Icoane

Icoanele constituie un grup mic de piese în bogata colecție a Mănăstirii Putna. Cu siguranță, majoritatea s-au pierdut de-a lungul timpului, multe icoane fiind deteriorate, înstrăinate sau înlocuite cu exemplare care corespundeau gustului societății de la un moment dat. Icoanele vechi păstrate în mănăstire, dintre care unele repictate, iar altele abia de curând recuperate, după îndelungate peregrinări prin țară, ridică probleme de datare și atribuire care necesită un studiu aprofundat.

În urma unor cercetări publicate recent, s-a constatat că una dintre cele mai vechi icoane păstrate în colecția mănăstirii, neafectată de repictări, este Înălțarea Domnului. S-a presupus deja că icoana ar putea fi mai veche decât frumoasa ferecătură de argint aurit care îi acoperă cadrul și zona superioară a câmpului central, donată de Episcopul Anastasie al Romanului în 1568.

Icoana Înălțării, sec. al XV-lea. — Icoana Înălțării Domnului, sec. al XV-lea, este una din cele mai vechi care se păstrează în tezaurul Mănăstirii Putna.

Pictura dovedește calități de excepție: compoziția perfect echilibrată, siluetele alungite, cu o dinamică grațioasă a formelor, tratamentul materiei picturale, cu valori diferențiate de transparență și opacitate a culorii, sunt trăsături specifice unui atelier în care tradiția bizantină este vie. Canonul de reprezentare a figurilor, cu capetele mici și corpurile alungite, tipologia fizionomică și cromatica luminoasă cu o dominantă de ocru auriu sunt argumente în favoarea atribuirii acestei picturi unui atelier rusesc, probabil moscovit.

Relativ recent, Mănăstirea Putna a recuperat opt icoane cu apostoli care au aparținut cândva unui registru de iconostas, Marea Deisis. Icoanele, care ajunseseră la un moment dat la Mitropolia Moldovei și Sucevei, fuseseră luate în custodie de Muzeul de Artă din București, pe vremea vechiului regim, cu mențiunea provenienței lor „din tâmpla Mănăstirii Putna”.

Sfinții Apostoli Ioan, Petru, Pavel, Andrei și Simon.

Singurele referiri la aceste icoane în literatura de specialitate propuneau datarea lor în prima jumătate a secolului al XVII-lea și le atribuiau unor pictori ruși. Restaurate la Muzeul Național de Artă din București, icoanele apostolilor Marcu, Ioan, Petru, Pavel, Matei (?), Andrei, Simon și Filip își revelează calitățile deosebite, care au determinat-o pe Enghelina Smirnova să le atribuie unui curent clasicizant din interiorul artei moscovite din secolul al XV-lea, cu o delimitare preferențială pentru ultima treime a acestui veac.

Enghelina Smirnova în muzeul Mănăstirii Putna. — Enghelina Smirnova în muzeul Mănăstirii Putna, în septembrie 2009, cu ocazia celei de a VIII-a ediții a Colocviilor Putnei.

Sincronizarea datării icoanei Înălțarea Domnului și a celor cu apostoli a sugerat posibilitatea apartenenței acestor icoane la același iconostas, ipoteză care, în opinia noastră, este susținută și de unele similitudini stilistice. În aceste condiții, am putea avea de-a face cu mărturii ale unui iconostas de la Mănăstirea Putna din vremea lui Ștefan cel Mare, pictat de meșteri ruși, iconostas care ar fi putut aparține fie primei biserici, sfințite în 1469, fie celei de-a doua, de după incendiul din 1484.

Puterea Tradiției și respectul față de Tradiție sunt dimensiuni morale deosebit de importante pentru înțelegerea persistenței unor mituri referitoare la două icoane emblematice pentru Mănăstirea Putna: tripticul așa-zis „al lui Ștefan cel Mare” și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, adusă de la Constantinopol, conform tradiției, de același voievod.

