În 1569, un boier moldovean, Petru Albotă, avea să-i închine Mănăstirii Putna un Tetraevanghel, scris pe pergament și decorat așa cum se cuvenea unui dar către o ctitorie domnească. Filele cu scriere îngrijită sunt împodobite cu puncte, litere, titluri, cuvinte și chiar rânduri aurite. Pe câte o pagină întreagă, de pe fondul de aur închis într-un chenar se desprind portretele în culori ale Evangheliștilor.

Împletiturile pictate cu cerneluri policrome, care formează inițiale și frontispicii, sunt întretăiate de tușe aurite.

Două însemnări de danie în limba slavă conțin date cu privire la manuscris. Cea dintâi este: „Cu bunăvoia Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh, iată, eu, robul lui Dumnezeu, pan Petru Albotă logofăt, am făcut acest Tetraevanghel și l-am dat Sfintei Mănăstiri a Putnei, pentru pomenirea mea și a părinților mei. De aceea, părinților, mă rog dacă cineva va începe să citească în el lucruri spre mântuire, pomeniți-ne și pe noi în sfintele voastre rugăciuni, ca și pe voi să vă pomenească Hristos întru împărăția Sa cerească, amin. În anul 7077 <1569>, luna august 5”.

A doua însemnare spune: „Acest Tetraevanghel l-a dat pan Albotă logofăt Sfintei Mănăstiri a Putnei, unde este hramul Adormirii Preasfintei Stăpâne a noastre, Născătoarea de Dumnezeu, pentru sufletul său și pentru sufletul părinților săi, veșnica lor pomenire, în timpul egumenului Spiridon, în anul 7077 <1569>, august 5”.

După doi ani, Petru Albotă avea să lege cartea în table de argint aurit. Evenimentul a fost consemnat în două texte, foarte puțin diferite între ele – o însemnare în cuprinsul manuscrisului (care menționează data când Tetraevanghelul a fost dat la legat: 14 aprilie) și o inscripție pe scoarța a doua (conținând data la care ferecătura a fost isprăvită: 5 august).