Ce gândește un tânăr care merge duminica la slujbă? Ce caută și ce nu caută el acolo? Ce găsește și ce nu găsește la biserică?
Biserica, un loc al bucuriei sufletești
Când spui cuvântul „biserică” la ce te gândești?
I. I., clasa a X-a: Îmi imaginez emoția trăită în Sfânta Biserică, sentimentul pe care doar acolo îl poți dobândi: un sentiment de liniște, de pace șide căldură. La puterea pe care o obții stând acolo.
Mergi la biserică? Dacă da de când? Cine te-a adus?
Nu pot spune că merg chiar așa de des... Dar încerc, cât e posibil, să merg în fiecare duminică. Când eram mică părinții mei nu mă duceau la biserică, dar, având lângă școala unde învățam o bisericuță, îmi plăcea ca după cursuri să merg și să aprind câte o lumânare și să mă închin în fața icoanelor. Împreună cu familia mai mergeam de sărbători. Dar, concret, la prima mea slujbă m-a dus mama mea în urmă cu aproximativ 5-6 ani.
Oare de ce preoții și părinții ne îndeamnă să mergem la biserică?
Suntem îndrumați către biserică sau, mai bine zis, către credință deoarece consideră că asta este calea cea dreaptă și calea pe care ar trebui să o urmăm.
Mersul la biserică, frecvența, ține de obișnuință,de ritual sau de crezul fiecăruia?
Consider că ține de crezul fiecăruia și cred că nimeni nu are voie să oblige un om să meargă la biserică dacă acesta nu consideră că are nevoie. Cel mai bine este să sfătuiești un om, să-i spui părerea ta în privința acestei situații, dar nicidecum să-l obligi, căci astfel mai mult îl vei înstrăina de credință, nicidecum nu îl vei apropia.
Ce îți place cel mai mult când mergi la biserică? Ce îți displace?
Îmi place foarte mult faptul că acolo este adunată o mulțime de oameni care au aceeași credință. Îmi displac oamenii care încearcă să-ți impună o anumită conduită, cei care cred că ei sunt cei care știu cum se procedează atunci când ești în Biserică. De asemenea îmi displac oamenii care nu respectă anumite reguli mici care țin de bunul simț al fiecăruia, de exemplu se bagă în față, vorbesc tare.
Oare ce ne determină să venim mereu la biserică?
Nu știu ce îi determină pe alții, dar pe mine cu siguranță mă atrage liniștea sufletească pe care o întâlnesc aici și bucuria spirituală.
Biserica, locul unde Dumnezeu Se descoperă
Ce înseamnă pentru tine Biserica?
R.A., Facultatea de Litere, 22 de ani: Biserica este locul în care Îl simt pe Dumnezeu cel mai aproape. Este locul în care mă regăsesc și locul în care mă liniștesc. Sunt de câțiva ani în Biserică și pot să zic că este locul în care am aflat, oarecum, parțial, cine sunt. Pentru că oricum noi suntem o enigmă, un mister. Dar în Biserică am încercat să mă regăsesc și mi-am aflat locul. Fiind la facultate, bineînțeles că am trecut prin anumite etape, am avut anumite ispite, anumite încercări: lucruri care te-atrag, lucruri lumești, și poate că, între anumite limite, e bine să fie și acestea experimentate pentru a putea face o comparație. Numai că adevărata liniște și adevărata pace am găsit-o aici, în Biserică. Aici am simțit că sunt eu, eu cea reală și nu cea pe care oamenii și-ar dori să o vadă.
De ce preoții ne îndeamnă să venim cât mai des la biserică?
