Unei tinere, despre suflet și cercul de prieteni
Oana, nu ești nici prima, nici ultima persoană, care se preocupă de felul cum interacționează viața noastră duhovnicească cu grupul de prieteni. Scrii: „Nu-mi place să fiu singură, dar nici să plec din biserică. Ce să fac?”
Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează cuvântul Măntuitorului „Dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă”, ca referindu-se la prieteni și la mântuire. Minunat lucrul este prietenia și, cu adevărat, prietenii ne sunt asemenea unor ochi! Dar dacă ochii ne-au fost dați de Dumnezeu nu pentru a vedea să facem rău, ci pentru a vedea să facem binele, tot așa prietenii au un rost atâta vreme cât ei ne ajută să devenim mai buni.
Oana, Dumnezeu este iubire și dăruiește iubire, dar iubirea nu se bucură decât de adevăr! Căci, dacă nu facem ceea ce este bun, prietenia noastră își pierde scopul ei și, din aducătoare de dragoste, devine aducătoare de suferință, atât pentru cei din jur, cât și pentru noi.
Așadar, dacă vei dori să ai prieteni care să îți fie de folos în cele duhovnicești, să fii sigură că Dumnezeu ți-i va dărui. Roagă-te pentru aceasta și prețuiește-i atunci când ți-i va soate în cale, căci este scris că „prietenul credincios este leacul vieții” (Ecclesiasticul 6, 16).
Unui tânăr care întreabă de ce biserica îi condamnă pe homosexuali
Mai întâi aș vrea să îți spun că Biserica nu îi condamnă pe homosexuali, ci homosexualitatea.Nu condamnă omul, ci patima. Activiștii homosexualității întrețin special această confuzie ca să poată spune despre creștini că sunt intoleranți cu cei din jurul lor.
Nu sunt un adept al unei viziuni apocaliptice asupra sfârșitului lumii, dar, din păcate, faptul că se încearcă impunerea homosexualității în toate țările ca fiind ceva normal, asta dovedește că lumea în care ne aflăm se clatină. Să nu uităm că singurele păcate, despre care se spune în Biblie că s-au coborât îngeri din cer ca să-i pedepsească pe cei care le făceau, au fost cele din cetățile Sodoma și Gomora. De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, dacă cei care se află cuprinși de această patimă ar fi conștienți ce înseamnă ea cu adevărat, ar prefera mai bine să moară de o mie de ori, decât să continue să trăiască astfel.
Ce aș putea să mai adaug? Poate doar atât: îți confirm, de la Taina Spovedaniei, că au fost oameni care s-au vindecat până la urmă de această patimă, dacă au vrut să lupte. Cu ajutorul lui Hristos, omul ajunge în cele din urmă la lumină.
De ce se face cineva călugăr?
Alexandru, într-un singur cuvânt răspunsul este dragostea. Așa cum un tânăr iubește pe cinevași simte că dorește să-și petreacă întreaga viață alături de acea persoană, tot așa cineva simte că dorește să își încredințeze întreaga viață lui Dumnezeu.
O să îți dau un exemplu, bun pentru cei care cred că monahismul este pentru cei ce nu-și găsesc un rost în viața socială.
Este vorba despre împrejurările în care a plecat o tânără la mănăstire. După ce a terminat facultatea, i-a spus duhovnicului ei că are două opțiuni în față: să candideze pentru un serviciu foarte bun, din domeniul relaților României cu organismele financiare europene sau să meargă la mănăstire. Părintele s-a gândit că, dacă ea va merge la mănăstire s-ar putea ca, mai târziu, să aibă vreun regret față de nefructificarea șansei de a avea o carieră frumoasă. I-a recomandat să susțină concursul pentru postul respectiv. Tânara s-a prezentat la examen, iar rezultatul a fost câștigarea concursului, cu o lucrare atât de bună încât comisia a felicitat-o și a întrebat-o cu cine s-a pregătit. După rezultate, tânăra a venit din nou la duhovnic și i-a prezentat situația. Părintele a întrebat-o: și acum ce faci? Ea i-a răspuns: acum voi merge la mănăstire. Acum făcea, într-adevăr, o alegere liberă, căci opțiunea pentru mănăstire nu mai era determinată în niciun caz de lipsa unui serviciu bun.
Era o fată, dar a avut acea bărbăție care îi place lui Hristos: „Tot cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie”.
În încheiere îți scriu un cuvânt care arată ce înseamnă viața monahală: „A trăi viața lui Hristos, a avea gândul lui Hristos, a avea iubirea lui Hristos, a face voia lui Hristos, a fi asemenea lui Hristos în orice relație - acesta a fost scopul tuturor ostenelilor duhovnicești ale părinților”. Sunt cuvintele Sfântului Nicolae Velimirovici dintr-o lucrare despre viața Sfântului Sava, fiul de cneaz sârb care a fugit de la curtea tatălui său și s-a făcut monah.
Cum să știm care este voia lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi?
Întrebarea ta este foarte importantă pentru echilibrul vieții noastre. În primul rând cred cătrebuie să ne rugăm des, cu rugăciuni simple: „Doamne luminează-mă să văd care este voia Ta! Ajută-mă să urmez voia Ta!”. Dumnezeu este dragoste și ne ajută așa cum crede El că ne este de folos, nu cum ne-am aștepta noi. De multe ori Dumnezeu intervine în viața noastră într-un mod în care noi nici măcar nu bănuim. Spovedania deasă ne ajută să vedem care este voia lui Dumnezeu, atunci când ne mărturisim cu sinceritate și atunci când ascultăm povețele duhovnicului. De asemenea, dacă simțim în noi tulburare, deznădejde, multă mândrie, este limpede că nu suntem pe un drum bun. Hristos ne dăruiește pace, iubire, răbdare, nu ne tulbură. Dumnezeu să-ți dăruiască smerita cugetare și dreapta socoteală în viața ta de fiecare zi.