Mai pot învăța adulții ceva de la copiii acestor vremuri? De la generațiile de copii care cresc în epoca globalizării și a comunicării lipsite de comuniune, despre care cei mai mulți educatori și părinți spun că sunt de nestăpânit și de necorectat?
Spre surprinderea multora dintre cei mari, răspunsul este da. Un exemplu este cel oferit de elevii participanți la Olimpiada interjudețeană de Religie pentru clasele V-XII, desfășurată la Putna în perioada 5-7 iunie 2008.
Au participat 96 de elevi din 10 județe: Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Cluj, Iași, Neamț, Satu Mare, Suceava, Vaslui, Vrancea. Probele scrise s-au desfășurat la Școala „Ștefan cel Mare”, din Putna. Subiectele au fost formulate în prezența domnului conf. dr. Vasile Timiș, inspector general în Ministerul Educației și Cercetării, a domnului conf. dr. Cătălin Pâslaru de la Comisia Națională de Evaluare și a celorlalți inspectori de specialitate prezenți la concurs.
Mai mult decât o competiție științifică, această Olimpiadă de Religie a fost o întâlnire a elevilor și a profesorilor din diferite județe, o întâlnire a tuturor acestora cu viața monahală și, cel mai important, o întâlnire a lor cu Dumnezeu.
O parte din cuvintele rostite cu ocazia acestui concurs de către părintele stareț al mănăstirii Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic, și de către domnul inspector general ne vor ajuta să înțelegem bucuria celor mari atunci când îi văd pe copii apropiindu-se de Dumnezeu. Apoi câteva fragmente din discuțiile de după anunțarea premiilor credem că sunt de asemenea o bună mărturie despre ce și de ce învață copiii la Religie.
Aceste gânduri înregistrate „la cald” sunt însă și un exemplu concret despre ceea ce au putut învăța educatorii de la copii și despre ceea ce pot învăța adulții care nu au făcut Religie la școală de la generațiile de copii de astăzi: firescul credinței.
Datoria noastră este să evidențiem frumosul din celălalt
Familia este prima școală. Părinții au datoria deosebită de a-i învăța pe copii să facă primii pași, dar și primii pași către aproapele, să-l învețe pe copil că aproapele este viața lui, că trebuie să-l respecte pe aproapele său. Religia în școală nu face nimic altceva decât învață respectul și buna cuviință, ne învață omenia, ne învață să fim cu adevărat deschiși față de aproapele nostru și să știm să-l apreciem. Să apreciem valoarea lui, pentru că fiecare dintre semenii noștri are o anumită valoare a lui lăuntrică, are frumusețea lui. Și această frumusețe trebuie să iasă în evidență, iar datoria noastră, a fiecăruia, este să evidențiem frumosul din celălalt.
După cum frumos a spus doamna director al Școlii Generale din Putna, Ceaslovul ne-a adus la lumină, pentru că poporul român a fost educat în tinda Bisericii. Avem nevoie de credință deoarece Biserica este coloana vertebrală a neamului nostru.
Dumnezeu să primească osteneala tuturor acelora care s-au străduit să organizeze această Olimpiadă, îi felicităm în mod deosebit, și-l rog pe Sfântul Ștefan și pe toți sfinții care au trăit pe aceste meleaguri ca să-i călăuzească pe copii și profesori mai departe, să-i povățuiască pe drumul așezării într-o tradiție, acea sfântă tradiție ortodoxă strămoșească, legea românească, cea care ne-a ținut vii de-a lungul veacurilor.
Arhim. Melchisedec Velnic
Europa nu ne dă Religia afară din școală, dar nici nu o face mai statornică în școală
Toți cei care am terminat studiile înainte de 1989 aveam credință în felul nostru, credință primită de la părinți și de la înaintași, de la preoții, de la duhovnicii noștri. Dar nici în cele mai frumoase vise nu ne-am fi închipuit că va veni o vreme în care Religia va veni din nou în școală, că va veni o vreme când vom avea Olimpiade de Religie, manuale de religie. N-am visat că vom găsi deschise mănăstirile, că o mănăstire va putea să găzduiască activități culturale, n-am visat că vom avea preoți în spitale, închisori și în alte instituții sociale.
În acest moment trăim într-o lume în care spiritul de concurență este tot mai puternic pe zi ce trece. Spațiul european e un spațiu multi-religios, multi-profesional și multi-etnic. Trebuie să învățăm să-i respectăm pe ceilalți și să ne respectăm propria credință. Acest lucru este și democratic, și creștinesc.
S-a discutat mult despre chestiunea predării Religiei în școli înainte de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. Europa nu ne dă Religia afară din școală, dar nici nu o face mai statornică în școală. Problema depinde de noi. În Europa, dintre 15 state clasice, în 13 dintre ele se predă Religia în școli. Mai mult decât atât, în Belgia, Austria și Grecia se fac chiar câte 2 ore de Religie pe săptămână. Acolo preotul este invitat în școală, monahii sunt invitați în școală, iar școala vine și ea în Biserică.