Pentru că în afară Bisericii e mai greu să păstrezi legătura cu Dumnezeu. Spun asta și dintr-o experiență proprie. Știu ce înseamnă Biserica, știu la ce ajută Biserica... Se spune că nu trebuie să fii neapărat în biserică pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Este adevărat, Dumnezeu este pretutindeni; dar oare unde putem să-L găsim pe Dumnezeu mai deplin decât în Casa Lui? Unde poți să-L simți pe Dumnezeu mai aproape decât în propria-I casă? Este ca atunci când te duci în vizită la cineva, practic intri în toată intimitatea lui. Intri în casa lui, vezi lucrurile, îi vezi obiceiurile, ești o parte cu el, ești acolo cu el. Când persoana respectivă vine la tine, te prezinți tu, nu ți se mai prezintă el ție. Cum să zic, e cu totul altceva: prezența lui Dumnezeu se simte mult mai bine în casa lui Dumnezeu. Și asta se vede și la cei care vin, Biserica, locul unde Dumnezeu Se descoperă 16 Tinerii, încotro? să spunem așa, din obicei. Vin dintr-un obicei, din tradiție, dar, în timp, se simte. Se simte prezența lui Dumnezeu și, când Dumnezeu orânduiește, face să se-mplinească trăirea aceea care ne apropie și mai mult de El. E drept că poate nu totdeauna suntem atenți, că nu întotdeauna, chiar în casa Lui fiind, Îl simțim. Dar nefrecventându-o, nu avem nicio șansă să-L descoperim. Pentru că un singur moment dacă suntem cu adevărat prezenți, atenți la o anumită rugăciune, Îl vom putea simți. În schimb, în afara Bisericii e mult mai greu să poți face o rugăciune în care să-L simți. Și pentru simplul fapt că în familia Bisericii există comuniunea: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”, după cum spune Mântuitorul nostru.
Sunt lucruri care-ți displac în biserică, în general?
Eu am descoperit, – pentru mine, că el se știa –, un lucru. Oamenii, când vin la biserică pentru primele dăți, vor să vadă sfinți pe ceilalți din Biserică. Unii dintre ei poate sunt, dar majoritatea dintre noi suntem simpli oameni, cu multe slăbiciuni. Este o pretenție a omului din afară ca cel de aici, din Biserică, să se comporte altfel.M-am lovit și eu de lucrul acesta. Și eu am avut pretenția aceasta de la oameni. Când am început să vin la biserică, îi priveam altfel, ca pe mici sfințișori. În timp mi-am dat seama că de fapt sunt tot oameni, dar sunt oameni care se luptă. Am avut dezamăgiri pe măsură. Dar trebuie să ne dăm seama că tocmai acesta este realitatea, că omul acela care vine în Biserică începe o luptă, pentru că vrăjmașul nu doarme, ci se dorește să-i pună piedici în drumul spre mântuire. Și e firesc ca și el să întâmpine mult mai multe ispite și e firesc ca și noi să înțelegem aceasta.
Sunt, poate, anumite lucruri pe care nu le făceam înainte și le fac acum. Cum ar fi judecata aproapelui. E posibil ca în momentul în care intri în Biserică să judeci mult mai mult decât o făceai înainte. De ce? Tocmai pentru acest fapt, că am intrat crezând că totul e perfect, ne-am lovit de anumite situații, am văzut că nu e perfect, că oamenii greșesc și poate că am dezvoltat anumite păcate. Și este normal să fie așa, dar lupta trebuie să existe, trebuie să continue, și trebuie să realizăm ce se întâmplă în Biserică: oamenii se luptă, oamenii nu devin sfinți peste noapte. E lucrul cu care m-am confruntat și eu și se confruntă și alții.
Oare de ce venim și tot venim la Sfânta Liturghie, duminică de duminică?
Pentru că omul este din Dumnezeu. Și există setea după Dumnezeu, chiar dacă trăim în lumea în care trăim. Chiar dacă unii îl neagă pe Dumnezeu și ei au o dorință și o căutare. Ei o numesc altfel și se regăsesc în altceva. Noi, fiind creștini ortodocși, e firesc să-L căutăm în Biserica Ortodoxă. Dar setea de Dumnezeu există, pentru că este o legătură între noi și Dumnezeu care nu se poate rupe, oricât am vrea. Nu putem s-o rupem pentru că Dumnezeu nu ne lasă. Dumnezeu ne-a legat de El prin simplul fapt că ne-a creat și că ne-a dat duh din Duhul Său. Legătura nu se poate rupe. Că unii încearcă să întărească această legătură, este un aspect. Că alții neagă această legătură, este un alt aspect. Dar asta nu înseamnă că ea nu există. Și de aici apare nevoia de a-L simți pe Dumnezeu. Este ca și cum cauți o Mamă, pentru că Biserica este o familie. Nu poate fi altfel.
Interviuri realizate de Manuella Manu
*
„Biserica este cerul pe pământ, în care locuiește și se preumblă Dumnezeu Care este în cer”.