„Opera lui Ștefan cel Mare a crescut printr-un efort tenace și de lungă durată. Ea ne apare astăzi cu atât mai mare cu cât greutățile din care ea s-a rupt au fost mai aspre și cu cât ea răsfrânge mai limpede până în cele mai risipite amănunte voința de creație a unui om de geniu.” (Emil Turdeanu)
Cea de-a XII-a ediție a Colocviilor Putnei, desfășurată la Mănăstirea Putna în perioada 11-14 iulie 2012, a stat sub semnul aniversării a 20 de ani de la canonizarea Slăvitului Voievod Ștefan cel Mare. Organizat sub egida Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna, colocviul a reunit 32 de comunicări ale unor cercetători din Anglia, Bulgaria, Franța, Republica Moldova, Polonia și România.
În deschidere, domnul profesor Ștefan S. Gorovei i-a evocat pe profesorii Emil Turdeanu, Nicoară Beldiceanu și Petre Ș. Năsturel ca cercetători ai istoriei Sfântului Ștefan cel Mare. „Ei au format un strălucitor buchet, unic în felul lui, care a reprezentat pe pământul Franței elita științifică a românimii întregi. Unul era ardelean, altul moldovean, iar al treilea muntean, cu mamă franceză.” Un alt moment deosebit a fost sărbătorirea domnului profesor Ștefan Andreescu de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București la împlinirea frumoasei vârste de 65 de ani, ocazie cu care a fost lansat volumul omagial „Aut viam inveniam aut faciam”, dedicat domniei sale. Domnul Andreescu a mărturisit că se împlinesc 50 de ani de când a venit prima oară la Putna, ca elev de 15 ani, în timpul stăreției vrednicului de pomenire PS Gherasim Putneanul.
Spicuim câteva dintre cele mai importante rezultate introduse în circuitul științific la această ediție. Domnul Radu Păun, cercetător la Centre d’Etude des Mondes Russe, Caucasien et Centre-Européen din Paris, a demonstrat că și boierii moldoveni au făcut danii mănăstirilor din Muntele Athos, nu numai domnii țării. Domnul Marius Diaconescu, lector la Facultatea de Istorie a Universității din București, a demonstrat cu certitudine că Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu fiica lui Bartolomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei, eveniment discutat de decenii în istoriografia românească. Domnul Nagy Pienaru, cercetător la Institutul „N. Iorga”, a prezentat o cronică otomană din secolul XVI în care apar imaginile cetăților Chilia și Cetatea Albă în 1484. De asemenea, în cadrul comunicării Impactul Decretului 410/1959 asupra Mănăstirii Putna și a vieții monahale din Bucovina, părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a descris în culori vii drama monahismului moldovenesc după aplicarea decretului prin care au fost dați afară din mănăstiri în jur de trei sferturi dintre călugări și au fost închise foarte multe mănăstiri și majoritatea schiturilor existente atunci.
*
Colocviul de aici este în sufletul meu. Fiecare întrunire științifică are specificul ei. Ce mi se pare important aici este că există o comunicare, o colaborare între istoricii laici și cei eclesiastici. Aceasta este ceva unic pentru România. Peste toate, există o anumită particularitate, astfel încât cei care vin odată aici, după aceea tot vin.
Radu Păun, cercetător, Paris
În ziua de 7 martie 2013, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române a fost gazda și coorganizatorul ediției a XIII-a a Colocviilor Putnei.
Programul a cuprins 12 comunicări, grupate în două ședințe, sub genericele De la „sfântrăposații înaintași” la „marele Io Ștefan voievod” și „Mănăstirea lui dragă”. Primele trei expuneri au adus contribuții la cunoașterea domniilor lui Alexandru cel Bun și a fiului său, Iliaș I. Astfel, comunicarea domnului Dumitru Nastase a scos în evidență conștiința imperială a domnitorului Alexandru cel Bun, atât prin folosirea de către acesta a termenului autocrator – care evocă titulatura imperială bizantină –, cât și prin folosirea unor obiecte vestimentare specifice împăraților bizantini. Domnul Șerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române, a scos în evidență „identificarea cu confesiunea răsăriteană și refuzul unirii cu Biserica Catolică în afara unei negocieri din cadrul unui sinod ecumenic” a aceluiași domnitor, care l-au făcut să evolueze de la cele mai bune relații cu suzeranul său catolic, regele polon Vladislav, până la conflictul armat din anul 1431.
Tot în contextul întăririi credinței ortodoxe în fața acțiunilor unioniste catolice din acele împrejurări foarte tulburi se înscrie și manuscrisul de la Iliaș I, unul dintre fiii și succesorii lui Alexandru cel Bun, adus la lumină de Arhimandritul Policarp Chițulescu. Manuscrisul, păstrat doar într-o copie din secolul XVII–XVIII, cuprinde diferite vieți de sfinți – cu accent pe viața și cuvintele Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos.
Dintre celelalte contribuții științifice mai semnalăm redescoperirea, într-o colecție particulară din Franța, a unui hrisov emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare la 15 martie 1490 – comunicată de doamna Olimpia Mitric, demontarea de către domnul Liviu Pilat a acuzației potrivit căreia portarul Sucevei, Luca Arbore, ar fi fost unul dintre pretendenții la tronul Moldovei după moartea lui Ștefan cel Mare și redescoperirea, semnalată inițial de domnul Marius Diaconescu și comunicată la Colocviu de monahul Timotei Tiron, a unui tablou al Mănăstirii Putna pictat imediat după jumătatea secolului XVIII, bogat în detalii relevante.
Au fost prezentate nu mai puțin de patru apariții editoriale, dintre care remarcăm monografia arheologică și istorică dedicată Mănăstirii Dobrovăț a reputatului arheolog român Voica Maria Pușcașu și volumul Istoria: utopie, amintire și proiect de viitor, închinat istoricului Andrei Pippidi la împlinirea vârstei de 65 de ani.