Tetraevanghelul de la Humor este unul dintre cele mai prețioase manuscrise din patrimoniul național românesc. A fost scris de către ieromonahul Nicodim, la 17 iunie 1473, și ferecat la 23 noiembrie 1489, din porunca lui Ștefan cel Mare. Marea sa valoare constă, mai ales, în faptul că pe una dintre file este înfățișat însuși domnul Moldovei, acesta fiind cel mai vechi portret al său care se mai păstrează.
Un amănunt care atrage atenția în colofonul manuscrisului este titulatura lui Ștefan cel Mare de împărat. Căsătorit cu prințesa bizantină Maria Asanina Paleologhina, ruda lui Constantin al XI-lea, ultimul împărat la Bizanțului, domnul Moldovei și-a asumat nu numai supremul titlu, ci și îndatorirea de apărare a creștinătății, făgăduință căreia i-a rămas credincios până la moarte.
Tetraevanghelul a avut o soartă destul de zbuciumată. După ce a fost așezat în Mănăstirea Humor, manuscrisul a fost trimis în cetatea Ciceu de către egumenul Paisie, în ajunul campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova (1538). Aici a fost găsit de Petru Rareș, care l-a luat cu sine la Istanbul, unde a rămas până în anul 1541, când Rareș și-a recăpătat domnia și s-a întors în țară. Domnul l-a dăruit Mănăstirii Humor, unde manuscrisul a rămas până în 1654, când a fost luat de cazacii lui Timuș Hmelnițchi. După înfrângerea acestora, manuscrisul a ajuns în mâinile generalului Kemény János, de la care a fost răscumpărat de domnul Moldovei, Gheorghe Ștefan, care l-a așezat, pentru a treia oară, în Mănăstirea Humor, la 25 septembrie 1657.
Mănăstirea a fost desființată de stăpânirea austriacă în 1786, iar tetraevanghelul a fost trimis la Mănăstirea Putna, unde a rămas până la 27 noiembrie 1826, când a fost transferat la capela episcopală din Cernăuți, din porunca episcopului Isaia Baloșescu. În 1906, manuscrisul a fost inclus în expoziția organizată la București cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. După acest an, manuscrisul a ajuns la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Putna, în 1957, la împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. În 1971, tetraevanghelul intră în custodia Muzeului de Istorie din București, unde rămâne până în 2004, când se întoarce la Mănăstirea Putna.
Din punct de vedere artistic, tetraevanghelul se caracterizează printr-un scris foarte îngrijit, cu titluri scrise în aur și frontispicii bogate, în culori vii, bine păstrate. Toate cele patru Sfinte Evanghelii sunt precedate de icoanele evangheliștilor. Pe prima copertă se găsește icoana Învierii Domnului, iar pe ultima, icoana Adormirii Maicii Domnului, hramul Mănăstirii Humor.
Drumul lui în istorie poartă pecetea celui care l-a comandat: dificil, dar izbândind, lumină spre folosul oamenilor, cale spre Hristos.