Doi plus doi egal…
Vine mereu în istorie o clipă cînd cei care afirmă că doi plus doi fac patru sunt pedepsiți cu moartea, spunea Albert Camus. Pentru un om de știință a recunoaște astăzi că avortul dăunează grav sănătății echivalează cu ostracizarea profesională.
În cadrul unui proces intentat împotriva Planned Parenthood – cel mai mare lanț de clinici de avort din America – Angela Lanfranchi, doctor ginecolog, a declarat că experți medicali de renume din marile centre de cercetare americane i-au spus că știu cu siguranță că avortul crește riscul de cancer la sân, dar nu sunt dispuși să spună aceasta în mod public din cauză că întreaga chestiune este prea politică.
Biologia cancerului la sân
La naștere, în sânul femeii sunt prezente doar niște structuri primitive numite lobuli de tip 1. În perioada pubertății, înainte de prima sarcină, în sân apar și lobuli de tipul 2 care, și ei, sunt imaturi.
Numai către sfârșitul unei sarcini, după a 32-a săptămână, majoritatea lobulilor devin lobuli de tipul 3, care sunt mult mai denși și mai elaborați, capabili de lactație. Cei de tipul 4 apar după naștere și sunt lobuli de tip 3 plini cu lapte. Evoluția de la tipul 1 la tipul 3 necesită multiple diviziuni celulare până când lobulii ajung la maturitate biologică și incapacitatea de a se mai diferenția. Procesul de dezvoltare a sânului, ca de altfel a majorității tipurilor de țesuturi, constă exact în această diferențiere.
Cancerul, fie la sân, fie la un alt țesut din corpul uman, apare când, sub acțiunea unor factori cancerigeni, diviziunea celulară scapă de sub control. Drept urmare, acele celule care încă mai sunt capabile de înmulțire, așa cum sunt celulele din lobulii de tipul 1 și 2, sunt cele mai vulnerabile la efectul substanțelor cancerigene.
De aceea în jur de 90% dintre cazurile de cancer la sân apar în lobuli de tipul 1 și 2 și numai 10% din ele sunt urmarea unor moșteniri genetice.
Nașterea și alăptarea
În timpul unei sarcini normale, organismul mamei începe să producă în cantități mari un hormon de creștere numit estrogen, care este necesar dezvoltării copilului până la naștere. Acest hormon este produs de organism și în timpul ciclului menstrual, însă pe parcursul sarcinii, producția de estrogen atinge niveluri de până la 300 de ori mai ridicate față de orice altă perioadă din viața unei femei neînsărcinate. Pe lângă stimularea creșterii copilului, estrogenul determină ca la mamă lobulii de tip 1 și 2 să se maturizeze în cei de tip 3, pregătind sânii pentru alăptare.
Dacă o femeie duce la capăt prima ei sarcină, atunci 70% din lobulii sânului vor fi de tipul 3, imuni la cancer. Orice nouă sarcină dusă la capăt va face ca acest procent să crească, reducând considerabil riscul de cancer la sân. Aceasta ar putea explica, cel puțin în parte, de ce femeile cu mulți copii au un risc mult mai mic de a face cancer la sân.
În plus, după naștere, alăptarea ajută la maturizarea lobulilor și reduce nivelul de estrogen din organism, oferind astfel o protecție de lungă durată împotriva cancerului la sân.
Aceste două concluzii – cu cât o femeie naște mai mulți copii și cu cât îi alăptează mai mult cu atât riscul de cancer la sân scade – sunt acceptate de comunitatea științifică însă, din motive obscure, nu sunt suficient de mult popularizate.
Avortul
În cazul unui avort celulele sânului sunt cu mult mai vulnerabile decât înainte de sarcină. Hormonii de creștere, îndeosebi estrogenul, fac ca o femeie să aibă după avort mai multe celule vulnerabile la cancer – care n-au avut timp să se maturizeze din cauza întreruperii sarcinii – decât avea înainte. Acest efect este cu atât mai dramatic cu cât avortul este făcut la prima sarcină, când lobulii sunt numai de tipul 1 și 2.
