Părintele Roman Braga a făcut parte din mișcarea de renaștere duhovnicească Rugul Aprins. A trecut prin reeducarea de la Pitești, a supraviețuit Canalului și coloniei de muncă de la Balta Brăilei, într-un total de 11 ani de detenție. Pentru a-l scăpa de persecuțiile comuniste, Patriarhul Justinian îl trimite misionar în Brazilia, de unde ajunge în SUA. Va fi una dintre luminile duhovnicești ale diasporei române, mai ales după stabilirea ca duhovnic la mănăstirea Adormirea Maicii Domnului de la Rives Junction, Michigan. A trecut la Domnul pe 28 aprilie 2015.
*Teologia se înțelege în genunchi! Se poate învăța în clasă, dar se înțelege doar în rugăciune.
*
Educația începe înainte de a se naște copilul și se continuă prin antrenament, nu prin învățătură, prin didacticism. Se continuă prin exemplu și, atâta vreme cât copilul încă nu-și dă seama, se învață practic: îl iei de mână, îl duci să aprindă lumânarea, vede că tata sărută icoana, sărută și el. Tata face trei închinăciuni, copilul se uită la el și face la fel. Aceasta este educația. Atunci când vine păcatul, copiii trebuie să aibă în minte trecutul unei familii în care s-a rugat, în care mama și tata i-au învățat practic cum se trăiește viața în Dumnezeu.
*
Ei [tinerii] să fie niște Apostoli, să fie exemple în primul rând cu familiile lor, cu copiii lor… Să nu facă avorturi, că asta mănâncă România. România face tot atâtea avorturi cât face toată America, or ei sunt 300 de milioane și în România au rămas doar 16 milioane acum! E groaznic! Cum putem să spunem noi că suntem „poporul ales de Dumnezeu”, poporul român, să ne lăudăm cu Ortodoxia noastră, când ucidem atâția copii? Dacă te duci la Washington, vei vedea că vin cel puțin o jumătate de milion de oameni la marșul acela Pro Life. America are o puternică mișcare pentru viață. Țara aceasta e foarte conservatoare. Familia e sfântă pentru ei! Dacă te duci la cumpărături aici, vezi un copil în cărucior, unul pe gâtul tatălui călare, altul în brațe la mama.
*
Tinerii vor să vadă niște modele: un model de familie cu mulți copii, un model de tată, un model de mamă, un model de preot sincer și devotat lui Dumnezeu, un duhovnic. Asta îi impresionează pe ei. Ne trebuie oameni sfinți. Sfințenia nu se transmite prin cuvinte, ci prin exemplu. Dacă noi ne rugăm, și tinerii se vor schimba și se vor ruga. Ei știu când cineva este un om de rugăciune. Nu pentru faptul că-și petrece noaptea în rugăciune, ci să devină el însuși o rugăciune. Pentru că, așa cum spunea acel călugăr, „dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi niciodată”. Noi devenim o rugăciune, o rugăciune „ambulantă”, care nu întotdeauna se face prin cuvinte, ci prin faptul că trăiești prezența lui Iisus Hristos, căci El este mereu cu noi.