În noaptea Slăvitei Învieri suntem chemați cu toții să le dăm celor din jurul nostru din ceea ce am agonisit, din ceea ce am primit în această noapte sfântă, mântuitoare. Și ce am primit? Suntem cu toții adunați în casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu este aici, între noi, cu noi și în interiorul nostru. Sfântul Ioan Evanghelistul spune că „mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4, 4). De aceea, și cel care a postit, și cel care n-a postit, și cel care a reușit să se căiască de păcatele sale, și cel care n-a reușit, tot cel care este însemnat cu semnul Sfintei Cruci, tot cel care s-a botezat și s-a născut din apă și din duh să se bucure, căci el Îl are înăuntrul său pe Hristos. Și să meargă să le dea și celorlalți pacea și binecuvântarea inimii. Căci sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră a primit, odată cu lumina sfântă, pacea și binecuvântarea de la Domnul nostru Iisus Hristos. Lumina pe care am primit-o ne călăuzește, ne hrănește, ne primenește și ne transmite pacea și binecuvântarea Sfântului Mormânt.
Să cugetăm la cele întâmplate în aceste zile, când am fost alături de Mântuitorul, începând de la mormântul lui Lazăr, de la intrarea în Ierusalim și până în grădina Ghetsimani și pe Golgota. Am fost acolo toți, cu mintea și cu inima. Nu cred că este vreunul care să nu fi suspinat în Joia Mare, când a văzut Crucea scoțându-se în mijlocul bisericii. Nu cred că a fost vreunul care, la Prohodul din Vinerea Mare, să nu fi suspinat. Și cât de mult contează un suspin înaintea lui Dumnezeu!
Ne amintim cum am suspinat cu toții când am auzit că I-au bătut mâinile și picioarele în cuie. Dar sângele care s-a vărsat atunci a ridicat un nou altar, iar de atunci, pentru noi, Crucea nu mai este semn de tortură, ci este semn al bucuriei și al Învierii, este semn al biruinței.
Pe Cruce fiind, Hristos Domnul a spus că Îi este sete. Ce I-a oferit omenirea? Oțet amestecat cu fiere, veninul disprețului și al urii. Domnul a gustat din răutatea omenească, a gustat din moartea adâncă a omului căzut și Și-a dat Duhul.
Sfânta Scriptură ne spune că la moartea Mântuitorului pe Cruce, catapeteasma templului s-a despicat de sus până jos. În noaptea Învierii și în toată Săptămâna Luminată, sfintele uși sunt scoase de la altarul bisericilor noastre pentru a fi împreună cu El, pentru a se vedea Sfânta Sfintelor. La fel cum catapeteasma templului Vechiului Testament s-a despicat pentru a se deschide către Sfânta Sfintelor, astăzi ni se deschid ușile către bucuria Învierii, căci Sfânta Masă nu este altceva decât mormântul Domnului.
Hrăniți cu binecuvântarea, mergeți și duceți în casa dumneavoastră, acolo unde Dumnezeu v-a hărăzit să trăiți, pacea și binecuvântarea lui Iisus. Siliți-vă puțin! Chiar dacă nu v-ați pregătit pe deplin, chiar dacă nu ați vărsat o lacrimă la picioarele lui Iisus, chiar dacă necazurile, boala, suferința au mai venit peste dumneavoastră, căutați acum în colțișorul inimii și vedeți că acolo este bucuria Învierii.
Găsiți-L acolo pe Hristos, Care a luat chip înăuntrul nostru prin Taina Sfântului Botez. Vedeți-L că este viu, faceți-vă vii, puternici și darnici! Faceți-vă buni și milostivi, iertători și plini de bucurie!
Transmiteți și celor care vă iubesc, și celor care vă urăsc, prin ochi, prin privire, bucuria inimii dumneavoastră! Siliți-vă, nu este greu! Puțină nevoință, puțin strigând, puțin bătând și ușa se deschide; ușa milostivirii se deschide și rămâne deschisă.
Facă Bunul Dumnezeu ca inima dumneavoastră să fie plină de bucurie, să fie plină de nădejde, să fie plină de încredere. Cultivați ceea ce ați primit! Duceți mai departe bucuria în casele dumneavoastră, duceți mai departe ceea ce Dumnezeu ne-a dat! Și faceți-vă niște martori ai Învierii. Nu veți avea bucurie mai mare în viață decât să vă faceți niște mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Căci vă veți face asemenea cu Luca și Cleopa, cu femeile mironosițe și cu apostolii, veți merge și veți mărturisi că Hristos a înviat. Și când veți spune celor din jur „Hristos a înviat” și vi se va răspunde „Adevărat a înviat”, să credeți cu adevărat, iar mila lui Dumnezeu va fi cu voi. Oriunde veți fi chemați, oriunde vă veți duce, mai departe sau mai aproape, vă îndemn să duceți bucuria Învierii.
Siliți-vă să îmbogățiți satul nostru românesc. Să nu părăsiți casa părintească, să nu părăsiți cimitirul, să nu părăsiți mormântul tatei și al mamei. Aprindeți o lumânare – nu este gest de recunoștință mai frumos ca acesta. Astfel vom fi cu adevărat niște mărturisitori și niște împlinitori ai voinței lui Dumnezeu.
Să împodobim casa părintească cu pace și cu binecuvântare, să împodobim mesele noastre cu bucuria Învierii, să așezăm la loc de cinste în casele noastre candela sfințeniei, a dragostei și a prezenței lui Dumnezeu! Hristos a înviat!