„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” (Regele Mihai I)
Pentru jurnalista Camelia Csiki, emisiunea „Ora Regelui” de la TVR a reprezentat nu doar proiectul său de suflet, ci și posibilitatea de a-l cunoaște temeinic pe Regele Mihai și de a înțelege ceea ce intuise despre regalitate din povestirile bunicii.
Cum v-ați apropiat de regalitate?
Aveam 8 anișori, eram în clasa a II-a, în plin comunism, când am descoperit într-un dulap pe care tata îl ținea mereu încuiat o monedă care avea pe avers chipul și numele Regelui Mihai. Tata uitase descuiat dulapul și, de fiecare dată când se întâmpla acest lucru, îmi plăcea să descopăr ce secrete ascundea acolo. Moneda aceea parcă s-a lipit de mâna mea de copil curios care înțelegea că e ceva nelalocul ei în societatea în care trăiam, căci am ținut-o în palmă și am admirat-o până când a venit tata acasă de la serviciu. Nu puteam înțelege de ce nu aflasem că România a avut rege și abia așteptam să vină tata să îl întreb detalii. Pentru că voiam să aflu dacă moneda aceea e o jucărie sau nu, mai ales pentru că până atunci am crezut că regii, reginele și prințesele existau doar în basme.
Îmi amintesc bine că tata a ajuns acasă seara, iar eu stăteam pe caloriferul rece și ascultam poveștile despre Majestatea Sa Regele Mihai. Atunci, tata mi-a povestit că Regele Mihai trăiește în Elveția și că a fost alungat de comuniști. M-a fascinat povestea încă de atunci, fără să îmi dau seama că acesta era un semn, poate, a ceea ce aveam să devin mai târziu.
Bunica mea, fericită că a scăpat de interdicția de a ne vorbi despre perioada interbelică și regii României, a început apoi să îmi povestească seară de seară despre cea mai frumoasă perioadă a tinereții sale. Era născută în 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial. O chema Elisabeta, este un nume pe care îl port și eu, și era fascinată încă de Regina Maria, pe care îmi povestea că avusese onoarea de a o întâlni. Așa am făcut cunoștință cu regalitatea și am aflat istoria adevărată a României pe care eu, evident, nu aveam voie să o povestesc la școală.
Bunica mi-a povestit cel mai mult, iar când povestea îmi repeta mereu ce vremuri frumoase a trăit, dar și grele, căci a rămas văduvă în cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, ascultam adesea cu familia mea, pe ascuns, Radio Europa Liberă. Așa am auzit și câteva dintre mesajele Regelui Mihai.
L-am cunoscut pe Majestatea Sa ca jurnalist, mult mai târziu, și m-a cucerit din prima clipă. Îmi amintesc de prima întâlnire, în mod deosebit, pentru că atunci când s-a apropiat de grupul de jurnaliști în care eram, am văzut încă din depărtare că avea parcă o aură nepământeană și era ceva special, bun. Din prima declarație pe care a făcut-o, am simțit că vorbește, ca și bunica mea, acea limbă românească veche, frumoasă, pură, care a rămas nealterată chiar și după atâția ani de exil și pribegie în străinătate.
Ce însemna pentru Regele Mihai poporul român? Cu ce lecție de viață rămânem de la Regele Mihai?
Cred că ar trebui să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a dăruit națiunii noastre o personalitate atât de mare cum a fost Regele Mihai! Eu Îi mulțumesc că mi-a dat această șansă să îl întâlnesc pe Majestatea Sa! Datorită felului de a fi și de a acționa al Regelui Mihai, am înțeles adevăratul sens al cuvintelor patriotism și iubire de țară.