Aceste celule rămân vulnerabile și sunt periodic stimulate de estrogenul produs de corpul femeii în cantități mari în fiecare lună, înainte de ovulație. S-a demonstrat că estrogenul poate deveni o substanță cancerigenă, în timpul acumulării în cantități crescute în organism. Estrogenul determină apariția cancerului de sân și a celui uterin, fie direct prin denaturarea ADN-lui celular, fie indirect prin stimularea proliferării celulare. De aceea, cu cât o femeie amână prima naștere sau cu cât face mai multe avorturi și folosește pilule contraceptive pe bază de estrogen – cum sunt majoritatea, cu atât crește riscul dezvoltării cancerului la sân și a celui uterin.
Statistici
În S.U.A. sunt depistate anual circa 275.000 de cazuri noi de cancer la sân și în jur de 41.000 de femei mor anual din cauza acestei boli. În 2001 un raport național asupra cancerului din S.U.A. a arătat o creștere cu 40% a ratei cancerului la sân între 1985 și 1998. Dar această creștere s-a înregistrat numai în rândul generației care avea sub 40 de ani în anul 1973, când avortul a fost legalizat în S.U.A. Generațiile mai bătrâne, care n-au „beneficiat” de legalizare, nu au înregistrat această creștere a ratei cancerului la sân.
Și cum majoritatea cazurilor de cancer la sân la femei apar în jurul vârstei de 50 de ani sau mai târziu, este de așteptat o creștere și mai semnificativă a ratei îmbolnăvirilor în următorii ani. Este posibil ca o creștere similară să fie observată și în România în următorii 15-20 de ani.
Cancer și sarcină
În general, procedura standard de tratament pentru o femeie însărcinată, diagnosticată cu cancer, constă în întreruperea sarcinii în vederea efectuării de citostatice și a iradierii tumorii. A fost nevoie de iubirea nebună a unor femei pentru copiii lor nenăscuți, care nu au făcut avort și cu toate acestea s-au însănătoșit, și de temeritatea unor medici și savanți pentru ca adevărul să iasă la suprafață: nu există nici o dovadă că întreruperea sarcinii ar aduce vreun beneficiu mamei.
În februarie 2012 revista medicală de oncologie The Lancet a publicat o serie de studii care au dus la concluzia că, după primul trimestru de sarcină, copilul nenăscut nu este afectat de chimioterapie.
Cercetătorii au demonstrat că femeile la care se descoperă o formă de cancer în timp ce sunt gravide nu trebuie să avorteze, să-și întârzie tratamentul sau să nască prematur. Aceste studii au relevat că nou-născuții din mame care au făcut chimioterapie în timp ce erau gravide s-au dezvoltat normal.
Avort și nașteri premature
Cercetările științifice au adus lumină și în privința altor consecințe medicale ale avortului. O serie de studii de specialitate au demonstrat nu numai că un avort crește riscul de naștere prematură în cursul sarcinilor ulterioare, ci și faptul că creșterea numărului de avorturi crește progresiv acest risc și, de asemenea, determină nașteri premature înainte de luna a 8-a. Ori acest tip de nașteri premature sunt principala cauză de mortalitate a copiilor nou-născuți, fiind foarte nocive și pentru mamă pentru că nu i se maturizează lobulii de tipul 1 și 2.
Un posibil început
Sperăm ca aceste considerente să fie motiv de reflecție pentru cititorii noștri, care să înțeleagă, o data în plus, că avortul nu este OK. Considerăm că este neapărată nevoie de un program de informare a tinerilor în școli asupra riscurilor și consecințelor unui avort precum și de o lege de consiliere pre-avort care să pună la dispoziția femeilor aceste informații și să le ofere și suportul necesar. În centre „Mama și copilul” mamele, mai ales cele care se află la prima sarcină, ar putea să nască și să alăpteze copilul la adăpost de oprobriul ipocrit al societății – ipocrit pentru că moravurile societății duc la astfel de situații –, copil pe care eventual și-l vor putea asuma mai târziu, după ce situația lor socială va fi rezolvată. Printr-o astfel de intrare în firescul lucrurilor s-ar putea evita marile costuri asupra sistemului de sănătate publică pe care avorturile le generează și, mai ales, le va genera.