Mulți creștini spun astăzi că ei cred în Dumnezeu, dar nu au nevoie de Biserică. Povestiți o întâmplare legată de foloasele vieții în Biserică.
Am avut o perioadă în viață când m-am îndepărtat de Biserică, dar simțeam că ceva nu este natural în viața mea, mă simțeam ca o floare în deșert și mă amăgeam singur. Sufeream, de fapt, dar din orgoliu și din mândrie nu arătam asta. Într-o zi am întâlnit-o pe fata pe care o iubeam mult, dar pe parcursul relației noastre mi-am dat seama că Dumnezeu era absent și ne răceam foarte mult fără El. Dacă atunci aș fi avut mintea de acum, aș fi știut că fără Hristos nu putem face nimic!
În final, fata m-a părăsit, iar eu mi-am rănit inima. Am stat așa câteva luni, apoi, într-o duminică, am mers la biserică și m-am spovedit. După acea spovedanie mă gândeam: „După ce L-am tratat pe Dumnezeu cu nepăsare și ignoranță, oare cum să se mai uite la mine?” Dar am luat-o ușor cu rugăciunea și am început să citesc câteva cărți duhovnicești. Nu pot spune că m-am vindecat complet, dar Îl simt alături! Îl simt cum mă îndreaptă și mă educă și nicio secundă nu mă mai lasă! (Cristian C., 20 ani, Facultatea de Muzică)
*
Povestea mea este legată de Sfânta Împărtășanie. Mă spovedisem și mă simțeam nevrednică să mă împărtășesc, și mă duceam cu groază în față cu lumânarea aprinsă, rugându-mă: „Doamne, dacă nu sunt vrednică, nu mă lăsa să mă împărtășesc, ci oprește-mă!”. Rândul devenea din ce în ce mai mic și eu din ce în ce mai speriată, până când mă vede părintele duhovnic că ezit și mă strigă: „Alina, dar hai odată!”. În acel moment mi-au dat lacrimile, pentru că eu pe Hristos L-am auzit strigându-mă, nu pe părinte! Hristos a vrut ca eu, deși nevrednică, să mă apropii de El și să mă curățesc. A fost un moment extraordinar, în care am înțeles cu ce dor ne cheamă Hristos la El! Deci, fraților, credința în Dumnezeu o demonstrăm prin fapte, prin dragostea cu care împlinim poruncile, ne spovedim… și mai presus de toate, credința în Dumnezeu presupune împărtășirea cu Sfintele Sale Taine, devenind cu adevărat fii ai Săi! (Alina Melania D., 21 ani, Litere)
*
Duhovnicul este precum medicul. Dacă atunci când avem o boală gravă suntem dispuși să cheltuim sume mari și să parcurgem distanțe mari până găsim medicul potrivit pentru boala noastră, cu atât mai mult trebuie să alergăm după duhovnici pentru rezolvarea „bolilor” noastre duhovnicești. Cei ce spun că nu au nevoie de Biserică, atunci să nu meargă nici la spital când se îmbolnăvesc. (Dinu-Bogdan D., 25 ani, operator mașini)
*
Probabil nu există tânăr care să nu fi suferit măcar o dată din dragoste… Brusc, toate visurile mele, toate speranțele s-au spulberat. Băiatul pe care îl iubeam își făcuse prietenă și nici nu i-a păsat de ceea ce simt! Nimic nu mai avea sens, totul mi se părea inutil! Voiam să mă ascund, să plec, să uit… Sora, prietenii, părinții îmi dădeau sfaturi și încercau să mă înveselească. Nimic nu a funcționat. Simțeam cum mă prăbușesc în interior, din cauza unei iluzii, din orgoliu sau mândrie. Două zile am plâns, am strigat către Dumnezeu, dar nu auzeam și nu simțeam nimic. Am deznădăjduit. Nu știam cum să mă reconstruiesc.
Dar apoi mi-am sunat duhovnicul și m-am programat la spovedit. După două zile am mers la părintele duhovnic, iar după aproximativ jumătate de oră de stat acolo am plecat zâmbind! Părintele a înțeles care este, de fapt, problema. Nu eram refăcută complet, dar eram mai bine. După alte două zile, duminica, la Sfânta Liturghie, am simțit că inima mi-a fost reclădită, vindecată și alinată blând. Hristos a mers direct la rănile interioare și mi le-a „bandajat”! Mi-a dat o putere, un zâmbet interior și o bucurie pe care nu le-am simțit, cred, niciodată până atunci! Am revenit la viață, la serviciu, la facultate, aveam din nou plăcerea de a mă plimba, de a admira și de a mă bucura de frumos, de a vorbi cu oamenii, de a fi în comunitate și comuniune. Hristos m-a vindecat! (Nicoleta L., 24 ani, Comunicare și relații publice)
*
În Biserică nu intrăm doar când ne aduc alții, adică la botez, la cununie și la înmormântare, ci ori de câte ori simțim nevoia de a-I mulțumi personal lui Dumnezeu și de a-I cere ajutorul pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Pentru că, odată cu Taina Botezului, am intrat în marea familie a lui Hristos Dumnezeu, îmbrăcându-ne cu El.
Venim la duhovnic, ca înaintea lui Hristos, datorită faptului că nu trăim singuri, ci în comunitate cu toți care sunt ai lui Hristos. Venim pentru a cere iertare că am greșit aproapelui și a-L lua pe Hristos mititel, împărtășit nouă din mâinile preotului, spre a restabili relația cu ceilalți pornind dinlăuntrul nostru. Venim la Biserică pentru a ne ruga unii pentru alții, și împreună pentru mai-marii noștri. Căci așa cum pe lume și în Biserica lui Hristos nu am venit singuri, tot așa vrea Domnul nostru ca la El, în veșnicie, să venim împreună cu ceilalți, în comuniune. (Claudiu H., 26 ani, Teologie)
*
Dacă nu ai Biserica drept mamă, nu Îl poți avea pe Dumnezeu ca Tată.
La început, viața în comunitatea și dimensiunea pe care le oferă Biserica, până îi descoperi cu adevărat și mai în profunzime tainele, poate fi neîmplinitoare. Dar mai apoi, învățând să te smerești și să asculți de predaniile sănătoase, ți se descoperă o lume nouă a spiritului în care ești chemat să îți împlinești adevărata menire, nerătăcind pe drumuri străine, care mâhnesc sufletul omenesc și nu îl împlinesc la măsura pe care o cere el. În Biserică ești conectat la adevăratele valori creștine în care ești chemat să iubești nădăjduind și să crezi răbdând.
Viața în Biserică are atâta frumusețe și valoare pe măsura implicării și a respectului pe care îl acorzi acestor mari valori. (Ioan-Gabriel S., 19 ani, muncitor-operator)
*
Până la vârsta de 25 de ani m-am numărat și eu printre creștinii care spun că nu au nevoie de Biserică. Atunci am fost diagnosticată cu cancer… Mi-a fost tare greu, trăiam între frică și depresie! Tratamentul dat de medici nu a fost suportat de organism, dar eu mi-am pus toată nădejdea în Dumnezeu! Însă pentru a mă vindeca trupește era nevoie de o curățire a sufletului. Sub îndrumarea părintelui duhovnic am început un tratament „duhovnicesc” cu deasă spovedanie și post, participare la Slujba Sfântului Maslu și rugăciune. După 8 luni, chiar în Joia Mare, mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis și m-a vindecat! Sunt acum 6 ani de când s-a întâmplat această minune și tumora de care am fost vindecată nu a mai apărut. Pentru mine, faptul că Dumnezeu este cel mai bun doctor pentru trup și pentru suflet este ceva concret, simțit pe propria piele, și ce mă bucură cel mai mult este că noi toți avem acces la acest Doctor! Și este gratis! (Andreea L., 32 ani, inginer constructor)
*
Cine nu are nevoie de Biserică, nu crede în Dumnezeu! Dacă nu te împaci cu Biserica, cu darurile ei și cu tainele ei, sigur nu vei găsi liniște nici în „Dumnezeul tău”, despre care zici că-l găsești afară de Biserică. Pentru mine Biserica este locul cel mai bun în care mă pot întâlni și în care pot vorbi cu Dumnezeu. În Biserică este locul în care, la fiecare Sfântă Liturghie, Se coboară Hristos în mijlocul nostru și Se lasă gustat de noi, dacă suntem spovediți și pregătiți pentru a ne întâlni și a gusta din El.
Ce bucurie poate fi mai mare decât aceea de a te întâlni cu Boierul tău (așa îmi place să Îl numesc), căci într-adevăr este un boier peste toți boierii, și cel mai Drept și mai Bun! Eu am înțeles ce înseamnă Tainele Bisericii foarte târziu, și asta aici, la Putna, când mi-am găsit un bun duhovnic. (Constantin P., 20 ani, Teologie)
*
Întâlnirea cu Dumnezeu este ca o întâlnire cu un prieten. Am apreciat și m-a impresionat la duhovnicul meu legătura personală pe care o are cu fiecare și faptul că își dăruiește tot timpul lui în folosul tuturor celorlalți, fără să piardă din vedere chiar și o singură persoană care ar fi fost prezentă în biserică odată cu el. Faptele lui de multe ori m-au învățat mai mult decât cuvintele. În el am găsit cel mai bun model de prietenie, pentru că trăia ceea ce făcea, și pentru că el însuși Îl avea ca model pe Hristos! Am înțeles atunci că Biserica este casa lui Dumnezeu, și că Dumnezeu vine din Biserică în casa ta, și nu din casa ta în Biserică. Ia gândiți-vă, dacă ați dori să îi scrieți o scrisoare lui Dumnezeu, pe ce adresă I-ați trimite-o? (Andreea G., 25 ani, ASE)