Viața și lucrarea sfântă a lui Ștefan cel Mare nu se pot despărți de cea a Mitropolitului Teoctist I, care a păstorit Biserica Moldovei în 1453–1478.
El l-a uns ca domn, i-a binecuvântat domnia și i-a fost alături, în Sfatul domnesc, timp de 21 de ani. Fără sfatul, binecuvântarea și rugăciunea mitropolitului, nu puteau avea loc marile evenimente din viața domnului și a țării.

În 3 septembrie 1469, Mitropolitul Teoctist a sfințit Mănăstirea Putna. Pentru ziua sfințirii, Sfântul Ștefan a ales data de 3 septembrie, care este ziua de prăznuire a Cuviosului Teoctist, al cărui nume îl purta mitropolitul, exprimându-și și prin aceasta recunoștința față de părintele duhovnicesc al țării și al lui.

În 18 noiembrie 1478, Mitropolitul Teoctist a trecut la cele veșnice. Fiu recunoscător pentru sprijinul părintesc dat de mitropolit, Sfântul Ștefan l-a înmormântat la Putna, realizându-i piatra de mormânt, ca un ultim gest de prețuire.

Așezată lângă zidul de nord al pridvorului, aceasta poartă următoarea inscripție: „Binecredinciosul domn al Țării Moldovei, Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a înfrumusețat acest mormânt părintelui nostru, mitropolitului Sucevii, Preasfințitului chir Teoctist care s-a strămutat în anul 6986 <1478>, luna noiembrie 18”.