Marele incendiu din 1484 a făcut să dispară cea mai mare parte a primelor manuscrise ale Mănăstirii Putna. Când urmele pârjolului au fost înlăturate, alți truditori – dintre cei aduși de Ștefan cel Mare de la Neamțu la Putna, pentru a crea aici, în ctitoria lui, un scriptoriu – s-au pornit să copieze alte cărți, în locul celor distruse.

Din această nouă serie de manuscrise, Tetraevanghelul a fost încredințat lui Paladie, un călugăr al cărui nume figurează în pomelnicul Mănăstirii Bistrița, însoțit de precizarea „scriitor”. Era un copist priceput, care a scris și a împodobit cu miniaturi un Tetraevanghel după modelul aceluia ieșit de sub pana lui Gavril Uric la Mănăstirea Neamțu, în 1436.

Isprăvindu-și munca, Paladie a așternut pe una dintre file însemnarea de danie, în limba slavă: „Binecinstitorul domn Ion Ștefan voievod, domn a toată Țara Moldovei, a făcut și a scris și a ferecat acest Tetraevanghel mănăstirii sale de la Putna, în al 30 și 2-lea an al domniei sale și în timpul arhimandritului Paisie Scurtul, cu mâna multpăcătosului așa-zis monah Paladie, în anul 6997 <1489>. Și s-a început în luna septembrie 3 și s-a sfârșit în martie 23”.

Pergamentul de bună calitate, titlurile cu aur, inițialele aurite și policrome, frontispiciile – unele late, altele înguste –, în care cercuri și linii se întrepătrund și se împletesc într-o țesătură strânsă de aur și culori, proaspete precum smalțurile, ornamentele florale și chenarele iscusit lucrate sunt dovezi ale îndemânării copistului, dar și ale gustului comanditarului. Mai mult încă, somptuozitatea acestui manuscris reflectă în mic bogăția și stabilitatea unei țări întregi.

Isprăvindu-și munca, Paladie a așternut pe una dintre file însemnarea de danie, în limba slavă: „Binecinstitorul domn Ion Ștefan voievod, domn a toată Țara Moldovei, a făcut și a scris și a ferecat acest Tetraevanghel mănăstirii sale de la Putna, în al 30 și 2-lea an al domniei sale și în timpul arhimandritului Paisie Scurtul, cu mâna multpăcătosului așa-zis monah Paladie, în anul 6997 <1489>. Și s-a început în luna septembrie 3 și s-a sfârșit în martie 23”.

S-a scurs de atunci mai bine de o jumătate de mileniu, timp în care manuscrisul monahului Paladie nu s-a clintit din locul menit lui de ctitor. Doar ferecătura din argint aurit – care trebuie să fi avut, după obicei, icoana Învierii pe coperta din față și icoana de hram a mănăstirii pe aceea din spate – s-a stricat, poate în cursul incendiului din 1536.

De refacerea ei s-a ocupat nepoata lui Ștefan cel Mare, Ruxandra doamna, fiica lui Petru Rareș și soția lui Alexandru Lăpușneanu, care a poruncit să se dăltuiască și o inscripție slavă pe scoarța de la sfârșit: „Acest Tetraevanghel l-a înnoit și l-a ferecat doamna Roxanda din vechiul argint de la bătrânul Ștefan voievod și l-a dat în Mănăstirea Putna, unde este hramul Adormirii Preacuratei Stăpâne a noastre, Născătoarea de Dumnezeu, în anul 7078 <1570>, septembrie 21”.