Dragii mei, credința în Dumnezeu este viață. Cine crede în Dumnezeu are grijă să aducă pe lume prunci buni, sănătoși; se îngrijește să-și lase urmași, și nu unul, ci atâția câți îi va da Dumnezeu. Cel mai mare păcat este să lupți împotriva vieții, împotriva nașterii de prunci, să faci lucruri nesăbuite, care distrug viața, care distrug un pântece roditor. Dumnezeu a lăsat ca femeia să aibă pântece roditor, iar unii se străduiesc să distrugă acest dar de la Dumnezeu. E un dar, căci Sfânta Scriptură spune că femeia se va mântui prin naștere de prunci și o casă e binecuvântată când are prunci în ea: nu se va rușina când va grăi cu potrivnicul său în poartă cel care are casa plină de copii (cf. Ps. 126, 5). Eva înseamnă viață. Pentru noi, orice femeie, orice mamă este asemenea Evei celei dintâi. Dar nu numai asemenea Evei celei dintâi, ci și asemenea celei de-a doua, a Fecioarei Maria. Căci femeia are smerenia și cumințenia ei, are blândețea ei lăsată de la Dumnezeu.
Dacă, totuși, va spune cineva că nu poate să-și ducă viața în familie și să aibă o casă binecuvântată de Dumnezeu cu atâția prunci câți îi dă El, atunci, dragii mei, Îl avem pe Hristos. Cine a apelat la Hristos și Hristos nu l-a ajutat?
Îl avem pe Hristos și aceasta înseamnă că avem tot ce ne trebuie. Ați venit la Biserica lui Dumnezeu cu un coș. Poate ați pus acolo, în coșul dumneavoastră, câte ceva din cele cu care v-a binecuvântat Dumnezeu casa: puțină pâine, puțină pască, puțin cozonac, câteva ouă roșii încondeiate. Le-ați adus pentru sfințire, le-ați adus ca pe o ofrandă lui Hristos, Dumnezeul nostru. Dragii mei, e și Hristos venit în mijlocul nostru cu un coș. Dar să știți că în coșul lui Hristos nu găsim câteva alimente – care se strică și care se termină. În coșul lui Hristos Cel prezent în mijlocul nostru găsim cu totul altceva. De credem și ne încredem, găsim mai întâi pacea – și cât de bună e pacea într-o familie! Cât de bună e pacea lăuntrică, pacea sufletească, atunci când îți găsești liniștea, când păcatul nu te zdrobește, când păcatul nu te mărginește, când păcatul te lasă liber să te miști, când mintea îți este curată. Părintele Cleopa, pe care majoritatea l-ați cunoscut, spunea din memorie texte întregi din Sfinții Părinți. Mergea din citat în citat și rămâneam uimit – eram copil, prin școală – când îl auzeam și-mi puneam întrebarea: cum de poate? Ei bine, prin curăția și prin limpezimea minții. Curăția aceea pe care prima dată bărbatul trebuie s-o aibă, căci el trebuie să fie lumină. El trebuie să fie hotărât, el trebuie să aibă stăpânire de sine. De la Hristos putem lua și luăm această pace, această curăție.
Dragii mei, cu ce mai vine Hristos în mijlocul nostru, ce mai găsim noi în coșul lui Hristos? Bucuria. Nu-i un lucru puțin nici acesta: să ai bucurie lăuntrică, să știi să te mulțumești cu puțin, chiar numai cu o bucată de pâine. Am amintit de multe ori despre o creștină de aici, din preajmă – a trecut la Domnul fericită, senină și bucuroasă. „Mătușă Varvara, ai ținut postul?” „L-am ținut, părinte.” „Ai avut cu ce, mătușă Varvara?” „Am avut, părinte. Iar când n-am avut, eh… un pic de mămăligă, cu un pic de zahăr, am mai băut o cană cu ceai și a trecut ziua.” Se mulțumea cu cât avea. E mare lucru să știi să te mulțumești cu cât ai… Și mulțumirea o găsim în coșul lui Hristos: să știm să luăm din ea!
Și recunoștință găsim în coșul lui Hristos, căci Hristos este recunoscător față de fiecare dintre dumneavoastră, dintre toți cei care ați venit, care v-ați ostenit. Dacă ați venit de departe sau mai de aproape, vă este recunoscător Hristos. V-a numărat și pașii, v-a primit și truda, și statul în picioare, și faptul că ați ascultat.
De aceea, dragii mei, închei cu acest cuvânt: îmbărbătați-vă, întăriți-vă, credeți și vă încredeți în purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Știe Hristos să vină la fiecare. Știe Hristos să mângâie pe fiecare. Știe Hristos să dea și o bucată de pâine pe masă. Știe Hristos să-ți dea și doi bănuți, acolo, în buzunar. Cum? Să nu-L întrebi, ci numai atât: încrede-te! Crede că poate. Poate orice Hristos, dar să ne încredem Lui.
Luați din coșul lui Hristos cât puteți fiecare! Luați din povara Lui, că și El vă ia povara dumneavoastră. Și El este alături de dumneavoastră și în necaz, și în suferință, și în bucurie și în toate Hristos este alături, cu noi. Spune Sfântul Ioan Evanghelistul: Cel ce este înlăuntrul vostru este mai mare decât cel ce este în lume (I Ioan 4, 4). Înlăuntrul nostru cine e? Hristos Domnul! El. Iar noi să mai punem acolo, în inimă, nițică smerenie, puțină neosândire, negrăire de rău, nebârfire, tăcere, iertare din inimă. Niciodată să nu te dai înapoi de la a ierta și a binecuvânta, chiar și pe cel care te-a blestemat, chiar și pe cel care te-a grăit de rău sau mai știu eu ce rău mare ți-a făcut. Roagă-te și pentru acela, zi din adâncul inimii: „Sărmanul de el! N-a știut ce face!”
Să fim încrezători în iubirea lui Hristos! Căci și patima, și Crucea, și pogorârea Lui la iad – căutarea omului, și Învierea, pe toate le-a făcut pentru a noastră mântuire și pentru a noastră bucurie. Lui fie slava și stăpânirea în veci! Amin.
Hristos a înviat!