Articolul poate fi citit și în limba engleză. / The article is also available in English.
Pe 6 octombrie 2007, la ora 22.30, o copie pe hârtie, de 18×23 cm, a Icoanei din Iviron a Maicii Domnului a început să izvorască mir. Icoana fusese dăruită ipodiaconului Nectarie de către părintele Anatolie Lyovin, preotul paroh al bisericii ortodoxe din Honolulu, Hawaii, de sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Pe 14 octombrie, dată care corespundea cu prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului pe stil vechi, icoana a fost prezentată comunității.
În iunie 2008, după ce a fost verificată de către episcopi, Icoana Maicii Domnului din Hawaii a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Rusă drept făcătoare de minuni și demnă de cinstire și a primit binecuvântarea și încurajarea de a călători pe la diferitele biserici și mănăstiri din lumea ortodoxă. De atunci Icoana a ajuns la peste 1000 de lăcașuri ortodoxe din Statele Unite, Canada, Europa și alte părți ale lumii, fiind venerată de milioane de oameni.
Maica Domnului a făcut foarte multe minuni prin intermediul acestei icoane smerite – vindecări de orbire, de cancer, de posedări demonice etc. –, dintre care câteva sute au fost verificate și fixate în scris. Oriunde merge sfânta Icoana, harul Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfintei Sale Maici abundă cu prisosință.
În cele ce urmează prezentăm mărturia actualului preot paroh, Părintele Atanasie Kone, despre propriile experiențe miraculoase cu Icoana.
Sfintele Paști 2019
Icoana este una mică și fără mare valoare materială, din hârtie. Și este uimitor că deși izvorăște mir de 11 ani hârtia nu s-a deteriorat și nu s-a decolorat. Icoana este prinsă într-un cadru de lemn, căptușit cu un material plasticizat pentru a împiedica mirul să curgă în afară, cu un spațiu dedesubt unde se pune vată pentru captarea mirului.
Mirul izvorăște chiar din Icoană și nu este ulei, este cu totul altceva.
Biserica noastră este foarte mică și foarte săracă și este localizată într-un cartier cam primejdios, așa că nu ținem Icoana în biserică, ci în casa ipodiaconului Nectarie, care o are în grijă. E trist și dureros că avem această Icoană minunată, iar biserica noastră este așa, ca o încăpere gen magazin.
Anul acesta de Sfintele Paști Icoana a fost adusă în biserică în jurul orei 21:00 în Sâmbăta Mare. Atât anul acesta cât și anul trecut, ea a izvorât atât de mult mir, încât a trebuit ca până la biserică să o pună într-o pungă de plastic. În cele 20 de minute până să ajungă la biserică, a curs atâta mir în punga de plastic cât să umpli un borcan. Când Icoana vine la biserică, preotul, înveșmântat în epitrahil și felon, o întâmpină ca și cum ar întâmpina un arhiereu: în timp ce se cântă troparul Icoanei, o primește, intră cu ea prin ușile împărătești, binecuvânteză cele patru laturi ale altarului, apoi așază Icoana pe analog și o tămâiază.
Anul acesta, când am luat în mână Icoana a fost ca și cum aș fi luat un prosop plin de apă, care, când îl apuci, curge peste tot. Așa a și fost. În timp ce binecuvântam altarul cu ea, a lăsat dâră de mir peste tot, cam o jumătate de pahar de mir. Chiar și acum veșmintele mele sunt îmbibate cu mir de la Paști. Și anul trecut mi s-au îmbibat veșmintele tot așa. Atunci eram îmbrăcat cu toate veșmintele pentru Liturghie – dulamă, stihar, epitrahil, felon – și până să fac înconjurul altarului, preț de un minut, mirul a trecut prin toate straturile de veșminte și m-a udat până la piele.
Icoana încetează să izvorască mir
În fiecare an din Duminica Floriilor și până la Liturghia din Sâmbăta Mare Icoana încetează să izvorască mir. Deci, în Săptămâna Patimilor este complet uscată, nu mai izvorăște mir. Este uluitor cum icoana se usucă complet.
Dar, de obicei, atunci când oamenii se roagă, icoana izvorăște mir, iar când nu este rugăciune, nu izvorăște. Reacționează, într-un fel, la evlavia oamenilor.
Alaska 2014
Pe când eram preot în Walla Walla, împreună cu un alt prieten preot care-l cunoștea pe ipodiaconul Nectarie, am avut această idee să luăm binecuvântare și să mergem cu Icoana în Alaska la toate bisericile vechi de acolo și de pe Insula Kodiak. A fost un pelerinaj de două săptămâni.
