„Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi” (Psalmi 67, 37), dar mai minunat S-a arătat slava Lui în „Cea mai aleasă dintre femei”, în cea care a covârșit cu sfințenia puterile îngerești: Maica Domnului!

Între mărturiile iubirii lui Dumnezeu și ale comuniunii cu sfinții pe care credincioșii le simt, un loc aparte îl ocupă icoanele Maicii Domnului. În mod special, numeroase dintre ele sunt făcătoare de minuni, multe din vechile centre monahale fiind binecuvântate cu astfel de odoare care au luminat și au dat nădejde multor generații de monahi și credincioși de-a lungul secolelor. Între ele se numără și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Putna. Iubirea ce se revarsă din icoana Maicii Domnului, prezența Ei care ne învăluie – încât adeseori ni se pare că stăm nu înaintea unei icoane, ci chiar înaintea Maicii Sfinte – este cea mai mare minune ce izvorăște din această icoană.

Iar minunea este – așa cum frumos și adânc o spunea Maica Benedicta – „iubirea și smerenia cufundate în rugăciune”. Nimeni, niciodată, nu a fost mai deplin și strălucit înveșmântat în aceste trei virtuți, așa cum este Maica Domnului. Iubirea față de Dumnezeu exprimată atât de desăvârșit prin cuvintele smereniei: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1, 38) și iubirea de oameni dau naștere rugăciunii neîncetate pentru întreg neamul omenesc: iată, în cuvinte simple – doar pe măsura noastră, iar nu a Ei – icoana Maicii Domnului!