Ce am constatat legat de participanții la această olimpiadă de Religie? Că elevii s-au și rugat, dar au și învățat. De aceea toți ați câștigat, toți veți lua premiu. Așa cum spune Mântuitorul în parabola talanților, indiferent de câți talanți am primit fiecare, unii mai mulți, alții mai puțini, ceea ce este important este cum înmulțim talantul nostru.
Toți plecăm acasă mai încărcați și mai mulțumiți. Profesorii care au corectat merg și ei mai îmbogățiți, pentru că și noi învățăm de la elevi, nu numai elevii de la noi.
V-am spus că în Împărăția lui Dumnezeu nu se ajunge prin concurs. Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin comuniune și dragoste. Și, vedeți, noi am fost în aceste zile în comuniune. Toți plecați mai îmbogățiți sufletește și aceasta este cununa darurilor primite aici și a mulțumirii noastre pentru dumneavoastră.
Duhul Sfânt a lucrat în viața neamului nostru, în viața școlii noastre și lucrează în viața fiecăruia dintre noi. Nu avem acum timp să vă prezentăm lucrările, dar treptat o să publicăm pasaje din ele. Pentru că ceea ce dumneavoastră spuneți este învățătură și pentru noi și pentru părinții dumneavoastră și pentru toți cei care sunt interesați de o educație responsabilă.
Dumnezeu să ne ajute! Hristos S-a înălțat!
Inspector General Vasile Timiș
Copiii au nevoie să vadă că suntem ceea ce își doresc ei
Cu ce impresii pleacă copiii?
Este mai puțin important concursul în sine. Este important că au venit la Sfânta Mănăstire Putna. Concursuri toată ziua au. De matematică, de română, la alte discipline, deci nu sunt la primul concurs. La diferite concursuri participă uneori aceiași copii, pentru că sunt cei mai buni. Aici la Putna i-a impresionat atmosfera. Ce au făcut în sala de concurs au făcut la toate concursurile – au scris subiectele ș.a.m.d. Dar cazarea la mănăstire, participarea la slujbele de la biserică, faptul că au fost serviți la masă de către călugării mănăstirii, atmosfera de aici i-a marcat cel mai mult.
De ce au nevoie cel mai mult copiii acum ca să crească oameni în adevăratul sens al cuvântului?
Au nevoie de noi. Au nevoie de noi ca să le dăm exemplu pozitiv, să vadă că suntem ceea ce își doresc ei, să vadă că suntem un far călăuzitor pentru ei.
Pr. Lazăr Cozman, profesor și inspector de Religie, Bistrița
Celelalte materii nu pot oferi ceea ce poate oferi Religia
Ce părere ai despre predarea Religiei în școală?
Ar fi necesar ca Religia să fie în trunchiul comun deoarece aportul ei educativ este foarte important. Religia este o educație a firii, în primul rând. Alte materii nu pot oferi ceea ce oferă religia, această educație a firii, a sufletului.
Cezar Ungureanu, Vatra Dornei, clasa a XII-a
Credința trebuie păstrată
Cu ce impresii pleci de la olimpiada aceasta?
A fost o experiență foarte plăcută, ceva foarte, foarte interesant, deosebit pentru fiecare. Mi-a plăcut foarte mult, credința niciodată nu poate fi înlocuită, ea există mereu în sufletul fiecăruia.
Ce credeți voi, copiii, despre dorința unora de a scoate icoanele din școală?
Cred că oamenii respectivi sunt nerespectuoși, sunt lipsiți de credință. Nu sunt de acord cu scoaterea icoanelor. Trebuie împiedicat lucrul acesta. Nu este ceva normal, credința trebuie păstrată.
Loghin Ana-Maria, Colegiul Ștefan cel Mare, Târgu Neamț
La Religie nu poți numai să știi, ci trebuie să și trăiești
Ai mai fost la Putna vreodată?
Am mai fost mai demult la Putna, dar atunci am venit așa, fără să știu prea multe; acum îmi pare bine că sunt aici pentru că am evlavie la Sfântul Ștefan cel Mare; acum privesc altfel lucrurile.
E greu să fii bun la religie?
Uneori da. Citești despre tot felul de lucruri, înveți, dar problema este că trebuie să le pui și-n practică. Trebuie să și trăiești ceea ce înveți.
Despre discuția de a scoate Religia și icoanele din școală, voi ce părere aveți?
E o mare prostie, normal. Nu deranjează pe nimeni. Icoanele îți dau o stare de liniște.
Elev, Clasa a X-a, Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Dej
Ora de Religie e cea mai frumoasă
De ce ai venit la Olimpiada de religie?
Pentru că mi-a plăcut, și eu cred că ar trebui să fie cel mai important obiect.
Ce părere ai dacă se va scoate Religia din școală și, când vei avea copii, ei nu vor mai învăța la școală ceea ce ai învățat tu?
O părere foarte proastă. O să încerc să le dau eu o educație acasă. Eu sper că nu o să se scoată.
Față de ceea ce ți-au spus părinții, crezi că a avut și școala un aport? Te-a învățat ora de religie ceva?
Da. Ora de religie, pentru mine, e cea mai frumoasă, aștept cu cea mai mare plăcere ora de religie.