În fiecare zi în Alaska, vata de bumbac din partea de jos a chivotului se îmbiba cu mir încât trebuia să o înlocuim, lucru pe care-l făceam în mod normal din două în două săptămâni. Au fost atâtea minuni în Alaska! Atâtea vindecări! A fost extraordinar!
Oceanul Pacific. Când trebuia să mergem la satele din largul coastei, mergeam cu barca pe ocean. De îndată ce am urcat cu Icoana în barcă, oceanul s-a liniștit și s-a calmat de parcă ar fi fost un lac – cel mai calm lac care poate exista. Și așa a fost timp de trei zile. Însă de îndată ce ne-am terminat călătoria și am ajuns pe continent, erau valuri de jumătate de metru.
Vindecare vedere dublă. Când eram la catedrala Sfântul Inochentie din Anchorage, o doamnă care suferea de dublă vedere de peste 7 ani a venit și ne-a cerut să-i facem o rugăcine. Am ținut icoana peste ea și am simțit cum o căldură cobora din icoană peste această doamnă. S-a dus acasă și a dormit puțin, iar când s-a trezit, vederea ei fusese complet vindecată. Soțul ei era chirurg oftalmolog, care nu o putuse vindeca. Minuni ca aceasta au avut loc în fiecare zi.
Curgea ca dintr-un furtun. În timpul Liturghiei săvârșite în satul de pe Spruce Island la un moment dat a curs așa de mult mir din Icoană, încât se revărsa în afara icoanei. Curgea ca și cum cineva turna cu furtunul, un furtun invizibil. Aceasta s-a întâmplat timp de zece minute. Oamenii își puneau eșarfele și icoanele în mir. Se vedea cu ochiul liber, toată lumea din biserică a văzut. Minunea aceasta a avut un mare impact.
Pocăință. Dar cel mai impresionant lucru a fost, nu atât minunile, cât pocăința pe care Icoana o trezea în oameni. Am văzut pescari din Alaska înăspriți, duri, cu lacrimi în ochi în fața icoanei și cerându-ne să-i spovedim. Într-una dintre biserici, duhul de pocăință a fost atât de puternic, încât s-a format un rând de 30 de oameni care ne-au cerut să-i spovedim atunci, pe loc. Pentru că oamenii erau atât de pătrunși la inimă, a trebuit ca noi, preoții, să-i spovedim în noaptea aceea. Iar aceștia erau oameni care nu se mai spovediseră de 7, 10, 13 ani. Adică erau ortodocși înăspriți și înstrăinați de Biserică, pe care prezența icoanei i-a umplut de pocăință, încât, cu inimă înfrântă au cerut să se spovedească și să pună început bun atunci și acolo.
Este o minune extraordinară ca oamenii să aibă un așa duh de pocăință.
Icoana inspiră un mare duh de pocăință și cred că acesta este cel mai important lucru de subliniat. Când Dumnezeu ne vizitează, primul lucru pe care îl experiem este pocăința. Minunile sunt uimitoare și sunt atât de pline de har, dar este important să înțelegem că Maica Domnului întotdeauna îndreaptă oamenii spre Fiul ei, iar acest duh de pocăință pare să fie cu adevărat ceva extraordinar în întâlnirile cu Icoana ei.
Persoane de alte confesiuni
Sunt mulți romano-catolici din împrejurimi care vin la slujbe și sunt uimiți de Icoană. Ei vin cu mare dăruire și evlavie pentru a se ruga. Este un lucru care se întâmplă destul de frecvent în parohia noastră. Ca să fiu sincer, mulți catolici par să se vindece și ei când se roagă în fața Icoanei. Este neașteptat și uimitor faptul că vindecările nu se petrec numai în cazul persoanelor ortodoxe evlavioase, ci și în cazul unora care provin din tot felul de medii sau se află pe diferite trepte ale vieții duhovnicești. Se întâmplă tot timpul. Este uluitor.
Mir trimis în întreaga lume
Au avut loc foarte multe vindecări. Am văzut și am auzit despre oameni vindecați. Noi trimitem vată cu mir picurat de pe Icoană în toată lumea, gratuit, oricui cere. Și au fost oameni literalmente orbi sau cu niște forme teribile de cancer care s-au rugat în fața icoanei, sau s-au uns cu mirul pe care l-am trimis și câteva luni mai târziu ne-au spus sau ne-au scris că au fost vindecați.
