Tetraevanghelul din 1473, cel mai vechi din tezaurul Mănăstirii Putna, este unul dintre cele mai prețioase manuscrise din patrimoniul național românesc.
A fost copiat de către ieromonahul Nicodim, la 17 iunie 1473, și ferecat la 23 noiembrie 1489, din porunca lui Ștefan cel Mare. Scris pe pergament, cu cerneală neagră și în unele locuri cu aur, acest Tetraevanghel este o veritabilă capodoperă a artei miniaturii din Moldova.
Din punct de vedere artistic, tetraevanghelul se caracterizează printr-un scris foarte îngrijit. Ornamentele – cele întâlnite îndeobște în manuscrisele acestei epoci – au fost lucrate cu mare finețe și utilizându-se materiale de foarte bună calitate. Titlurile sunt scrise cu aur, ca și unele inițiale, formate din împletituri complicate. La alte inițiale, ca și la frontispiciile cu cercuri înlănțuite și motive vegetale, aurul alternează cu cerneluri policrome, deosebit de strălucitoare. Chenare cu motive vegetale și geometrice închid remarcabilele portrete ale Evangheliștilor, realizate pe câte o pagină întreagă.
Cincisprezece ani mai târziu, ctitorul a îmbrăcat manuscrisul în scoarțe scumpe de argint aurit. Pe prima copertă, împodobită cu caboșoane din ametist, se poate citi această inscripție slavă: „Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a ferecat această Evanghelie în mănăstirea de la Homor, în anul 6995 <1487>, noiembrie 20”.
Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovlahiei, a dat să scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a dat mănăstirii care este la Homor, pentru pomenirea sufletului său și al părinților săi și copiilor săi. Și era egumen atunci popa Gherondie. S-a sfârșit în luna iunie 17, în anul 6981 <1473>.
Atrage atenția titulatura lui Ștefan cel Mare de împărat. Căsătorit cu prințesa Maria Asanina Paleologhina, ruda lui Constantin al XI-lea, ultimul împărat al Bizanțului, domnul Moldovei și-a asumat supremul titlu și îndatorirea de apărare a creștinătății, făgăduință căreia i-a rămas credincios până la moarte.
Tetraevanghelul a avut o soartă destul de zbuciumată. După ce a fost așezat în Mănăstirea Humor, manuscrisul a fost trimis în cetatea Ciceu de către egumenul Paisie, în ajunul campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova (1538). Aici a fost găsit de Petru Rareș, care l-a luat cu sine la Istanbul, unde a rămas până în anul 1541, când Rareș și-a recăpătat domnia și s-a întors în țară.
Domnul l-a dăruit Mănăstirii Humor, unde manuscrisul a rămas până în 1654, când a fost luat de cazacii lui Timuș Hmelnițchi. După înfrângerea acestora, manuscrisul a ajuns în mâinile generalului Kemény János, de la care a fost răscumpărat de domnul Moldovei, Gheorghe Ștefan, care l-a așezat, pentru a treia oară, în Mănăstirea Humor, la 25 septembrie 1657.
Mănăstirea a fost desființată de stăpânirea austriacă în 1786, iar tetraevanghelul a fost trimis la Mănăstirea Putna, unde a rămas până la 27 noiembrie 1826, când a fost transferat la capela episcopală din Cernăuți, din porunca episcopului Isaia Baloșescu.
Ceea ce face ca Tetraevanghelul de la 1473 să fie cu adevărat unic este portretul lui Ștefan cel Mare – singurul său portret miniat și singurul în care este înfățișat în genunchi. Scena se desfășoară pe un fond de aur în jumătatea superioară și verde în cea inferioară. Domnul Moldovei poartă coroană și este îmbrăcat în costum de factură apuseană, croit din brocart, cu cămașă, pantaloni strâmți și ciuboțele roșii. El întinde cu amândouă mâinile Tetraevanghelul ferecat Maicii Domnului, așezată pe tron și ținând în brațe Pruncul.
Din motive necunoscute, această imagine votivă a rămas neterminată: cel de-al doilea personaj, care ar fi trebuit să închine cartea dimpreună cu Ștefan cel Mare, nu a mai fost pictat, la fel ca și o parte din decorul chenarului.
În 1881, Episcopul Melchisedec al Romanului îl află la Cernăuți, de unde va veni la Iași și București, la Academia Română. La Academie, prezentarea tabloului votiv pune capăt unei dispute privind înfățișarea Voievodului.
În 1906, manuscrisul a fost inclus în expoziția organizată la București cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. După acest an, manuscrisul a ajuns la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Putna, în 1957, la împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare.
Tetraevanghelul intră în custodia Muzeului de Istorie din București în 1971, unde rămâne până în 2004, când se întoarce la Mănăstirea Putna.
Drumul lui în istorie poartă pecetea celui care l-a comandat: dificil, dar izbândind, lumină spre folosul oamenilor, cale spre Hristos.
