În perioada 30 decembrie 2017 – 2 ianuarie 2018, peste 200 de studenți au participat la o tabără de iarnă la Mănăstirea Putna. Momentul culminant a fost Retragerea cu torțe din seara zilei de 1 ianuarie 2018.
Pe Dealul Crucii, de lângă mănăstire, studenții, purtând torțe în mâini, au scris numărul 100, pentru a marca Centenarul Unirii. Au cântat Imnul Național „Deșteaptă-te, Române” și „Hristos a înviat”. Apoi au coborât în sunetul cântecelor patriotice, au străbătut centrul comunei Putna și au intrat în incinta mănăstirii.
În fața muzeului mănăstirii au fost întâmpinați de Părintele Stareț, Arhimandritul Melchisedec Velnic, și obștea mănăstirii. După slujba de mulțumire, Părintele Stareț a citit emoționantul discurs rostit de Regele Ferdinand la Putna, la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în 16 mai 1920. Doi reprezentanți ai studenților au rostit o urare și un discurs, la care Părintele Stareț a răspuns cu un cuvânt de îndemn.
În Unire stă puterea
Marile personalități care au participat la realizarea Marii Uniri au fost oameni excepționali și foarte capabili, dar această slujire în care au conlucrat cu Dumnezeu pentru binele poporului român nu a apărut peste noapte și nu a fost singurul bine pe care l-au realizat în viața lor. Fiecare s-a implicat de-a lungul anilor cum a putut în lucruri prin care i-au ajutat pe semenii lor. De exemplu, Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Mitropolit al Caransebeșului, a înființat Banca Culturală Lumina, prin care ajuta studenții români din Transilvania și familiile lor și a ctitorit și salvat numeroase școli românești din Transilvania, implicare începută pe vremea studenției.
Astăzi, tineri din toate colțurile țării și de peste Prut s-au adunat pe dealul Putnei, pentru a marca simbolic numărul 100, ce reprezintă Centenarul Marii Uniri. Aceasta pentru că, așa cum spunea Nicolae Bălcescu, „există un viteaz mult mai mare decât orice erou, și anume poporul, poporul unit. Unitatea dintre noi e mult mai puternică decât orice geniu individual. Când inimile vor fi aprinse de acea mare idee a redeșteptării naționale și când vom fi hotărâți să o apărăm cu sângele nostru, nicio putere din lume nu ne va birui.”
Pentru aceasta, așa cum spunea Eminescu, să realizăm unitatea sufletească a românilor de pretutindeni, pentru că unirea administrativă sau politică nu este suficientă să unească inimi. Pentru aceasta este suficient să nu ne vorbim neamul și țara de rău, e suficient să rămânem în țară sau să ne întoarcem din străinătate și să construim lucruri bune pentru semenii noștri, e suficient să ne doară inima și să ne rugăm pentru viitorul acestei țări.
Mulți dintre noi, ajunși la Putna, ne-am schimbat viața, am început să ne înțelegem istoria, neamul și planul lui Dumnezeu cu noi. Putna va rămâne pentru totdeauna locul de întâlnire al tinerilor care poartă în suflete valorile naționale. De aici încolo depinde de noi ce vom face odată întorși acasă, dacă vom sta departe sau vom înțelege că e timpul să lucrăm binele acolo unde ne-a pus Domnul.
În Unire stă puterea! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Fragment din discursul studenților
Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!
În acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Trebuie să fim conștienți că noi, cei de astăzi, și părinții noștri, și bunicii noștri, suntem așezați pe efortul și jertfa celor care acum 100 de ani au reușit, cu darul lui Dumnezeu, să facă Unirea. De aceea, suntem chemați să ducem mai departe lucrarea lor.
Cei care s-au luptat atunci și au fost gata de moarte au știut că fac aceasta pentru urmași, nu pentru ei. Ei au putut să se jertfească pentru că au înțeles că Unirea însemna așezarea în firesc, în firescul locuirii fraților împreună. Așa spune Dumnezeu prin cuvântul Sfântului Proroc și Împărat David: „ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună” (Psalmi 132, 1).
Acum 100 de ani, frații despărțiți de multe granițe au reușit să împlinească un ideal de multe secole și să se unească într-o țară a lor, așezându-se astfel în lucrarea lui Dumnezeu.
Nu a fost ușor. În Primul Război Mondial au murit în jur de un milion de români, pe fronturile de luptă sau din cauza războiului, în general. Și nu au fost obligați, ci au făcut-o de bunăvoie. Duhul celor care au luptat a fost acela al jertfei pentru cei care vor veni după ei.
La 1 decembrie 1918 a fost o Înviere a neamului românesc de care s-au împărtășit toți cei căzuți de-a lungul veacurilor pentru apărarea neamului și a credinței, pentru libertate și demnitate.
Dar Marea Unire a rezistat doar parțial. Pot fi identificate multe cauze istorice, care sunt reale, dar explicația cea mai adâncă este în planul duhovnicesc: am risipit o parte din darul lui Dumnezeu și pentru aceasta cerem iertare fraților noștri din Basarabia, din nordul Bucovinei și din ținutul Herța.
De aceea, la 100 de ani, cu recunoștință și cu datoria care ne stă înainte, plecăm din nou genunchii inimii și cerem mila lui Dumnezeu peste poporul nostru. Îi cerem să ne dea duhul dragostei de frați. Dragostea străbate granițele și dragostea unește inimile. Îi cerem să ne ajute să folosim mai bine libertatea pe care am primit-o în decembrie 1989 și pe care nu am folosit-o mereu așa cum s-ar fi cuvenit. Ca după un război, astăzi sunt plecați din țară milioane de români. Îi cerem unirea în cuget și simțire a fraților și așezarea neamului nostru în lucrarea lui Dumnezeu. „Că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac” (Psalmi 132, 3). Îi cerem să ne redea demnitatea, cumpătarea, ospitalitatea, bunătatea, smerenia și credința care i-au caracterizat pe strămoșii noștri cuminți. Prin aceste virtuți ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și L-au iubit și prin ele s-au așezat în lucrarea Lui față de semeni.
Iar pentru dumneavoastră, studenții care ați venit la Putna în aceste zile, și pentru studenții și tinerii români, Îi cerem să vă insufle duhul purtării de grijă de neamul românesc, căruia îi aparțineți. Să vă dea dragostea care vă va arăta că sunteți responsabili de ce se întâmplă cu acest neam și cu această țară, că sunteți responsabili în fața strămoșilor și în fața generațiilor viitoare.
Puneți-vă întrebarea: „Ce pot face eu pentru neamul și țara mea?” Scrieți în inimile voastre rugăciunea: „Doamne Iisuse, Maica Domnului, ajutați-mă să îmi plinesc rostul în acest neam!” Așa veți merge pe urmele strămoșilor cuminți, smeriți și demni în același timp. Așa veți bucura pe Dumnezeu și neamul nostru românesc!
Mormântul lui Ștefan a fost permanent ca un străjer care pe toți i-a insuflat. Candela de la mormântul său a dat tuturor nădejde de ridicare, de înviere. Fie ca învierea și redeșteptarea neamului nostru să înceapă și să se vadă pe deplin în acest an 2018, anul Marii Uniri. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin!