Activitatea mea propriu-zisă ca voluntar în campanie poate fi numărată pe degete: am ținut câteva prezentări în fața unor copii, am vorbit câteva minute în conferințele biofizicianului Virgiliu Gheorghe și am dat o mână de ajutor în organizarea taberei din 2013 de la Valea Plopului. Nu știu dacă pot fi puse și astea, dar am organizat un training pentru voluntari noi și am mai anunțat oamenii când să vină la întâlniri. Ce vreau să spun e că, privind voluntariatul astfel, prin prisma activităților, nu se poate numi o experiență foarte intensă. Dar tocmai așa refuz să îl privesc.
Cred că, legat de activitatea noastră ca tineri în Campania „Vreau să știu!”, pentru noi sunt importante două aspecte – sau pe acestea le pot identifica acum. Primul este că ne creăm o mică comunitate, un grup de prieteni. Toată lumea știe că în anii de liceu există foarte multe tipuri de grupuri de prieteni – pentru care se folosesc termeni vădit peiorativi: conjuncturi, anturaj –, dar eu îl văd pe acesta unul sănătos, și sunt chiar convins de asta, datorită faptului că scopul pentru care ne întâlnim și muncim este unul bun. Chiar asta m-a convins pe mine să devin voluntar: prieteni de-ai mei vechi, din copilărie, fuseseră în tabăra campaniei din 2012, deja începuseră activități și îmi povesteau despre voluntariat de fiecare dată când ne întâlneam, despre cât de bine te simți și despre oamenii pe care îi cunoști.
Al doilea lucru pe care îl găsesc important în experiența aceasta este faptul că facem ceva constructiv, ceva care ajută. Aducem în discuție, la un moment dat, în prezentări, ideea că ar trebui să trăim într-o societate a construirii, și chiar se vede că de asta duce lipsă societatea noastră. Oamenii fac lucruri fără să creadă cu adevărat în ele, în utilitatea lor, sau cred în lucruri, dar nu acționează propriu-zis pentru a le îndeplini. Și asta facem noi, ca voluntari: credem în ceva și facem – deși probabil nu suficient – ceva să ajutăm la îndeplinirea dezideratului în care credem. Mai e și faptul că nu e un simplu scop, ci unul cu adevărat important: apărăm dreptul la viață, dar mi se pare că funcționează și ca un exercițiu: să învățăm să muncim, cât de mult suntem în stare, pentru a îndeplini ceva în care credem.
Nu știu dacă există o frază sau vreo analogie potrivită care să însumeze ce înseamnă să fii voluntar, ca să pot încheia cu ea, dar sunt sigur că voluntariatul în campanie este cât se poate de potrivit pentru momentul acesta, al formării ca persoană; un start bun, cum s-ar spune.