Ionescu Aura, Colegiul Național „Unirea”, Focșani, clasa a X-a
Să-L avem pe Domnul lângă noi mereu
Crezi că Religia ca materie școlară are ceva aparte?
Da. Trebuie să ai inima și sufletul curate pentru ca să o înțelegi cu adevărat.
Ce părere ai despre eliminarea Religiei ori a icoanelor din școală?
Eu am o părere proastă. Dacă a fost așa de la început, cu icoane în școli, asta înseamnă că până la sfârșit trebuie să existe icoanele. Ar trebui să existe și în școli și la serviciu, peste tot ar trebui să existe icoane. Să-L avem pe Domnul lângă noi mereu.
Irinel Viorel, Vrancea, clasa a XII-a
Toți au spus că ar dori ca și copiii lor să facă Religie
Cum este să fii profesor de Religie?
Eu am terminat și Litere și am ales să fiu profesor de Religie. Este foarte provocator. Îți dă o satisfacție extraordinară.
Ce zic elevii despre problema scoaterii Religiei și a icoanelor din școli?
Toți sunt de acord să se facă Religie. Toți! Sunt contra eliminării. I-am întrebat ce părere au. Le-am pus întrebarea: atunci când voi o să fiți maturi și o să aveți copii, v-ar plăcea ca și copiii voștri să facă Religie sau nu? Nici unul nu a spus că nu! Și cei care învață și cei care nu învață, și cei care sunt interesați și cei care sunt mai puțin interesați. Toți au spus că ar dori ca și copiii lor să facă religie.
Vi se pare de folos genul acesta de concurs?
Nu-i numai concurs! I-am întrebat pe copii cum s-au simțit. Sunt foarte bucuroși. Când s-au luat diplomele, au sunat-o pe mama și după aceea pe doamna profesoară: „Doamna profesoară să vedeți câte cărți am primit ca premiu! E fantastic!”
Profesor de religie, Liceul din comuna Gilău, jud. Cluj
La origine, legile societății din spațiul european sunt întemeiate pe Evanghelie
Cum vi s-a părut olimpiada?
Mai mult decât reușită. Partea științifică a fost dublată de o parte spirituală. Am încercat să creăm o dimensiune duhovnicească. Și văzând câțiva copii care se rugau ieri și alaltăieri în biserică, eu personal, poate și alții, am avut ce învăța de la ei.
Care este rostul predării Religiei în școală?
Să-și cunoască propria religie și să trăiască în conformitate cu legile Evangheliei.
La origini, legile societății din spațiul european sunt întemeiate tot pe Evanghelie. De aceea ne doare că nu avem o Constituție a Europei fundamentată pe un articol care să spună că Europa are o moștenire creștină. Unele țări europene au încercat să menționeze aceasta în Constituția U.E. dar nu au reușit.
Cu toate acestea eu mă gândesc că lucrurile se îndreaptă înspre bine mai mult decât credem noi. Și una dintre investițiile mari care duc la această îndreptare este predarea religiei în școală. Aceasta nu se întâmplă numai la noi.
Câți dintre noi știu, de pildă, că în Austria se plătesc profesori de religie pentru fiecare confesiune. Statul plătește orele de Religie, nu numai că îți dă voie să le faci.
Vă mai spun ceva despre predarea Religiei în Austria. Ei schimbă mai des conținutul programei, în funcție de probleme. De exemplu s-a constatat că lumea nu prea postește. Nu postim și după aceea dăm banii pe medicamente. Ei au făcut o întâlnire cu pedagogi, preoți, monahi și apoi i-au dus pe profesorii de religie la cursuri de formare în mănăstiri și i-au învățat să gătească de post. După aceea, la ora de religie, unde s-a putut, au amenajat mici bucătării sau au făcut ora de religie în bucătăriile școlilor și i-au învățat pe elevi să gătească de post.
Altă consecință pozitivă a orei de Religie este însușirea unor abilități și deprinderi sociale. Sunt copii care merg sistematic și fac cadouri la azilurile de bătrâni sau la case de copii. Și aceasta determină anumite comportamente foarte folositoare pentru ei și pentru societate.
Vă mai dau un exemplu simplu, dar clar.
Un profesor de Religie a făcut prezența la oră și despre un elev absent i s-a spus că este bolnav. Profesorul, inspirat, a zis: „Hai să facem o rugăciune pentru el!” Au făcut o rugăciune. Elevul bolnav s-a făcut sănătos, a venit la școală, iar peste câteva luni, nu peste câteva zile, s-a îmbolnăvit un altul. Profesorul de religie a făcut prezența, a ajuns la cel care acum era bolnav și era gata să treacă mai departe. Dar un copil i-a spus: „Domnule profesor, dar pentru el de ce nu mai facem rugăciune?” Iată o deprindere dintr-o singură experiență.
În școlile confesionale transilvănene, în trecut, preotul era de multe ori directorul școlii și protopopul inspector districtual – un fel de inspector general. Așa a fost și în perioada interbelică: chiar tatăl meu a învățat la o școală confesională. Astăzi, în România, peste 200 de profesori de religie sunt directori de școli. În general putem spune că lucrurile se reașează.