Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” este închinat jertfei românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate națională și, în mod special, românilor care au fost uciși în Masacrul de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, la 1 aprilie 1941, pentru vina de a-și fi iubit neamul, credința și patria.
În urma unui protocol adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, în 28 iunie 1940, URSS a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. S-a pierdut atunci aproape o treime din teritoriul țării. În perioada următoare, mulți români din aceste teritorii au încercat să treacă granița în România, majoritatea fiind uciși în drumul spre libertate. Cele mai mari și mai cunoscute masacre au avut loc la Lunca, 6–7 februarie 1941, când au fost uciși aproximativ 600 de români, și la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941.
La 1 aprilie 1941, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești, au plecat către România, fiind deciși mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane și steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităților sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. Ajunși în apropierea graniței, la Fântâna Albă, au fost întâmpinați cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniții rămași în viață au fost aruncați împreună cu cei morți în gropi comune. Cei care au reușit să fugă au fost căutați în împrejurimi, astfel încât foarte puțini participanți au supraviețuit.
După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din satele de unde au pornit cei care au încercat să treacă granița au fost deportate în Siberia și Kazahstan. Doar aproximativ 10% din cei deportați au mai rămas în viață.
În 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. În același an, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreția Mănăstirii Putna, a ridicat pe aleea de intrare în mănăstire o troiță de lemn închinată românilor care au murit la Fântâna Albă, realizându-se astfel un spațiu memorial.
Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde să poată fi cinstiți acești eroi și pentru că poiana de la Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților la acea vreme, spațiul memorial a fost reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.
