Mânecuța sau rucavița este un accesoriu al stiharului menit să strângă mânecile prea largi ale acestuia, pentru a nu stânjeni mișcările preotului în timpul slujbelor. Purtate inițial doar de patriarh, mai apoi și de episcopi (din secolul al XVII-lea), mânecuțele amintesc de legăturile pe care le-a purtat Iisus Hristos în timpul patimilor sale.

Cea mai veche pereche de mânecuțe de la Mănăstirea Putna este din secolul al XV-lea. Pe una dintre ele este înfățișată Fecioara Maria pe un fond de mătase verde, împodobit cu flori de perle și pietre prețioase. Pe cealaltă mânecuță este reprezentat Sfântul Arhanghel Gavriil, în mișcare, pe același fond de mătase. Veșmintele personajelor sunt foarte fin brodate, marginile lor fiind – împreună cu aureolele – marcate cu perle.

Altă mânecuță care descrie icoana Bunei Vestiri este tot din secolul al XV-lea. În câmpul piesei este figurat, într-un fundal arhitectural schematizat, Sfântul Arhanghel Gavriil care îngenunchează în fața Fecioarei Maria, ținând în mână un crin. Maica Domnului este înfățișată în picioare, primind cu supunere și smerenie voia lui Dumnezeu.

Aureolele personajelor sunt conturate cu mici perle ce au contur neregulat. Întreaga compoziție este brodată cu fir de aur, argint și mătase, într-o armonie cromatică desăvârșită.

Aici, chipul Maicii Domnului este identic cu cel al Fecioarei de pe un epitrahil de la Mănăstirea Iviru, într-o icoană omonimă. Mai mult, chipul Sfintei Ana din icoana Nașterii Maicii Domnului, precum și chipurile tuturor celorlalte personaje din icoanele Intrarea Domnului în Ierusalim, Botezul Domnului și Aducerea la templu a Maicii Domnului, de pe același epitrahil, imită până la identitate chipul Maicii Domnului de pe mânecuța de la Putna. Dacă în cazurile anterioare, piesele putnene erau copii fidele după alte broderii, în cazul de față mânecuța completează seria unei familii de piese, ieșită din mâna unui singur artist sau a unui atelier.