Elevi, studenți și tineri la Mănăstirea Putna în anul 2012
De ce suferă unii tineri azi de tristețe? Cum să iasă din ea?
Suferă pentru că nu au nădejde în Dumnezeu, pentru că au așteptări prea mari de la viață, care de multe ori sunt nefolositoare, pentru că nu se lasă în voia Domnului. Singura cale prin care poți ieși din tristețe este dată de rugăciune, Spovedanie și Împărtășanie. (Anca-Maria M., 18 ani, elevă)
*
Pentru că își petrec timpul liber distrându-se, prin discoteci și prin baruri, fără să înțeleagă că timpul ni l-a dat Dumnezeu pentru desăvârșirea noastră. (Marian V., 27 ani, ing. alim.)
*
Din lipsa raportării la veșnicie, la mântuire; din dorința sau mândria de a avea o viață perfectă, „ca în filme”, sau ca la TV, fără Cruce. (Mihaela S., 26 ani, medic)
*
Din cauza patimilor și a confortului. Se poate ieși prin lectura cărților duhovnicești și a socializării cu semenii (nu pe internet). (Marius C., 29 ani, admin. online)
*
Datorită egoismului, individualismului cultivat în foarte multe familii astăzi. Părinții nu își ancorează copiii în credință, nu-i învață adevăratele valori. (Florentina N., 33 ani, profesoară)
*
Nu au fost învățați să trăiască frumos, să gândească frumos, să iubească frumos. Toate acestea se fac cu Hristos. (Andrei S., 23 ani, Teologie)
*
Mulți se caută pe ei înșiși și nu găsesc pe cineva să-i îndrume. Consider că acel cineva trebuie să fie preotul duhovnic. (Laura, 20 ani, Acad. Muzică)
*
Tristețea este dată de faptul că nu știm să iubim ceea ce avem deja, iar lucrurile pe care nu le putem avea ni le dorim cu și mai multă râvnă spre deznădejdea noastră. Ieșim din tristețe dacă învățăm să ne bucurăm de lucrurile mici și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ele. (Alexandra G., 21 ani, Litere)
*
Atunci când înțelegi că Hristos este Persoană, că S-a răstignit pentru tine, că este lângă tine în fiecare clipă, gata să te ajute, să te ridice, nu ai cum să fii trist, nu ai cum să te mai simți singur! Tinerii pot ieși din această stare dacă își pun nădejdea în Dumnezeu și se lasă povățuiți de duhovnic. (Ștefania N., 19 ani, Comunicare)
Descrie o experiență din viața ta care ți-a întărit credința în Dumnezeu.
Pentru prima dată am petrecut sărbătorile de iarnă la Mănăstirea Putna, printre tineri din ASCOR. Acum mă simt împlinită. Să văd oameni cu chipuri așa luminoase și care vorbesc cu atâta dragoste de cele sfinte mă face să prind mult mai mult curaj. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru așa experiență! (Laura, 20 ani, Acad. Muzică)
*
Am cunoscut o obște monahală în care toți călugării trăiau în același duh, iar în fiecare din ei se vedea clar Hristos. În comportament, în vorbe, în tăcere, în iertare și… în ei! (Ștefan A., 23 ani, Ed. Fizică)
*
Faptul că am primit de la Dumnezeu tot ce nu aș fi meritat și aici încep a pomeni faptul că am primit o soție fecioară! (Anonim)
*
Întâlnirea cu părintele duhovnic, care prin cuvintele sale m-a făcut să văd frumosul și dragostea lui Dumnezeu în toți și peste toate. (Diana, 26 ani, Finanțe)
*
După o mare decepție în dragoste, cu multe lacrimi, am văzut grija lui Dumnezeu pentru mine… Cred că la fiecare cerere a noastră El vine cu trei răspunsuri: „Nu”. „Nu încă”. „Am ceva mai bun pentru tine!” (Diana B., 20 ani, Teologie)
*
După o spovedanie sinceră și completă la duhovnicul meu, în timpul liceului, am simțit cum parcă ceva brusc „m-a inundat”… L-am simțit pe Dumnezeu, coborât parcă din ceruri peste mine, peste tot în jurul meu, și am plâns până acasă aproape în hohote. Aveam certitudinea că orice aș face și oricât aș fi de păcătoasă, El nu se va îndepărta de mine, și simțeam că mă iubește foarte mult! Asta a fost prima oară când L-am perceput pe Dumnezeu ca persoană cu care poți „vorbi”, de care te poți apropia. (Mihaela S., 26 ani, medic)
*
Mi-am dorit de mică să fiu profesoară de istorie. După ce am terminat facultatea, mulți din jurul meu m-au descurajat: că am muncit degeaba, că în ziua de azi mori de foame cu istoria și altele… Dar eu am avut încredere în Dumnezeu, mi-am pus viața în mâinile Lui ca El să facă cu ea ce crede mai bine! Și așa am primit, în ciuda tuturor așteptărilor, post de profesor titular la o școală cu oameni cu suflet mare, de la care am învățat multe. Așa am înțeles că Dumnezeu lucrează în viața fiecăruia și că voia Lui este ca noi să ne aflăm la locul potrivit, pentru a ne prelua misiunea pregătită pentru noi. (Ionela C., 28 ani, prof. istorie)
*
Unei prietene de-a mele care avea un vas de sânge fisurat la creier, doctorii i-au mai dat șase luni de trăit. De parcă darul acesta, Viața, ar fi la îndemâna omului… Oricum, duhovnicul nu i-a dat binecuvântare pentru operație - una cu risc de paralizie - iar ea a ascultat. Au trecut anii și prietena mea trăiește și astăzi. Și ascultă și astăzi de duhovnicul blând și smerit care i-a zis să stea în fiecare zi cu ochii ațintiți la crucea Mântuitorului Hristos, Cel Care a cântărit cu ochii Săi plini de dragoste crucea pe care a așezat-o pe umerii ei. Această cruce dătătoare de viață ne arată și nouă, în fiecare zi, că viața este o Minune! (Florentina N., 33 ani, profesoară)
*
Stau de multe ori și privesc cerul înstelat noaptea… Privesc întreaga natură și mă gândesc că toate acestea nu există de la sine, ci este Cineva care într-adevăr a creat și le cârmuiește pe toate! (Daniel B., 19 ani, Teologie)