Tripticul Deisis, format din icoanele Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, ultimii doi în postura de intercesori, este o lucrare a cărei datare și atribuire – lăsând de o parte tradiția – necesită o serioasă analiză critică, făcută cu instrumentele istoricului de artă. Majoritatea celor care s-au referit la triptic l-a atribuit veacului al XV-lea și artei bizantine, influențați mai mult sau mai puțin de legendă. Singura opinie avizată este cea a lui I.D. Ștefănescu, care apropie tripticul de „tradiția și spiritul școalei Stroganov” (a doua jumătate a secolului al XVI-lea – prima jumătate a veacului următor).

Icoanele Sfinților Apostoli Ioan, Petru, Pavel, Andrei și Simon fac parte din cele opt icoane care se pare că au fost pictate în timpul Sfântului Ștefan cel Mare.

Pe spatele uneia dintre icoane a fost descoperită recent semnătura medelnicerului Ilie Herescu (ante 1781), fratele Episcopului de Rădăuți, Dositei. Pe de altă parte, identificarea, în Condica Mănăstirii Solca, întocmită de Vartolomei Mazereanu în 1771, a trei icoane („Christos, Maica Precistă, Ioan Botezătoriul”) ca tripticul putnean, sugerată de unele asemănări reieșite din descrierea arhimandritului Mazereanu, pare destul de plauzibilă. Indiferent de proveniența sa, tripticul rusesc rămâne o piesă de valoare artistică remarcabilă din patrimoniul Mănăstirii Putna.

Icoana triptic de tipul Deisis din tezaurul Mănăstirii Putna.

O situație asemănătoare s-a petrecut cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Dacă se înlătură ferecătura hărăzită de mitropolitul Iacob Putneanul în 1755, care îi acoperă aproape toată suprafața, cu excepția fețelor, icoana Maica Domnului cu Pruncul de tipul Hodighitria se dezvăluie ca o pictură deosebit de frumoasă, dar nu din veacul al XV-lea, ci din secolul al XVII-lea. Intervențiile târzii au afectat fețele îngerilor, dar nu mai mult de atât.

Icoana Maicii Domnului, fără ferecătură. — Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Mănăstirea Putna, fără ferecătura de la sfântul mitropolit Iacob Putneanul.

Iacob Putneanul a găsit icoana Maica Domnului cu Pruncul făcătoare de minuni, în 1755, exact așa cum arată acum, dovadă că ferecătura reproduce în cele mai mici detalii pictura actuală. Atunci, cum rămâne cu tradiția icoanei din secolul al XV-lea? O explicație ar putea exista, susținută de analizele de laborator din 2004, și ea este sugerată de faptul că pe spatele icoanei traversele sunt dispuse pe verticală, în mod cu totul neobișnuit, situație care s-ar putea justifica prin scurtarea blatului originar al unei icoane mai vechi și refolosirea acestuia, dar în poziție culcată. Chiar dacă presupunerea noastră este reală, acest amănunt tehnic nu a avut puterea de a disloca din discursul istoric al comunității mănăstirii mesajul transmis de tradiție.

În 1757, arhimandritul Vartolomei Mazereanu a fost delegat la Kiev de Iacob Putneanul pentru a aduce mai multe „milostenii”, printre care și „86 icoane pentru toate praznicele mari și mici de peste an”.

Icoana Întâmpinării Domnului. — Icoana Întâmpinării Domnului face parte din setul de 86 de icoane aduse de la Kiev de arhimandritul Vartolomei Mazereanu în 1757.

Icoanele, păstrate azi în depozitul colecției de obiecte bisericești, sunt realizări caracteristice gustului comanditarilor ecleziastici din Moldova secolului al XVIII-lea: fără a se remarca prin calități artistice ieșite din comun, autorii, probabil ucraineni, ai icoanelor prăznicare adaptează elemente stilistice barocizante unor compoziții construite în general în respectul iconografiei tradițional-ortodoxe.