Aparent, mama este cea care decide dacă dorește să nască ori să facă avort. În realitate, mai bine de 66% dintre avorturi se fac la presiunea bărbaților, iar alte procente importante se fac la presiunea părinților, a angajatorului, de teamă că este posibil să fie bolnav copilul ori sănătatea mamei să fie afectată. În ciuda acestor presiuni, mama, dacă vrea, poate avea ultimul cuvânt: Aleg Viața.
Alaltăieri am trecut și eu printr-un avort…
Sunt încă la liceu și am rămas însărcinată. Prietenul meu a fost lângă mine și m-a susținut. Am hotărât că e mai bine să fac avort, mama nu putea să afle, mai am școală de terminat, nu aș avea cu ce să cresc un copil.
Am găsit un doctor renumit care să îmi facă avortul. Săptămâna trecută m-am programat și alaltăieri a avut loc crima…
Înainte de avort doctorul mi-a făcut ecografie. Eram în 7 săptămâni, totuși la ecograf s-a văzut un corp de bebeluș ghemuit. Doctorul a spus: „Ce copil frumos!” Ne-au dus apoi undeva în subsol… mai era o femeie care a făcut avort. Ne-am îmbrăcat în cămăși de noapte și stăteam pe pat. E a intrat prima și a ieșit după nici 20 de minute. Mi-a spus zâmbind, sub efectul sedativului: „Nu-ți fie frică, nu simți nimic, nu doare!”
Asistenta m-a condus în camera de măcelărit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am întins pe masă… Am primit anestezia generală și pe când a intrat doctorul, am adormit. În timpul avortului l-am visat pe copilașul meu. Avea gene lungi cum are tatăl lui. Eram într-un câmp. M-a întrebat: „De ce faci asta?” I-am spus: „Eu nu vreau să fac asta”, iar el m-a întrebat: „Atunci, totuși, de ce faci asta?”
Nu știu cum am ajuns în cealaltă cameră, în pat. Nu țin minte nimic… Știu doar că m-am trezit și mi-am dat seama că am dormit vreo 20 de minute. Am ieșit afară cu ultimele puteri. Totul se învârtea în jurul meu. Afară era prietenul meu cu încă un amic. Am realizat ce am făcut… primul meu gând a fost că sunt o criminală…
I-am cerut batiste și am început să plâng. A apărut imediat asistenta și a spus că, atâta timp cât sunt acolo, să nu plâng, că fac imagine proastă clinicii… M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a arătat că uterul meu este gol. Păcat că nu există și un monitor care ar fi arătat că și sufletul meu e gol…
M-am dus acasă și am dormit câteva ore, iar când m-am trezit eram udă, am transpirat…
Azi-noapte l-am visat din nou, în același cadru. S-a uitat la mine și a spus: „Vezi, acum sunt mort. M-au omorât”. I-am spus să mă ia cu el, dar a spus că nu poate să facă asta, nu i se dă voie, și că nu pot pleca, voi avea parte de o întâmplare în curând. Mai multe nu a putut să îmi spună…
Fetelor, doamnelor, nu faceți avort!
Poate credeți că în viitor un alt copil va umple golul lăsat de acesta, dar vă spun: fiecare copil e unic în felul lui și niciunul nu poate fi înlocuit de nimeni și nimic…
rupetacerea.ro
15 martie 2012, mesaj pe mail-ul provitabucuresti.ro
Sunt însărcinată în 4 săptămâni. Am 21 de ani, mi-am dorit acest copil, îl doresc și-l voi dori întotdeauna! Dar nu știu ce să fac… Băiatul cu care am conceput acest copil, pe care eu l-am vrut și-l vreau din toată inima, mi-a zis după 4 săptămâni de sarcină să fac avort… :( Prima dată, când a aflat vestea, era extrem de fericit. Dar vestea cea mare nu a prea bucurat-o pe mama lui… Eu cu părinții nu sunt prea apropiată, am crescut la bunica. Știu k ajutor din partea prietenului meu nu voi avea, din partea părinților mei nici atât, în altă parte nu am de unde cere un mic ajutor, un mic sfat… Sunt conștientă că, dacă fac avort, n-am să mai fiu cum am fost până acum! Mi-e frică de ai mei, mi-e frică de gura lumii… Nu am unde să mă duc să pot duce sarcina mai departe, unde să pot crește pruncul meu iubit. Vă rog, răspundeți-mi la mesaj, că sunt disperată și nu vreau să ajung la ideea să îl omor pe prunc… mai bine mor cu el în burtă, decât să-l ucid!! Vă rog din tot sufletul!!!
18 februarie 2013, mesaj primit de un părinte din mănăstire care a corespondat cu tânăra mamă
Denis a fost botezat de mătușa mea, o femeie tânără cu slabe șanse de a avea un prunc. După botezul lui Denis, la câteva luni a rămas însărcinată – Dumnezeu i-a dat mătușii mele o fetiță! Cu părinții m-am împăcat imediat după naștere. Cu tata m-am împăcat mai greu, pentru că nu voia să conștientizeze că fata lui a crescut mare și a ales viața unui copil nevinovat în locul avortului…
Tata, când a aflat de veste, m-a dat afară din casă. Eram însărcinată în 7 luni, nu știam unde să mă duc, ce să mă fac. Atunci am intrat într-o depresie groaznică, nu mă mai gândeam la nimic. Îmi doream să mor și urmăream să fac cumva să mă omor…
Am fost sfătuită să caut sprijin la mama. Așa am făcut și, ca prin minune, gândurile mele negre au dispărut. M-am dus acasă la mama, i-am explicat că avort nu fac orice ar fi și am rugat-o să găsim împreună o soluție.
În perioada sarcinii am cunoscut pe internet un băiat. Din vorbă în vorbă i-am zis că sunt însărcinată, că tatăl copilului a fugit de mine. La o lună după nașterea lui Denis ne-am întâlnit, i-am făcut cunoștință cu pruncul meu și am hotărât să încercăm să construim o relație. A zis că nu are nimic împotriva faptului că am un bebe – ce-i al meu e și al lui. De atunci am rămas împreună; e un băiat muncitor, cu capul pe umeri.
Când Denis avea 6 luni, am venit în vizită la ai mei pentru o zi. Tata, când l-a văzut, nu a vrut să se mai despartă de el, și de atunci ne-am mutat acasă împreună toți la un loc.
Am câteva luni bune de când caut de muncă. Mă descurc foarte greu, nu am un leu. De aceea, mă rog în fiecare seară ca Dumnezeu să-mi dea răbdare și ajutor, să îmi găsesc un loc de muncă, să îmi pot crește copilul… Dar, cu Dumnezeu înainte! Îi mulțumesc Lui că mi-a dat cel mai frumos copil din lume, că mi l-a dat sănătos și că mi-a deschis ochii la timp.