„Mama naște, mama renaște” spunea părintele Arsenie Papacioc despre nașterea trupească a copiilor și despre renașterea duhovnicească a familiei de către mamă. Pentru o femeie, mai mult decât pentru un bărbat, nașterea reprezintă un moment unic, în care durerea, mai multă sau mai puțină – depinde de fiecare femeie și de fiecare naștere – este purtată cu gândul la momentul primirii copilului. „Bucuria că s-a născut om pe lume” este darul de neprețuit și răsplata pentru că ea, mama, a fost cea care s-a ostenit a-l purta în pântece și a-l ocroti timp de nouă luni de zile.
Uneori, însă, nașterea a însemnat pentru mamă jertfirea vieții, iar Biserica a cinstit femeile care mor la naștere asemenea mucenițelor. Omul a primit de la Dumnezeu darul medicinei și, lucrându-l, caută salvarea vieții din cât mai multe pericole. Cunoscută din cele mai vechi timpuri, cezariana a devenit eficientă pe scară largă în a salva și viața mamei, și viața copilului, abia prin dezvoltarea medicinei din secolele XIX-XX. În plus, în diferite situații, cezariana elimină unele probleme de sănătate care ar apărea în cazul nașterii naturale.
Dacă inițial cezariana a fost un act medical preventiv sau curativ, mai nou a devenit o metodă alternativă de a naște, fără a fi necesară medical. Așa-numitele cezariene „la cerere” sunt solicitate de mamă în special din teama de durere, ori de doctor, pentru încadrarea nașterii în programul de lucru obișnuit; un studiu efectuat în SUA (2012) a arătat că în destul de multe cazuri personalul medical a pus presiune asupra femeilor ca acestea să nască prin cezariană, chiar dacă nu existau indicații medicale.
În România, cezarienele la cerere au făcut ca ponderea totală a acestor operații în rândul nașterilor să crească de la 4,7% în 1988 la 12,4% în 1998 și până la 35% în 2011. În maternitățile din marile orașe procentul tinde să fie foarte mare, de exemplu 51% în 2014 la o maternitate de stat din București. În sectorul privat, proporția lor este de 70% din totalul nașterilor.
Dar operațiile cezariene ar trebui să fie o excepție, nu o regulă, căci ele sunt menite a rezolva doar situațiile speciale. Astfel, Organizația Mondială a Sănătății preciza în 1985 că „nu există nicio justificare medicală pentru ca vreo regiune să aibă rata nașterii prin operație cezariană mai mare de 10-15% din totalul de nașteri”.
Uneori, cezariana este asociată cu nivelul crescut de educație al mamei, cu nivelul profesional crescut al doctorului ori cu nivelul de modernizare al sistemului medical. Primele două asocieri sunt evident neîntemeiate: nu doar femeile cu studii universitare se operează, ci orice femeie cu indicație medicală; un doctor priceput nu apelează la o rezolvare mai complicată și mai riscantă atunci când are la îndemână o rezolvare a firii, mai simplă și mai sigură. Cea de-a treia este vădită și ea ca neîntemeiată de rata cezarienelor din țări precum Olanda (14,3%), Finlanda (15,7%), Islanda (15,8%), Norvegia și Suedia (17,1%), Belgia (17,3%), Israel (18,8%). Nici faptul că România a traversat un regim comunist nu justifică situația de azi, alte țări foste comuniste având rate mult mai mici: Rusia (18%), Moldova (13,9%), Slovenia (17,8%), Ucraina (16%).
Ca orice intervenție chirurgicală, operația cezariană are riscuri, care au fost evidențiate în timp, și poate avea consecințe negative. Dacă riscurile sunt asumate atunci când este vorba despre salvarea vieții mamei ori a copilului, în cazul cezarienelor la cerere posibilele efecte negative pentru sănătatea copilului și a mamei sunt acceptate fără să existe un beneficiu major.
Nașterea naturală pregătește copilul pentru a se adapta la viața extrauterină. Pentru copiii născuți prin cezariană, trecerea de la mediul intrauterin la cel extrauterin este bruscă, nefiziologică și poate crea probleme imediat sau la distanță în timp. De asemenea, cezariana este asociată cu un contact întârziat între mamă și nou-născut și cu inițierea mai târzie a alăptatului la sân.
Copiii născuți prin cezariană au risc mai mare de a avea glicemie scăzută și de a avea complicații respiratorii imediat după naștere, au risc mai mare de a fi diagnosticați în copilărie sau în viața adultă cu diabet de tip 1, astm, alergii alimentare sau obezitate, după cum arată trei studii efectuate în SUA în 2008. Cezariana poate avea repercusiuni negative și asupra sarcinilor viitoare, din cauza riscului crescut de ruptură uterină și anomalii ale placentei.
O altă problemă reală în România este opinia generalizată că după cezariană următoarele nașteri sunt în mod obligatoriu prin cezariană. Conform Colegiului American al Medicilor Obstetricieni și Ginecologi, nașterea naturală după nașterea prin cezariană este asociată cu descreșterea mortalității materne și a riscului complicațiilor în viitoarele sarcini. American Pregnancy Association a indicat că 90% dintre femeile care au născut prin cezariană pot încerca să nască ulterior natural. În fapt, statisticile americane arată că dintre femeile care au ales să nască natural după o naștere prin cezariană, marea majoritate (60-80%) au dus alegerea la bun sfârșit, restul născând tot prin cezariană. Acest procent este comparabil cu cel al nașterii naturale în general în SUA în 2010.
Luând în considerare posibilele riscuri ale cezarienei la cerere, fără justificare medicală, Colegiul American al Medicilor Obstetricieni și Ginecologi recomandă nașterea naturală ca prima și cea mai sigură opțiune de naștere. Este una dintre lecțiile bune pe care le putem învăța de la alte țări, pentru a spori sănătatea mamelor și a copiilor!