Pe parcursul vieții mele am avut binecuvântarea de a cunoaște câțiva oameni duhovnicești. Unul dintre aceștia a fost părintele arhimnadrit Simforian, starețul mănăstirii Noul Valaam din Finlanda. A murit la vârsta de 88 de ani, când eu viețuiam în acea mănăstire. Nu e posibil să descrii cum era atunci când acest om sfânt venea la Sfanta Masă ca să primească Sfanta Împărtășanie, cu ochii în lacrimi. Ucenicii săi spuneau că în fiecare zi vorbea cu îngerii și cu părinții adormiți ai mănăstirii. Și cred că așa era, din felul cum se schimba atmosfera atunci când apărea: o mare bucurie îmi inunda inima.
În Canada imigrația nu a început decât în 1894, cu 100 de ani mai târziu decât în SUA. La început, majoritatea imigranților erau din Bucovina – înainte ca Bucovina să fie împărțită, bineînțeles. Și ei au dat caracterul dominant al Bisericii Ortodoxe din Canada. Când au ajuns în Canada au trecut prin multe suferințe. Trăiau în bordeie, într-un climat asemănător cu Siberia. Le-a luat mult timp până au putut să-și construiască propriile case și ferme. Ce îi caracteriza pe acești oameni, indiferent unde s-au așezat în Canada, este că înainte de a-și construi propriile case, lucrau împreună pentru a construi o biserică unde să meargă să se roage. Și cred că, chiar dacă canadienii au devenit la fel de seculari ca toată lumea, s-a păstrat acest simț despre ce este mai important, și anume biserica.
IPS Serafim, Arhiepiscop de Ottawa și Canada
Dintre oamenii timpului nostru, părintele nostru stareț Sofronie Saharov a fost unul dintre puținii care a dobândit contemplarea Luminii necreate. El n-ar fi vorbit la sfârșitul vieții lui cu atâta îndrăzneală dacă n-ar fi trăit această experiență. A făcut-o, pe de altă parte, pentru că, în momentul de față, umanitatea trăiește într-o stare de deznădejde. Părintele Sofronie vorbește despre deznădejde ca de „necredința în Înviere” – oamenii trăiesc din ce în ce mai mult doar între limitele temporale ale existenței lor. Și a mărturisi despre experiența unei alte realități, care depășește lumea noastră, i s-a părut a contribui la misiunea epocii noastre.