Când rostim cuvintele „Mănăstirea Putna”, mintea noastră, a românilor, se îndreaptă către slăvitul ei ctitor, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, numit de popor și „Soarele Moldovei”, iar de poetul Mihai Eminescu – „pavăza creștinătății întregi”, „eroul național”, „mare geniu român”, ale cărui „oase sfinte” zac în mormântul de la Putna, mormânt denumit de același poet „altarul conștiinței noastre naționale”, iar Mănăstirea Putna „Ierusalimul neamului nostru românesc”.
Sufletul fiecărui român este permanent stăpânit de două mari dorințe: un pelerinaj la Ierusalim, pentru a se închina la mormântul Mântuitorului, și un pelerinaj la Putna, pentru a se închina la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare. Ca ghid la Putna, am fost martorul acestei dorințe a românilor noștri; atunci când, din cauza săpăturilor arheologice, nu s-a mai putut intra în biserică, turiștii, revoltați, au solicitat să li se arate din exteriorul bisericii locul unde se află mormântul Slăvitului Voievod; arătându-li-se, s-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci și au sărutat peretele bisericii. Luând aminte la această sfântă dorință a turiștilor, a doua zi am și creat posibilitatea – punând un pod peste săpăturile arheologice – pentru ca turiștii să poată intra în biserică, să vadă mormântul și să sărute lespedea din marmură așezată deasupra mormântului.
Turiștii străini, fără să aibă un minim de cunoștințe despre marele voievod Ștefan cel Mare, aflați în fața mormântului, vădeau pe fețele lor un fior tainic, simțeau că se află în fața unui loc cu adevărat sfânt.
În anul 1966, Nicolae Ceaușescu, președintele României la acea vreme, a vizitat Mănăstirea Putna cu prilejul împlinirii sorocului de 500 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii Mănăstirii Putna. După această vizită, Putna, îndeosebi, dar și celelalte mănăstiri au fost „năvălite” de mulțimea turiștilor, mai ales a școlarilor și a studenților. Aceștia, după terminarea vizitei care dura aproape două ore, mărturiseau: „La școală ni se spune că religia este opiu pentru popor; aici, vedem că religia înseamnă cultură, artă”.
La Putna, turiștii, îndeosebi tinerii, își completau cunoștințele de istorie și de religie; se învăța adevărata istorie a neamului nostru românesc.
Vizita președintelui de atunci la Putna a fost, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, „o descătușare sufletească”. „Dacă Ceaușescu a fost la Putna, nu mai are nimeni dreptul să ne mai urmărească și să ne ceară socoteală de ce mergem la biserică și la mănăstiri”, spuneau turiștii cu multă bucurie sufletească.
Zoe Ceaușescu, după vizita tatălui ei, a fost de trei ori la Putna, în vizită particulară. Găzduia la o familie în comuna Putna. Seara, când nu mai erau turiști în mănăstire, venea, intra în biserică, îngenunchea în fața mormântului lui Ștefan cel Mare câteva minute, săruta mormântul, săruta și icoanele din catapeteasma bisericii, săruta mâna părintelui ghid, mulțumindu-i, și pleca la gazda sa din Putna. Ea a cerut o carte cu litere chirilice, „pentru cultura ei”; părintele stareț Gherasim a priceput ce dorește în realitate; i-a dat un Ceaslov și o Psaltire.
După acestea, multe persoane din Comitetul Central veneau cu fiii și fiicele lor la Putna, în particular, și spuneau ghidului: „Să le vorbești ca un preot”.
Din păcate, tinerii elevi și, respectiv, studenți, după evenimentele din Decembrie 1989 și, mai ales, după intrarea României în Uniunea Europeană, sunt lipsiți de multe cunoștințe de istorie a neamului nostru românesc. Și, ca urmare, sunt lipsiți de „simțul istoric, singurul care întărește împărățiile”, după cum spunea Mihai Eminescu. „Patriotismul”, spune tot Mihai Eminescu, „…este iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară”.
Ca părinte duhovnicesc, adresez tinerilor îndemnul: citiți cât mai mult din publicistica lui Mihai Eminescu! Veți găsi aceste pagini publicate sub formă de broșuri și la biblioteca fiecărei parohii și mănăstiri din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților; îndreptați-vă pașii și inimile cât mai des spre Putna; acolo vă veți întâlni și cu Mihai Eminescu, cel care ni l-a înfățișat pe Ștefan cel Mare ca model de trăire a virtuților creștinești și patriotice; să citiți cu glas sau în șoaptă, în fața bustului său, poezia Doina, numită de un bun român „o rugăciune” și veți înțelege cel mai bine, când veți ajunge în Parlament sau în Guvern, cum să conduceți țara; veți înțelege cât de mult au greșit parlamentarii de azi, dând legea vânzării de terenuri străinilor; au fost înstrăinate peste 2 milioane de hectare – „curată trădare de țară”–, dispreț total față de eroii neamului care și-au dat viața pe câmpurile de luptă pentru apărarea pământului Țării, sfințindu-l cu sângele lor.