru țară. În contextul actual, mă gândesc să facem binele în jurul nostru, fiecare unde se află. Să îndemnăm colegii de facultate sau de serviciu să facă binele în mediul în care i-a chemat Dumnezeu.
Avem nevoie să insuflăm celorlalți din entuziasmul nostru și din dragostea pentru țara noastră. Văzând în noi o lumină aprinsă, ei o vor putea aprinde pe a lor de la noi. Schimbarea vine cu fiecare dintre noi. Vom putea lucra și la nivel instituțional, la nivel mai mare dacă noi, oamenii din biserică, vom ocupa funcții importante și vom vrea să facem proiecte pentru tinerii din țară. Avem nevoie să ne formăm, să lucrăm mult, dar într-un duh de rugăciune și de dragoste față de aproapele nostru. România trebuie să știe că tinerii au nevoie de ajutor, de modele, de rugăciuni, căci vârsta tinereții nu este una ușoară.
Avem nevoie ca cei care au experiență de viață mai bogată decât noi să ne ajute și să vadă în noi dincolo de slăbiciunile și de fricile noastre. De multe ori nu avem părinți uniți sau care să știe să ne sfătuiască în primii pași din viață, și astfel am crescut cum am putut și noi. Încrederea în tineri, insuflarea dragostei de neam și de Biserică, de credința ortodoxă, ar ajuta ca tinerii să rămână alături de țara lor.
Sorina Hîngănescu, 25 ani, masterandă la Managementul Resurselor Umane
***
Cum ar arăta o țară fără tineri? Ce trist ar fi! O Românie pustie? O țară în regres permanent din cauza lipsei forței de muncă? De ce? Pentru cine? De ce, dacă se poate și altfel? Cred că tinerii de azi devin influențați din ce în ce mai mult de opinia publică, de sfaturile celorlalți prieteni sau colegi, de promovările din media și de concepția – greșită sau parțial corectă – că progresul în domeniul lor se poate realiza doar peste hotare, că cei mai buni trebuie să aleagă alte state mai evoluate.
Bineînțeles că un tânăr proaspăt absolvent de liceu este ademenit de ispitele Occidentului și astfel țara îl pierde. Cred că putem mai mult. Un progres evident în domeniul construcțiilor ar fi o variantă.
O alta ar fi dezrădăcinarea concepției că dorința tânărului de dezvoltare și autodepășire nu și-o poate împlini și în țara noastră. România ar trebui promovată mai intens, cu toate atracțiile ei. Funcțiile de conducere ar trebui oferite doar oamenilor de onoare, competenți, cinstiți și care vor garanta protejarea intereselor statului mai mult decât propriile câștiguri.
Nu în ultimul rând, consider utile rolul Ortodoxiei și al Asociației ASCOR, precum și al altor Asociații similare.
Ariana-Ioane Rusu, 23 ani, studentă la Medicină
***
Eu cred că vremurile se cern! Cine este capabil și a avut binecuvântarea de a crește într-o familie în care a învățat iubirea de țară și lupta pentru patrie, va rămâne aici și va face lucruri mari; cei orbi, care nu se ghidează după principii și sunt clătinați de lucruri „mai bune”, vor pleca și vor deveni roboții statelor occidentale. Nu există o rețetă a iubirii de țară și a prețuirii locului tău natal.
Dacă țara se golește, poate este un lucru bun. Este un refresh dat țării și o selectare a oamenilor. Să punem bunătate în tineri și credință puternică. Nu avem de ce să ne facem probleme dacă noi ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu. Celor care pleacă le urăm drum bun, pentru că dacă ei atât pot, atât fac. Mulți au încercat să schimbe mentalități, dar dacă omul nu este capabil să se schimbe, nu ai de ce să insiști.
Tinerii cu credință pot intra în politică, nu putem lăsa în aer lucrurile. Trebuie să ne implicăm și să nu ne clătinăm din principii. Mergem înainte, încercăm să îi ajutăm și pe ceilalți, dar dacă ei nu acceptă ajutorul, drumul nostru trebuie să meargă înainte.
Daniel Gogonea, 19 ani, student la Geografie
***
Ce așteaptă tinerii de la țara lor?
- susținerea morală când au nevoie și să fie încurajați să încerce lucruri noi care îi vor ajuta să progreseze;
- educația oferită să fie de bună calitate;
- posibilități de construire a unui viitor sigur în țară. Ar trebui să se reintroducă școlile profesionale, școlile de meserii, pentru că doar așa vor avea ceva sigur pentru viață;
- să li se recunoască meritele la adevărata lor valoare, nu doar pentru a obține o diplomă;
- cursuri gratuite de comunicare între oameni unde să învețe cum să relaționeze în mod real cu persoanele din jurul lor. Majoritatea oamenilor stau cu ochii în televizor, calculator și telefon și ajung să nu mai gândească fără ajutorul acestora, deteriorând în acest mod creierul și puterea de a-i utiliza capacitatea la nivelul maxim;
- să existe tabere la mănăstiri unde tinerii să facă exact ce fac și călugării timp de o săptămână. Astfel ar putea avea ocazia să se cunoască pe ei, să-și cultive conștiința și să-și bucure sufletul.
Roxana Filip, 21 ani, studentă la Economie
***
A le arăta că în viață este mai important să ne facem în primul rând o familie și apoi carieră. Iar șansele de a întemeia o familie sănătoasă sunt cele mai mari în țară. După ce ne facem o familie, ne putem gândi și la plecatul în străinătate pentru dezvoltare profesională. Însă șansele de a părăsi definitiv țara sunt diminuate, din moment ce am prins deja rădăcini solide în țară: copii duși la grădiniță, o soție care dorește ca fiii ei să îl cunoască pe Ion Creangă și să ducă o copilărie în cireș, cu cheia casei atârnată pe după gât.
După cinci ani de studii în Olanda m-am întors în România tocmai pentru a face o familie. Căci mi-am dat seama că în diaspora șansele de a cunoaște o fată ortodoxă care să își dorească să fie mamă și soție sunt foarte mici.
Armand Ionescu, 25 ani, student la Drept Internațional și European,
Universitatea din Haga, Olanda
***
Sunt de părere că România ar trebui să le ofere tinerilor o imagine reală a situației din afara țării, a falselor împliniri de acolo în paralel cu realizările personale pe care le pot avea aici. Unii tineri își părăsesc țara din cauza imposibilității de a se dezvolta financiar sau profesional. Poate că sunt tineri care aleg să plece din țară pentru că nu știu cât de frumoasă este și cât de minunată poate deveni prin conlucrarea fiilor ei. România ar trebui să-și îmbunătățească starea economică, sistemul de învățământ și propria imagine – mai ales cea lăuntrică, să valorizeze personalitățile deosebite care se nasc pe teritoriul ei, să pună din ce în ce mai mult în valoare adevăratele reușite ale românilor, eforturile lor, dăruirea, truda lor pentru izbândă în domeniul preferat.
A.M., 20 ani, student la ASE
***
Comuniunea și comunicarea într-un mediu care să stimuleze creativitatea și prietenia este ceva de care tinerii au foarte mare nevoie. România, prin profesori, părinți ai Bisericii și alte instituții educative, dacă va reuși să-i învețe adevăratele valori în viață – iubirea de neam și de țară, jertfa, seriozitatea, valoarea unui meșteșug bine făcut și bucuria sufletească ce apare din aceste mici jertfe – îi va face pe tineri să rămână. Să fie educați să vrea mai mult de la viață, căci timpul trece repede și e prețios.