Noi, românii, trebuie să fim conștienți că suntem pătrunși de Ortodoxie și că felul nostru de a fi este ortodox și nu trebuie să îl părăsim. Trebuie să fim demni. Nu ne putem afirma decât numai și numai punând accentul pe valorile noastre spirituale, culturale, pe Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu putem face nimic, pentru că din El am fost plămădiți și ne întoarcem în Dumnezeu. Noi, românii, suntem un popor ortodox și în felul acesta trebuie să trăim, nu altfel; cu rugăciunea înainte și după masă, cu spovedania, cu împărtășania, cu postul de miercuri și de vineri. A început postul, postim, a venit vremea colindelor, cântăm colinde, pentru că așa este rânduiala noastră. Toate acestea sunt ale noastre, ne regăsim în ele. Și trebuie să regăsim acest firesc al nostru.
Veți observa în viața voastră că, atunci când vrei să înfăptuiești ceva, Dumnezeu îți dă în gând: fă-l în felul acela. Primul gând este de la Dumnezeu, al doilea e de la om, al treilea de la cel rău. Să te rogi puțin și Dumnezeu îți va da răspunsul pe care îl cauți. „Rugăciunea este susținătoarea lumii” spune Sfântul Ioan Scărarul. Rugăciunea susține lumea, însă prima dată mă susține pe mine, dă sens vieții mele și totodată îmi dă un echilibru extraordinar. Nici nu vă puteți imagina cât de mult contează să vă citiți rugăciunile acelea din Ceaslov pentru ceasurile zilei.
Dumnezeu te primește așa cum ești, te cheamă așa cum ești, te ascultă așa cum ești. Nu vă fie teamă: indiferent ce greșeală, ce păcat s-ar așeza între voi și Dumnezeu, nu vă fie teamă să bateți la ușa milostivirii lui Dumnezeu și să Îi cereți să vă ajute, nu mâine, ci acum. Trebuie să ceri limpede și să fii încrezător.
Nu vă fie teamă! Aveți în interiorul vostru o forță despre care nici nu vă puteți da seama cât de mare și de puternică este: este numele lui Hristos. Sunteți creștini, și nu orice fel de creștini, ci cei care îl au pe Hristos, care au o credință dreaptă. Spune Sfântul Ioan Evanghelistul în prima sa Epistolă: „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume”. Recăpătați-vă această încredere. Noi, românii, bombardați fiind în ultima vreme din toate părțile că suntem într-un fel și în alt fel, ne-am pierdut încrederea în noi înșine; și dacă nu mai avem încredere în noi înșine, nu mai avem încredere nici în aproapele și de aici au apărut egoismul și suspiciunea.
Recăpătați-vă încrederea în forțele proprii: poți să faci, poți să dai, poți sa fii! Din momentul de față eu pot să fiu un bun slujitor, din momentul de față eu pot să fiu un bun economist, un bun profesor, dar numai să vreau. Și dacă Îl iau și pe Hristos în ajutor, toate sunt bune și frumoase.