Icoana mângâie și îndreptează
Icoana aduce mare mângâiere pentru toată lumea. Este greu de explicat cum se întâmplă aceasta și cum au loc atâtea minuni. Pe de altă parte, însă, de multe ori Icoana merge în parohii și, la scurtă vreme după ce pleacă, lucrurile în neregulă din parohiile respective ies la iveală dintr-o dată. Este ca o mamă care mângâie, dar care și corectează și curăță când vizitează.
Nu folosim icoana pentru evanghelizare
Icoana pare să le fie de ajutor doar oamenilor care cred deja în Dumnezeu. Nu pare să le fie de ajutor celor agnostici sau atei. Și observăm acest lucru. Când cei foarte educați ajung la Icoană și văd minunea chiar cu ochii lor, pe fețele lor se citește: „Cum reușesc aceștia să facă asta? Nu poate să fie adevărat!” Și nu pot să creadă, le este foarte greu. În loc să simtă harul, nu acceptă pur și simplu. Însă noi nu folosim Icoana pentru a evangheliza. Suntem slujitori ai Icoanei și nu folositori ai ei.
Dificultatea pentru o persoană cu mentalitate occidentală este că este atât de instruită să gândească într-un anumit fel și să privească lucrurile într-un mod științific, încât nu poate vedea miracolul cel mai evident din fața ei, nu poate nici măcar simți abundența harului. Este uluitor. Un lucru pe care l-am înțeles în legătură cu populația băștinașă din Alaska, este că ei nu au mentalitate occidentală. Când se află înaintea Icoanei ei izbucnesc în lacrimi și se pocăiesc. Și am văzut pescari înăspriți cu lacrimile șiroind pe obraji în momentul când Icoana abia a aterizat pe pistă. Chiar înainte ca Icoana să debarce din avion ei o simțeau. Și erau emoționați și mișcați până la lacrimi. În mintea lor nu era niciun gând despre cum această minune putea fi reală sau nu. Ei reacționau la harul lui Dumnezeu. E uimitor! Chiar dacă nu mai merseseră la biserică de 20 de ani și nu se spovediseră, ei aveau o înțelegere înnăscută că Icoana este sfântă și reacționau la ea. Occidentalii au pierdut acest lucru prin educație. Sunt atât de educați, încât nu mai pot răspunde cu inimile lor.
***
Mi-e sete – vindecare din comă
După slujba Canonului celui Mare de aseară, mi s-a cerut să vizitez un pacient pe nume Duke, aflat în stare de comă de multe luni la Spitalul Castle din Kailua. Fusesem invitat de o familie romano-catolică, care a fost de multe ori în parohia noastră pentru a se închina la Icoană. În fapt, unul dintre membrii familiei s-a vindecat de cancer după ce a fost uns cu mir de la Icoană.
Canonul s-a terminat cu puțin înainte de ora 20:00 și am ajuns la spital în jurul orei 20:20. Mai mulți membri ai familiei o așteptau răbdători pe Maica Domnului, pentru a ne însoți la secția de terapie intensivă. Ne așteptau de mai bine de două ore. Paznicii ne-au lăsat să trecem și am mers la al doilea etaj.
Am observat că episcopul Ioan Frederick era și el acolo [este rudă cu Duke]. Epsicopul Ioan este un episcop catolic caldeean (asirian) care are o mică parohie în Waipahu. El a fost de mai multe ori în biserica noastră pentru a se închina la Icoană. Este prieten al parohiei noastre și este foarte apreciat în comunitatea romano-catolică locală.
Icoana a fost condusă către secția de terapie intesivă, iar noi am fost nevoiți să purtăm măști, mănuși etc. pentru a nu aduce bacterii sau contaminări din afară, o procedură standard în spitale în zilele noastre. M-am apropiat de tânărul în vârsta de aproximativ 40 de ani și am observat că era conectat la diverse aparate. Am scos Icoana din învelitoarea în care o purtăm și am pus-o lângă capul bolnavului. Apoi l-am uns cu mir.
Familia mi-a cerut să fac o rugăciune simplă pentru bolnavi, după rânduiala ortodoxă. Nu cunoșteau Tradiția noastră ortodoxă. Am fost bucuros să o fac.
