Elevi, studenți și tineri la Mănăstirea Putna în anul 2015
O fată extraordinară
L-am întâlnit pe Dumnezeu în oamenii pe care i-a trimis în viața mea.
Când am început facultatea, Dumnezeu S-a îndurat și a trimis-o la mine pe Roxana. O fată extraordinară! Pe Dumnezeu L-am întâlnit prin ea. Am văzut bunătatea Lui, iubirea Lui și că nu vrea să mă piardă. Toate acestea se reflectau foarte bine în personalitatea Roxanei, lucru care m-a schimbat foarte mult. S-a întâmplat ca pe parcursul ultimilor trei ani să mă mai rătăcesc, însă El era mereu prezent în discuțiile noastre, atunci când îi povesteam Roxanei necazurile și supărările mele. Iar sfaturile și nădejdea care mă făceau să mă ridic proveneau de fapt de la El, dar mi le oferea prin această fată minunată. Mă bucur nespus de mult că Dumnezeu chiar nu m-a lăsat în voia sorții și că am apucat să gust și să simt puțin din iubirea Lui față de mine.
Corul
Un moment de întâlnire cu Dumnezeu în viața mea a fost când am ajuns pentru prima oară la facultate. Fiecare an universitar începe cu o rugăciune comună, unde toți studenții se întrunesc pentru a da slavă lui Dumnezeu. Atunci când am auzit cum cântă corul de la facultate, am rămas uimit și am simțit un fior puternic în tot corpul. Am simțit liniște sufletească și mi-am propus să cânt și eu la fel de bine ca ei. Vedeam aceasta ca pe un mod de unire cu Dumnezeu și cu toți oamenii care erau în jurul meu! Însuși Mântuitorul spune: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”.
Un om foarte important, care m-a ajutat să mă întâlnesc cu Dumnezeu, a fost bunica, ea fiind acea persoană care m-a luat la biserică în sărbători sau duminica. Îi admiram pe băieții care ieșeau cu lumânările împreună cu preotul și, ducându-mă acasă, i-am spus tatălui meu că vreau să fiu și eu ca acei băieți care ieșeau cu lumânările. Tatăl meu a cerut binecuvântare de la preot și, în următoarea duminică, am mers la biserică deja în calitate de ajutor al părintelui, unde am simțit acel sentiment de bucurie și împlinire cu Dumnezeu!
Ion C., 21 ani, Teologie
Lumină lină
Dumnezeu este prezent în viața mea în chipuri tainice și neprevăzute…
Nu știu dacă am avut vreodată un moment de o intensitate remarcabilă, care să mă facă să spun: „Tu ești, Doamne!” Doamne-Doamne al meu este peste tot în viața mea, în tot ceea ce văd, în tot ceea ce simt sau întâlnesc.
M-am întâlnit cel mai mult cu Dumnezeu când am stat de vorbă cu oamenii Lui, cu oamenii buni. L-am văzut pe Dumnezeu în duhovnicul meu, în înțelegerea și alinarea pe care mi-a dat-o, în lumina pe care o vedeam în ochii lui când vorbea despre El! L-am întâlnit pe Dumnezeu în gestul prietenei mele de a-și strânge mătăniile în mână, de a și le apropia de trup. L-am văzut pe Hristos în bunătatea oamenilor, în românii plecați în străinătate care au găzduit niște călători, tot români. I-au luat în casa lor, le-au dat de mâncare câteva zile și nu le-au cerut nimic în schimb. L-am văzut pe Dumnezeu în glasurile copiilor mici și curați care cântau împreună „Cuvine-se cu adevărat”. Dar cel mai mult L-am simțit pe Dumnezeu aproape în neputințele mele, în durerile mele, pe care El le-a luat și le-a alinat.
Când mă uit în urmă totul are sens. Când mă uit la prezent, totul capătă, ușor-ușor, conturul unei minuni. Ce-ai făcut, Doamne, cu viața mea!? Când Te-am strigat, ai luat-o și ai umplut-o de lumini! Tot răul pe care l-am întâlnit s-a transformat într-o treaptă spre Tine! Dacă mă concentrez mai bine, aș putea să-Ți simt slava peste tot, oriunde în mine, oriunde în oameni. Dumnezeu este în toți acei oameni care își pleacă genunchii și se roagă împreună.