Majestatea Sa a fost un ocrotitor al României atât cât a domnit, cât și în exil. Nu știu câtă lume știe că Majestatea Sa a încercat să atragă atenția lumii întregi asupra atrocităților care se petreceau, sub comunism, în România. Nu știu câtă lume știe că atunci când noi eram înfometați de regimul lui Nicolae Ceaușescu, Regele Mihai mânca mai mereu cumpătat și nu aprindea nici focul, pentru că spunea: Regele nu poate trăi în îndestulare, în timp ce poporul Său este înfometat și ținut în frig.
Mai târziu, după 2007, când a fost lăsat să revină acasă și președintele Emil Constantinescu i-a cerut să plece în turneele pentru integrarea României în NATO și în UE, Regele Mihai nu a ezitat să o facă. Dacă urmăriți discursurile pe care le-a rostit Majestatea Sa cu acel prilej, în țările monarhice sau în republicile în care a făcut lobby pentru România, o să vedeți că explica tuturor de ce europenii au nevoie de noi, nu noi de ei.
Cred că Majestatea Sa va rămâne pentru totdeauna în inimile și în istoria noastră ca cel mai puternic simbol al dreptății, un reper moral de neegalat datorită verticalității ireproșabile de care a dat dovadă în lunga Sa viață.
Cea mai frumoasă lecție pe care ne-a lăsat-o a fost viața Majestății Sale. A trăit ca un monah, în rugăciune, credință și iubire pentru poporul Majestății Sale.
Curajul, loialitatea și răbdarea de care a dat dovadă Majestatea Sa, dar mai ales puterea de a nu răspunde cu aceeași monedă nedreptăților care s-au spus în comunism și chiar și după despre Regele Mihai sunt, de asemenea, lecții demne de ținut minte.
Cred că cel mai bine l-a caracterizat domnul Dan Bădic, a cărui relație de prietenie cu Regele Mihai a început în anii 1980, în exilul din Elveția, și care a durat și după Revoluție, când, de asemenea, domnul Bădic a fost nelipsit de lângă Majestatea Sa. Regele l-a numit Șef al Casei Majestății Sale. A organizat cele mai multe dintre venirile în țară ale Majestății Sale. Dan Bădic mi-a dezvăluit faptul că Regele Mihai a fost împiedicat de 10 ori să vină acasă de autoritățile postdecembriste de la București. El crede cu tărie că Regele Mihai merită să fie canonizat: „Judecând, în același timp, suferința surghiunului regal de 70 de ani, acest Om este un sfânt și în sinea mea ar fi extrem de oportun ca poporul român să poată accepta sanctificarea, canonizarea Majestății Sale”, mi-a mărturisit Dan Bădic, în timpul interviului pe care i l-am luat în Elveția, la scurt timp după ce Majestatea Sa ne-a părăsit.
Care considerați că sunt avantajele monarhiei în comparație cu republica?
Voi încerca să explic avantajele monarhiei prin exemplul ultimelor evenimente, la care am fost martori toți. Poate tinerii vor înțelege mai bine așa. Solemnitatea și fastul funeraliilor Regelui Mihai I al României, cele trei zile de doliu național și respectul pe care I le-au adus familiile regale domnitoare și nedomnitoare străine care au venit la București Regelui Mihai, au așezat din nou România pe harta lumii. I-au redat demnitatea națională. Televiziuni și publicații importante din toată lumea au vorbit pozitiv despre România, care și-a înmormântat cum se cuvine Regele iubitor, atât de izgonit în lunga Sa viață.
Cele trei zile de doliu au provocat o emoție națională, durere și părere de rău multor români care până atunci nu au știut sau nu au căutat niciodată să afle adevărul istoric despre Majestatea Sa. Am văzut că Regele Mihai a fost plâns deopotrivă de monarhiști și republicani. Mulți au spus că aceste momente unice i-au făcut să se gândească serios că România ar trebui să revină la monarhie. Numeroși români mi-au mărturisit că se simt vinovați că nu au știut cum a fost Majestatea Sa sau că au greșit, imediat după Revoluție, pentru că au crezut propaganda comunistă și nu au avut încredere în Regele Mihai, care ar fi avut, în 1990, forța și tăria să ducă România pe un alt drum și să-i redea măreția din timpul monarhiei.