Am făcut rugăciunile începătoare, Trisaghionul, psalmi și, în cele din urmă, rugăciunea către Maica Domnului pe care o citesc, de obicei, atunci când fac vizite cu Icoana la spitalele din țară. Când mi se cere, vizitez orice bolnav, inclusiv pe creștinii non-ortodocși.
Când am ajuns la partea rugăciunii în care îi cerem Maicii Domnului să-și pună acoperământul asupra persoanei, pacientul aflat în comă, Duke, mi-a luat mâna, a deschis ochii și a zis: „Mi-e sete.” Ce șoc pentru noi toți! Abia am putut termina rugăciunea, așa de tare m-am emoționat. Ajutorul Maicii lui Dumnezeu este cu adevărat grabnic.
Membrii familiei ne-au povestit că vorbiseră cu Duke toată ziua, indiferent dacă îi putea auzi sau nu, și îi spuseseră că Maica Domnului avea să-l viziteze în acea zi. Iar ea a făcut-o.
Vă rog să vă rugați pentru Duke și pentru familia lui. Am aflat astăzi, după teste suplimentare, că nu mai este nicio urmă de meningită în organismul său. Cu voia Domnului, după ce îi vor mai face câteva teste, îl vor externa din spital. Este treaz, vioi și mănâncă. Slavă Domnului!
Ipodiaconul Nectarie, 22 martie 2016,orthochristian.com
The myrrh-streaming icon of the Mother of God from Hawaii
On October 6, 2007, at 10:30 pm, a small, 7 by 9 inches, print copy of the Iveron icon of the Mother of God, gifted to Subdeacon Nektarios by the ROCOR Hawaii parish priest, Anatole Lyovin, started streaming myrrh in the former’s house. Subsequently the icon was taken to the parish church and presented to the community on October 14—old calendar feast of the Protection of the Mother of God.
In June of 2008, after it was verified by bishops, the "Hawaiian" Myrrh-streaming Iveron Icon was officially recognized by the Russian Orthodox Church as miraculous and worthy of veneration and was given the blessing and encouragement to travel to the various churches and monasteries of Holy Orthodoxy. Since June of 2008, the Iveron Icon has been to over 1000 churches in North America of all (canonical) jurisdictions and has been venerated by millions of people throughout the United States, Canada, Europe, and the world.
Numerous miracles have been attributed to the Theotokos through this "humble little Icon," hundreds of verified accounts were collected, and are indeed miraculous. Physical and spiritual healings have included the healing of blindness and eye disease, cancer, demonic possession, paralysis, kidney disease, chronic pain, and debilitating viruses. Yet, wherever the holy Icon goes, the Grace of Our Lord Jesus Christ and of His Holy Mother abounds.
We present a few documented miracles and the testimony of the current parish priest, Fr. Athanasius Kone, about his own miraculous experiences with the icon.
Pascha 2019
It’s actually a very small, very inexpensive icon. It’s just paper, which is actually astonishing, because after 11 years of streaming myrrh, the paper hasn’t diminished or faded or got ruined. This icon is actually kept in a wood kiot, in a case, that has cloth with plastic inside to keep the myrrh from streaming out, because it streams so much myrrh that there has to be a way to protect the icon and catch the myrrh. The volumes of myrrh are astounding.
It [the myrrh] comes right out of the icon and it’s not oil, it’s something else.
Our mission is very small and very poor and it’s not in a safe neighborhood, so we actually don’t keep the icon at the church, it’s kept at the house of Subdeacon Nektarios. So the sad, sad thing is that we have this miracle-working icon and our church is very, very small and impoverished; it’s just a storefront.
On Pascha this year, the icon was brought to church about 9:00 pm on Great and Holy Saturday. The icon was actually streaming so much myrrh, both this year and last year, that the people who brought it to church had to put it in a plastic bag because the myrrh was getting everywhere. By the time it got to church in a 20-minute drive, it had left enough myrrh in the shopping bag alone that it filled a jar. And so when the icon comes to church, the priest is dressed in his phelonion and epitrachelion and he takes and greets the icon like he’d greet a bishop. He goes through the royal doors, and as the hymn of the Icon is sung, he blesses the four sides of the altar, puts the icon on the analoi, and censes it. And so this year, when I grabbed the icon, it was like grabbing a towel that is completely saturated with moisture, and there’s nothing left you can put in it; when you grab it, it just leaks everywhere all over you. And so this is what it did. As I put the icon over the altar, it left myrrh, like a constant stream of myrrh all over the altar, so it had maybe a good half-cup of liquid over it. Even today, my vestments are still saturated wet with myrrh from Pascha. And last year, it actually soaked through my vestments. I had my riassa, sticharion, phelonion, and epitrachelion as I was dressed up for Liturgy, and by the time I went around the altar in about a minute, it soaked through all those layers and made my skin wet with myrrh.