Când mă întâlnesc cu Dumnezeu? Când mă uit în trecut, în prezent și adânc, adânc de tot, în sufletul meu, și mă întreb: „Oare din ce sunt făcută cu adevărat?” Din lumină, din Lumină lină…
Teodora D., 18 ani, elevă
Fizica
Eu pe Dumnezeu L-am văzut în creația Sa magnifică.
După ce am terminat facultatea, forțat de împrejurări și de postul pe care-l ocupam, a trebuit să-mi schimb masteratul în Chimie cu unul în Fizică. Așa că m-am înscris la Fizică. Sunt sigur că a fost lucrarea lui Dumnezeu! Făcusem ceva fizică prin liceu, ceva fizică prin facultate, dar nu s-a comparat cu ce am descoperit la masterul de fizică.
E fenomenală fizica! Trebuie să fii orb să nu vezi cât de minunată este creația lui Dumnezeu! Cât de ordonată este creația lui Dumnezeu! Nu degeaba se folosește cuvântul „Cosmos” – care în limba greacă înseamnă ordine – pentru a descrie toată creația, tot Universul. Gândiți-vă numai la următorul aspect: Pământul se rotește în jurul propriei axe, se generează ciclul zi-noapte, Luna orbitează în jurul Pământului, iar tot sistemul are o traiectorie eliptică în jurul Soarelui, deplasându se în spațiu cu câteva mii de kilometri pe oră, astfel generându-se cele patru anotimpuri!
Un alt aspect care merită atenție: electronii din moleculele de apă – care constituie 50 70% din masa noastră corporală – orbitează în jurul nucleului cu o viteză de 2.000 km/secundă! Este fenomenal, e impresionant și atotputernic!
Există un Creator, fenomenal prin însăși creația Sa!
Ovidiu N., 24 ani, Biofizică
Boboteaza
Eu nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar m-am născut cu El aproape, în această țară pe care mulți o numesc „grădina Maicii Domnului” și mi S-a dat prin Sfintele Taine din copilărie. Nu știu de ce, dar mereu am trăit cu impresia că Dumnezeul cel adevărat stă cu noi, în colțișorul Sfântului Ștefan, în nordul Moldovei, că acesta este locul întâlnirii.
Îmi aduc aminte în acest sens o imagine superbă din copilărie: ger, răbdare, dragoste și har – o zi de Bobotează la izvorul din sat. Erau atâția oameni adunați lângă un fir de apă încât nu reușeam să realizez până unde se întindea mulțimea. Hainele de sărbătoare, populare, îmi spuneau că lumea s-a adunat pentru un motiv care merita cu adevărat. Pentru mine, atunci, râul era Iordanul. Acolo, eu, ascultând cuvintele preotului despre înțelesul sărbătorii, parcă așteptam ca în mijlocul nostru să se boteze Hristos! Chiar dacă așteptările mele naive de atunci nu s-au adeverit, astăzi cu drag îmi amintesc că acolo chiar era Dumnezeu care ni Se arată în suflet. La acea sărbătoare știu cum L-am simțit conștientă, deși nu mi s-a arătat nimic. Ceva trecea prin noi toți și ne unea – nu putea fi doar frigul, căci avea un fior cald în El, un fior care aducea pace și tăcere! Multă și neobișnuită tăcere…
Dumnezeu este atât de aproape de noi încât am putea trăi o întreagă viață a întâlnirii cu El. Hristos ni Se arată însă fiecăruia în simplitate, așa cum consideră că-L putem primi. Mă gândesc, uneori, că nimeni nu trăiește fără măcar o idee a existenței Lui și că ateii înșiși L-ar putea întâlni în sentimentul fricii de nimic, deși nu Îl caută. Totuși, noi, creștinii ortodocși, ne unim cu Dumnezeu încă din pruncie. Și, chiar dacă nu-I facem mereu loc în inima noastră și ne depărtăm prin păcat de iubirea Lui, avem acea bucurie că suntem cu El în Biserică.
Pentru mine, întâlnirea cu Dumnezeu în această viață înseamnă liniște sufletească, sentimentul iubirii aproapelui, un moment de dăruire sinceră, de pocăință, de smerenie sau de trăire în simplitate. Înseamnă, uneori, credința în povestea bunicilor, povestea unei lumi care încă mai există prin bătrânii ei; în care oamenii greșesc, dar nu se îndoiesc, în care se așează în Dumnezeu și trăiesc cu pace duhovnicească, liniștiți și frumos.
Pe Dumnezeu nu l-am văzut niciodată, dar cred cu tărie că „acasă” al meu este locul în care Își dorește să fie!