Modul în care s-au desfășurat funeraliile a readus în atenția românilor gândirea strategică pe care au avut-o regii României, la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a făcut posibil ca peste 100 de ani românii să trăiască acest moment istoric! Tot ce s-a construit sau restaurat în vremea regilor: Castelul Peleș, Palatul Regal din Calea Victoriei, calea ferată care duce la Curtea de Argeș, frumoasa gară, mănăstirea, au fost realizate trainic, făcute cu sufletul și inima deschise pentru români. Până și Trenul Regal, comandat de Ferdinand, este încă funcțional! O continuitate simbolică și un model de urmat de care românii au uitat și pe care nu îl mai au în actuala societate. Regele Mihai a făcut parte dintr-o generație de oameni de stat pentru care păstrarea tradițiilor, continuarea și cultivarea simbolurilor românilor au fost mai presus decât orice alt ideal. Deși nu s-au născut români, toți regii României au intuit care sunt aceste simboluri și idealuri ale poporului pe care l-au condus.
Românii au înțeles abia acum că am avut norocul istoric de o Casă Regală care a înțeles prioritățile și obiectivele personale ale românilor: Carol I ne-a adus Independența, Ferdinand și Regina Maria ne-au adus în granițele spirituale și ne-au păstrat unitatea, chiar și Carol al II-lea, atât de hulit nu întotdeauna pe drept, a modernizat și a culturalizat țara, iar actul de la 23 august al Regelui Mihai a salvat țara de la dezastrul rusesc. Suveranii au crezut în viitorul României și au pus mai presus interesele țării față de al lor. Au intuit interesul național, au dat un exemplu care ar trebui să ne inspire și astăzi. Din profunzimea înțelegerii acestor simboluri, a fost aleasă și necropola, în prima capitală a Țării Românești, chiar la mănăstirea în care își doarme somnul de veci cel mai viteaz dintre domnii Țării Românești după Mircea cel Mare.
În vremurile tulburi pe care le-au trăit în urmă cu mai bine de 100 de ani, suveranii României și-au dat seama că singura lor șansă este aceea de a se gândi la țara lor, la binele ei. Așa au sădit rădăcinile unei Românii moderne și și-au ajutat semenii să se dezvolte în baza unui ideal politic, un concept care astăzi nu mai există.
Cum vedeți posibilă revenirea României la monarhie?
Deseori mi-am spus că românii trec printr-o criză existențială care pare fără sfârșit. Nu au încredere în nimeni și în nimic bun. Așa au ratat șansele pe care Regele Mihai ni le-a acordat în 1992, 1997 și mai apoi în ultimii ani de viață, când a așteptat ca românii să-și vină în fire. Familia Regală, moștenitoarea Regelui Mihai, este acasă, în România, și muncește zilnic pentru țară, în timp ce mulți români cârcotesc prea mult! Ar trebui să sprijine mai mult acțiunile Casei Regale a României. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, prima dintre fiicele Majestății Sale Regelui Mihai, a primit educația de a continua acțiunile întreprinse de regii României de-a lungul istoriei și face acest lucru zi de zi, de ani întregi. Eu și colegii mei suntem martori la această construcție, pe care, din păcate, ceilalți jurnaliști se fac că nu o văd.
Cred că monarhia constituțională ar impune mai mult respect clasei politice. Știm că Regele Carol I a schimbat, în cei 48 de ani de domnie, 38 de guverne, iar cei care erau prinși cu nereguli nu mai aveau ce căuta în prima linie a politicii țării. Atunci când vom fi pregătiți să vedem binele și frumosul, cred că ne vom putea întoarce la monarhie și ne vom putea alege oamenii care să ne reprezinte demn. L-am ratat pe Regele Mihai, sper să nu mai repetăm această greșeală!