The icon stops streaming myrrh
The icon will stop streaming myrrh every year on Palm Sunday and won’t start streaming myrrh again until the Liturgy on Great and Holy Saturday morning, the Vesperal Liturgy. She’ll start streaming again around that time, but she’ll dry up completely from Palm Sunday until that Saturday. During Passion Week she does not stream myrrh. And that’s astounding because the icon completely dries up.
But usually when people pray, she streams myrrh, and when there are not prayers going on, she’s not streaming myrrh. It does kind of react to the piety of people.
Alaska 2014
When I was a priest in Walla Walla, together with another priest who knew the keeper of the icon, we had this idea to get a blessing to take the icon on a trip in Alaska to all these ancient, old churches of America, all around Alaska and Kodiak Island. So this trip happened over two weeks.
And every day in Alaska, the cotton at the bottom of the kiot would fill up and become so saturated with myrrh that we would have to replace the cotton, and this usually takes maybe two weeks. In Alaska, we were seeing so many miracles. We were seeing people be healed, so many extraordinary miracles!
Pacific Ocean. We were taking the icon on a boat to go to some of the villages and this is the ocean in Alaska. And when we took the icon out on the boat, the ocean stopped and was completely calm like a lake, like the most flat, calm lake you could imagine. It was this way for three days. And as soon as we got done with our trip and we went on land and the boat turned around, there were two-foot waves.
Healing double-vision. When we were praying at St. Innocent cathedral in Anchorage, a lady who had double vision for 7 years came up and asked for a prayer. We held the icon over her and you could feel heat running down the icon into this lady; and she went home and took a nap and she woke up and her vision was completely healed. And her husband was an ophthalmological surgeon and he couldn’t fix it. There were miracles like this every day.
Streaming like a hose. When we were doing Liturgy in the village that’s on Spruce Island, the icon streamed so much myrrh that it ran down the outside of the icon on the glass, and it was running like somebody was pouring a hose, an invisible hose. People were just putting their scarves and their icons in the myrrh. It streamed for about 10 minutes. You could see it, everybody in the whole church could see it with their eyes. This really had a big impact.
Repentance. The most astonishing thing though wasn’t just the miracles of the icon, but that people were very repentant. We would see rough, coarse Alaskan fishermen in tears before the icon and asking to go to Confession. In one church, there was so much of a spirit of confession that a line of maybe 30 people formed, people demanding to go to Confession right then and there. We, as priests, had to hear their confessions that very night because people were so moved, and these were people who hadn’t been to Confession in 10, 7, 13 years. I mean, these were hardened Orthodox people that were estranged from the Church who came into the presence of the icon, and they were just completely repentant and broken and willing to make changes right then and there.
It’s an extraordinary miracle to have people repent like that.
There’s been a great repentance that comes with the icon, and I think that’s the most important thing to say. When God visits us, the first thing we experience is repentance, and the miracles are astounding and it’s such grace, but it’s also important that she always points people towards her Son, and that spirit of repentance seems to really be something extraordinary with the encounters.
People from other backgrounds
A lot of people here in the community are Roman Catholics, and they come to services, are astounded by the icon, and pray with great devotion and veneration. This is something that’s quite frequent in our parish. And to be honest, many people who are Catholics seem to get healed as well at times in front of the icon when they pray, so it’s odd, it’s astounding; the healings that happen are not just merely to people who are Orthodox and pious, it happens to people from all sorts of backgrounds and all sorts of different places of where they’re at spiritually. It happens all the time, so it’s kind of astounding.
Myrrh sent throughout the world
There are so many healings. I’ve heard and seen people be healed, and there have been people who literally are blind and have terrible cancers who prayed in front of the icon. We send myrrh out from the icon—we send it to whomever requests, we don’t charge—we send it free around the world, and people will get the cotton that has myrrh in it that’s dripped down from the icon. And they’ll anoint themselves and pray, and we’ll hear back many months later that they’ve been healed of something terrible.
The icon comforts and corrects
The icon does something to very much comfort everyone. It’s so hard to describe and so many miracles happen. But then the other side of it is that, many times the icon will go to parishes, and after the icon leaves, after a short amount of time, things that aren’t right all of a sudden get exposed. She comforts like a mother but also corrects and cleans up after she visits.
