Mănăstirea Putna, prin Fundația „Credință și creație”, a fost gazda a două colocvii închinate amintirii Maicii Benedicta, aflate în continuitate tematică și ideatică: Muntele – metaforă fundamentală. Relief concret și ascensiune spirituală (august 2012) și Pedagogia modelelor. Pădurea – ambient decisiv și metaforă primordială (mai 2013). Titlurile colocviilor sunt alese ca simboluri pentru o viață mai înaltă, mai frumoasă, în care omul își folosește înțelept toate puterile date de Dumnezeu pentru a trăi în lume.
Primul dintre colocvii, Muntele – metaforă fundamentală, a căutat să ilustreze o perspectivă ascetică asupra lumii și a vieții. Măreția, asprimea și frumusețea muntelui sunt o chemare spre o viețuire mai înaltă, spre un urcuș spiritual către izvorul a toate – Dumnezeu. Bazele teologice ale dezbaterilor au fost așezate prin contribuțiile Pr. Prof. Constantin Coman – „Muntele ca topos teologic în Sfânta Scriptură”, Protos. Teofan Popescu – „Modelul taboric și părintele duhovnicesc. Arhimandritul Sofian Boghiu”, Monahul Iustin Taban – „Parabole ale muntelui la Părinții Filocaliei”, Adrian Alui Gheorghe – „Cum se vede muntele Athos de pe Ceahlău”. Sensurile literare, filosofice sau poetice ale muntelui au fost explorate în comunicări ca ale prof. Elvira Sorohan – „Taina muntelui ascuns”, cu referire la Sadoveanu, prof. Lucia Cifor – „Muntele în imaginarul poetic eminescian. Perspective hermeneutice”, Gheorghiță Geană – „Muntele: matrice comportamentală și stimul simbolic”, Alexandrina Cernov – „Pădurea și muntele, simboluri ale folclorului românesc din nordul Bucovinei”, Ioana Diaconescu – „O ipostază a Golgotei. Martirii muntelui. Documente ale rezistenței anticomuniste”. Printre aceste studii și-au făcut loc comemorările unor oameni mari ai culturii române: Mihail Sadoveanu, lingvistul Eugeniu Coșeriu, istoricul Eudoxiu Hurmuzachi, poeta Ileana Mălăncioiu, IPS Bartolomeu Anania, și un prodigios pictor contemporan, Paul Gherasim, evocat de Mircea Oliv: „Pictura tăcerii, a iubirii și a Numelui de nerostit”. Domnul ambasador Dan Hăulică, președintele Fundației, a fost omagiat în cea de-a doua zi a Colocviului, cu ocazia împlinirii a frumoasei vârste de 80 de ani.
Cel de-al doilea colocviu, Pedagogia modelelor, având ca temă secundară Pădurea, metaforă primordială, a răspuns unei nevoi reale din societatea românească: găsirea unor modele care să-i ducă pe români la rădăcinile lor și care să fie o moștenire pentru noile generații. Preocuparea pentru modele a fost prezentă și la Maica Benedicta în ultimii ani ai vieții: „Impresia mea tot mai puternică este că pretutindeni au cam dispărut modelele”. În cuvântul de deschidere, IPS Pimen a subliniat că modelele sunt părinții duhovnicești în sens larg: mama și tatăl acasă, profesorii la școală, bătrânii și toți acei oameni care caută să trăiască frumos, împlinind voia lui Dumnezeu.
Sub semnul evocărilor deosebite a stat comunicarea profesoarei Ioana Cândea-Feodorov, care a vorbit despre tatăl său în comunicarea „Virgil Cândea și modelele sale de cărturar”. Alte modele de intelectuali creștini puse în lumină au fost Radu Gyr, de către Ioana Diaconescu, cercetătoare în Arhivele Securității, profesorul Alexandru Mironescu, evocat de Raluca Naclad, poetul Ioan Alexandru, amintit cu binecunoscutele „Imne ale Putnei”, alăturându-se la aceștia și părintele Iustin de la Mănăstirea Petru-Vodă, ca model de duhovnic în comunicarea domnului Adrian Alui Gheorghe. În centrul dezbaterilor a rămas personalitatea Maicii Benedicta, formatoarea spirituală a multor generații de studenți la Litere care se adunau „în jurul ei ca puii în jurul unei cloști”, după cum a mărturisit, din experiența sa personală, domnul profesor Gheorghiță Geană.
Tema secundară a colocviului a fost Pădurea. Ambient decisiv și metaforă primordială, cu intervenții care au subliniat că pădurea este mai mult decât un tezaur geografic, ea este și un mediu de existență istorică și de relație cu omul. De aceea expoziția sculptorului Virgil Scripcariu, „Manifest pentru rostul și sfințenia lemnului”, precum și comunicarea domnului Alin Ulman-Ușeriu – „Pădurea pedagogică”, au dorit să tragă un semnal de alarmă față de arborii tăiați abuziv în București, dar și în Bucovina istorică, din interese comerciale, care nu mai țin cont de rosturile și valoarea pădurii în ambientul românesc.
Cele două colocvii au adus împreună un rod editorial de excepție. Pe lângă numerele V și VI ale revistei „Caietele de la Putna” și al treilea volum din seria Eminescu – „Eminescu. Creație și Cultură”, au văzut lumina tiparului două volume de interviuri acordate de Maica Benedicta pe teme de cultură, credință și spiritualitate: „Credințe, mărturisiri, învățăminte”, îngrijit de Grigore Ilisei, și „Să nu pierdem verticala”, îngrijit de obștea Mănăstirii Putna. Ultimul constituie o invitație directă adresată de Maica Benedicta tinerei generații de a redescoperi izvoarele adânci ale spiritualității românești: „atunci când vom ști că ei sunt din nou în căutarea adâncilor taine pe care le ascunde spiritualitatea noastră, atunci vom putea noi, cei bătrâni, trece dincolo liniștiți”, spunea ea. Este o chemare pe care credem că timpul nu o învechește.