Sub egida Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna, s-a desfășurat la mănăstirile Putna (31 august – 2 septembrie 2011) și Sucevița (3 septembrie) ediția a XI-a a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei. Această ediție a stat sub semnul împlinirii a 500 de ani de la scrierea în ctitoria ștefaniană a culegerii de cântece psaltice Antologhion de către Eustație, Protopsaltul Sfintei Mănăstiri Putna.
Cu ocazia acestei aniversări, domnul profesor Nicolae Gheorghiță de la Conservatorul din București a transcris din acest Antologhion în notație psaltică actuală un Chinonic, care a fost interpretat de corul „Eustație Protopsaltul” al Mănăstirii Putna în deschiderea Colocviului.
La această ediție au fost prezenți istorici din București, Iași, Cluj, Suceava, Putna, Paris, Chișinău, Sofia, Toulouse, care au prezentat nu mai puțin de 32 de comunicări științifice. În cadrul festivității de deschidere au fost prezentate ultimele apariții editoriale ale Centrului „Ștefan cel Mare”: albumul Sfânta Mănăstire Putna și două numere ale revistei Analele Putnei, iar Domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului „N. Iorga” din București, a prezentat un volum omagial de studii istorice, Putna, ctitorii ei și lumea lor, prilejuit de organizarea, deja, a 10 ediții ale Colocviilor, volum pe care l-a dedicat obștii Mănăstirii Putna.
Dintre contribuțiile științifice ale acestei ediții, menționăm prezentarea de către domnul Ștefan Andreescu, cercetător la Institutul „N. Iorga”, a unei surse europene care atestă încercarea grabnică a lui Ștefan cel Mare de recuperare a Cetății Albe, după ce aceasta fusese cucerită de turci în 1484, eveniment care până acum era cunoscut numai prin intermediul surselor orientale, nu totdeauna precise sau obiective. Domnul Liviu Pilat, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, a evidențiat rolul diplomatic jucat de Ștefan cel Mare în pregătirea cruciadei împotriva turcilor între anii 1499 și 1501, prin aplanarea conflictului ruso-lituanian, dând dovadă de un extraordinar discernământ și simț diplomatic, pe de o parte mustrând pe marele duce lituanian pentru încercările de convertire la catolicism a soției sale, fiica marelui cneaz al Moscovei, iar pe de alta sfătuind pe marele cneaz: „bine ar fi ca și tu să fii în pace cu creștinii”, care tocmai atunci se pregăteau de o ofensivă împotriva păgânilor.
O importanță aparte a avut-o comunicarea Despre demitizarea istoriei militare a Moldovei sub Ștefan cel Mare a domnului Sergiu Iosipescu, cercetător la „Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară” din București. Comentând asupra unei concluzii a reprezentanților noii școli de istoriografie românească: „impactul domniei lui Ștefan asupra vieții cotidiene a majorității populației a fost limitat”, Domnia Sa și-a permis o mărturie personală: „Bunicul meu, Gheorghe Cărare de la Tanacul vasluian, îmi vorbea cu adâncă simțire de uricul lui Ștefan Vodă cel Bun, de la 1502 pentru pământurile date Cărăreștilor, păstrate cu sfințenie de urmașii celor patru bătrâni întemeietori. Și câte astfel de dovezi ale prezenței vii a domnului se mai aflau până mai ieri în Moldova! Școala nouă nu le știe și nici nu vrea să le cunoască.” Concluzionând, Domnia Sa a spus: „Minimalizând istoria militară a Moldovei sub Ștefan cel Mare, printr-o necunoaștere a izvoarelor, lipsa conexiunilor și a încadrării lor în istoria generală, răspândind o viziune voit unilaterală, ulcerată, prin reviste de largă circulație, adepții noii școli își fac, cum ar spune Maiorescu partid din nenorocirile țării. Am socotit că aici, la Putna lui Ștefan cel Mare, a venit momentul de a da un prim răspuns acestei agresiuni.”
Școala de limbă și paleografie slavo-română
De vreme ce în ultima vreme specialiștii slaviști sunt din ce în ce mai puțini, iar Paleografia slavo-română a fost scoasă dintre disciplinele facultăților de istorie din România, în perioada 11-22 iulie 2011 a avut loc la Mănăstirea Putna „Școala de limbă slavonă”, un proiect avut în vedere de mai multă vreme de colectivul Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”. Această inițiativă a avut în vedere formarea de noi specialiști – mireni și monahi – capabili să cerceteze arhivele și numeroasele documente slavo-române – multe dintre ele necercetate sau nepublicate – care marchează istoria noastră pe parcursul secolelor XIV XVII.
În cele două săptămâni de studiu, la Mănăstirea Putna au fost prezenți doi specialiști cu o bogată experiență în cercetarea arhivelor și documentelor slavo române – domnul Petronel Zahariuc, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și domnul Gheorghe Lazăr, cercetător la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București. Sub atenta lor îndrumare au stat cincisprezece cursanți: monahi și monahii de la Mănăstirile Putna, Sucevița, Dragomirna și Secu, alături de studenți și absolvenți ai Facultăților de Istorie și Litere din Iași.
Cursul intensiv de limbă slavonă a căutat să acopere toate categoriile de izvoare istorice purtătoare de text slav sau text românesc cu grafie chirilică: pietre de mormânt, pisanii și inscripții în piatră și frescă, documente de cancelarie sau private, cărți de cult, semnături și sigilii. Partea teoretică și gramaticală a fost însoțită așadar de numeroase proiecții de texte și inscripții slave.
Școala de slavonă de la Mănăstirea Putna s-a dovedit o introducere necesară în acest vast câmp cultural al izvoarelor slave din istoria noastră românească, și, totodată, o lărgire a orizontului de cercetare a istoriei Bisericii Ortodoxe, fără de care nu se poate merge la rădăcinile neamului românesc.
*
Putna se vede ca un ansamblu extrem de bine articulat, de complex, care are o viață de obște în spațiul ortodox dar în același timp ține să fie deschisă către lume. Colocviile care au loc aici reprezintă una dintre aceste porți. S-au perindat la Putna o serie întreagă de personalități, iar lucrările au fost totdeauna publicate, ceea ce este o condiție a autenticității acestui efort științific.