We don’t use the icon to the evangelism
The icon is for people who already believe in God and have a very strong belief in Him. It doesn’t seem to really help people who are agnostic or atheist. You can see it. When the very overly educated come to the icon, they can see the miracle right in front of them, and all they can think in their mind is, "How are they doing this?” they can’t just believe; they struggle so much. Instead of seeing and feeling grace, they just can’t accept it. We’re not using the icon to do evangelism. We’re servants, we’re trying to be servants to the icon, not use the icon.
The challenge with being a Western-minded person is that you’re so taught to think in a certain way and to be so scientific in your approach to things that you can’t see the most obvious miracle right in front of you, you can’t even sense the tremendous amounts of grace, and it’s astounding. Yes, one thing that was really apparent in Alaska when we were dealing with the native Alaskans, was that they don’t have that Western thinking. When they come into the icon, they stream tears and they repent, and you see gruff fishermen with tears streaming down, just merely from the icon landing on a runway in a plane. Before the icon is hardly out of the plane, they’re already sensing it. And they’re so touched that they’re actually moved to tears, there’s no thought whatsoever about how this could be real or not be real. There’s just this reaction to God’s grace. It’s pretty astounding!
Even if they didn’t go to church for 20 years and haven’t gone to Confession, they have just some innate understanding that this is something that is holy and they’re responding to it. And this is something that has been taught out of people here in the West, they don’t have it anymore, they’re so educated, they can’t respond with their hearts.
***
I'm thirsty – miraculous healing
After the Great Canon service last night, I was asked to visit a coma patient named Duke at Castle Hospital in Kailua. He has been in a coma for many months. I was invited by a Roman Catholic family, who have been to our parish many times to venerate the holy Icon. In fact, one of their family members was healed of cancer after being anointed with myrrh from the Iveron Icon.
We finished the canon service a little before 8pm and I arrived at the hospital around 8:20 or so. Several family members were patiently waiting for the Mother of God, to escort us to intensive care. They had been waiting for over two hours. Security let us in, and we proceeded to the second floor.
I noticed that Bishop John Frederick was there [he is a relative of Duke]. His Grace Bishop John is a Chaldean (Assyrian) Catholic bishop who resides here in the islands. He has a small parish in Waipahu. He has been to our church several times to venerate the Holy Icon. He is a friend. He is highly regarded in the local Roman Catholic community.
As the Iveron Icon was escorted into the ICU, we were required to wear masks, gloves, etc., so as not to bring in any outside bacteria or contamination, standard procedure in the hospital nowadays. I approached the young man, in his 40s (I imagine?), and noticed he was hooked up to various machines, a breathing apparatus, etc. I removed the Holy Icon from Her carrying bag (Chuhol), and placed Her on the hospital bed, next to his head. I then anointed him with the Holy Myrrh.
The family asked me to lead a simple prayer service for the sick, according to Orthodox custom. They were not too familiar with our Church traditions. I was happy to oblige.
I chanted a basic prayer service; the introductory prayers, Trisagion hymns, psalms, and finally the prayer to the Mother of God that I usually read when I make hospital visits with the Holy Icon throughout the country. When asked, I visit anyone who's sick, including non-Orthodox Christians.
As we came to the part of the prayer where we ask the Mother of God to lay her Veil upon the individual, the coma patient, Duke, grabbed my hand, opened his eyes, and said, "I'm thirsty." A shock to all of us to say the least. I could barely finish the prayer; it was very emotional. The Intercessions of the Mother of God are quick indeed.
The family related, that they were talking to him all day, whether he could hear them or not, and letting him know that the Mother of God is coming to visit him that day. She did, in more ways than one.
Please keep Duke and his family in your prayers. I found out today, after additional tests, they cannot find any meningitis in his system. And God willing, after more additional tests, will be releasing him from the hospital. He's awake and alert and eating. Praise God!
There’s an Assyrian Church here in Hawaii, and the priest and bishop there, one of his family members was in a coma for many months, and the icon was brought to the hospital and left there by his side for about five minutes, he woke from the coma and said, "I thirst.” He was completely healed out of this coma with the icon being there, he was doing simple prayers. I think this group of Catholics and Assyrians that keep having multiple, pretty amazing healings that are happening in front of the Mother of God want to become Orthodox, but it’s challenging when you’re a cleric in another church like that.