background

Adevărurile copilăriei

Adevărurile copilăriei

De unde știe copilul ceea ce nici un adult nu l-a învățat vreodată?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie să știm în primul rând că, înainte de a fi ai părinților, cei mici sunt copiii lui Dumnezeu. El suflă duhul dătător de viață, el crează sufletul fiecăruia. Când copilul vine pe lume, el este un adevărat purtător de lumină întrucât din sufletul lui se răsfrânge, cu putere, frumusețea Creatorului.

Cei care se ocupă de educarea celor mici este bine să conștientizeze că vor da răspuns în fața Tatălui ceresc de felul în care au știut să păstreze candela aprinsă din sufletul fiecărui copil.

Cu sufletul lor neîntinat de gustul păcatului, copiii surprind adevăruri pe care adulții de multe ori nu le mai pot percepe. În fața marilor adevăruri spuse de copii, cei mari preferă adeseori să-i catalogheze drept necunoscători ai vieții adevărate. Oare așa să fie?

În inocența copilăriei cei mici simt că fiecare om este chipul lui Dumnezeu. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să ne întoarcem la nevinovăția copilăriei: „Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor” (Matei 18, 3-4).

Gândurile de mai jos, creionate de elevi între 6 și 14 ani, sunt o mărturie vie a uriașei disponibilități spre Frumusețe, pe care micuții o păstrează în camera tainică a inimii și pe care o pot da la iveală atunci când sunt ajutați și ocrotiți după voia lui Dumnezeu.

Dacă mă nășteam curcubeu, mi-ar fi plăcut să stau pe cer și noaptea.

Maria Pop, clasa a VII-a, 13 ani

*

De ce lacrima și picătura de sudoare, pe masă, stau bombate și nu întinse?

Picătura este bombată, mai ales lacrima și sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente.

Ana Maria Pop, clasa a VIII-a, 14ani

*

Inima bate, bate, până se stinge, că inima e ca lumânarea și dacă tu crezi în Dumnezeu, El ți-o aprinde din nou în cer.

Claudia Draghia, clasa a II-a, 9 ani

*

Ce trebuie să facem ca să ne iubim mai mult semenii?

Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte.

Arcadie Marțîn, clasa a II-a, 8 ani

La ușa inimii cuiva trebuie să ciocănești, să năvălești sau să te rogi?

La ușa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocănești, nici să năvălești, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânți.

Florentina Stoian, clasa a VI-a, 11 ani

*

Copilăria aș putea s-o compar cu o carte foarte frumoasă pe care o citești foarte repede.

Dragoș Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani

*

La copii le place să se joace mai mult afară decât în casă, că afară sunt și fluturi.

Teodor Zaica, 7 ani

*

Stelele mai cad și pe dealuri, că le place cum se rostogolesc.

Adrian Costache, clasa I, 7 ani

Dacă-ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, cum ai reacționa? L-ai întreba ceva anume?

Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, L-aș întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau s-o întreb pe Maica Domnului cum este să ai un copil Dumnezeu.

Alina Andreea Zane, clasa a II-a, 8 ani

*

Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu.

Ana Maria Badea, clasa a VII-a, 13 ani

*

Unii oameni nu putrezesc după ce mor, fără să fie îmbălsămați, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei.

Sabina Dallu, clasa a VI-a, 12 ani

*

În religia noastră oamenii care au murit se îngroapă în pământ, că așa este bine să punem la loc ceva de unde l-am luat.

Felix Roncea, clasa a V-a, 12 ani

*

Pe preoți, îngeri, sfinți și Dumnezeu noi îi putem asculta: Pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, pe sfinți ca pe părinți, pe îngeri ca pe diriginți, Pe pământ, pe preoți mai ceva ca pe președinți.

Maria Irina Petreanu, clasa a V-a, 12 ani

*

Păsările cântă toate pentru Dumnezeu și vreo cincizeci cântă pentru mine.

Diana Conțiu, clasa a IV-a, 9 ani

*

Ca după ce murim să ne ridicăm la cer trebuie toată viața să-i facem aripi sufletului.

Iulia Ghiță, clasa a VIII-a, 14 ani

*

Când Îl ai pe Dumnezeu în suflet, toți oamenii din jurul nostru ne sunt rude.

Cătălina Opaină, clasa a VIII-a, 14 ani

Cum vă explicați părerea unora care îți zic că ești țăran când vor să te facă prost?

Sunt oameni care dacă vor să-i zică unuia că e prost, îi zic că e țăran, pentru că ei cred că țăranul are o minte cât un ghiocel, dar când colo ăia care zic așa despre țăran au o minte cât o muscă pe ghiocel.

Ștefan Sorin Trandafirescu, clasa a IV-a, 10 ani și 4 luni

*

Ce este muzica?

Muzica reprezintă jumătate din viața trăită cu omenie.

Irina Silvestru, 14 ani

*

Ce este umorul?

Umor este vitamină de luat la viața grea.

Raluca Bărbulescu, clasa a VIII-a, 14 ani

*

Se spune despre artiști că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu.

Irina Moscu, clasa a VI-a, 12 ani

*

Aerul în parc este mai curat deoarece în el sunt copii și îndrăgostiți care umplu aleile parcului cu gânduri frumoase.

Ioana Bălașa, clasa a V-a, 11 ani

*

De ce omul este o adevărată fabrică de dorințe?

Omul este o adevărată fabrică de dorințe pentru că se naște din dorința de viață și moare cu dorința de a fi veșnic.

Matei Filimon, clasa a VIII-a, 14 ani

*

De ce spun unele persoane despre călugări: „Săracii de ei, nu-și trăiesc viața: păcat, că mulți sunt tineri!”?

Nu-și trăiesc viața, spun unii despre călugări deoarece li se pare greșit cum călugării prea și-au lipit viața de suflet și nu și-au lipit-o de trup, cum fac alți oameni.

Paul Păun, clasa a VI-a, 12 ani

*

La ce folosește să înveți poezii?

E bine, când ești elev, să înveți poezii, pentru că așa cum depun oamenii bani în bancă, pentru mai târziu, trebuie să aduni poezii în școală, ca să ai poezie când te faci mare.

Ana Matei, clasa a VI-a, 12 ani

*

În bisericile ortodoxe sfinții sunt slabi, alungiți la față și la corp, pentru că așa arată cei care sunt buni la suflet, că lor le-a rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele și suflet.

Tudor Matache, clasa a V-a, 12 ani

*

Numai cel ce aude cu sufletul se poate încânta de concertul dat de greier și de izvor.

Nicoleta Ștefan, clasa a VIII-a, 14 ani

*

Cum poate ieși așa de alb ghiocelul din noroi?

Cum vede noroiul ce minune crește din el, se dă la o parte din calea ghiocelului.

Maria Istrate, clasa a VI-a, 11 ani

*

Muzica te curăță de urât, dar numai dacă o folosești ca săpunul, adică toată viața, nu așa din când în când.

Irina Răducanu, clasa a VII-a, 13 ani

*

Diferența dintre mama, tata și Dumnezeu e că mama și tata pot crea oameni, dar nu plante și animale și e imposibil ca ei să facă o mare.

Roxana Chiș, clasa a IV-a, 10 ani

*

Dacă un om bogat are multe păcate și plătește din banii lui ca să facă o biserică, Dumnezeu îi șterge păcatele dar nu de tot. Îi iartă puțin, așa cam cât de mare arată o gumă.

Claudia Draghia, clasa I, 7 ani

*

Sfinții învață la o școală din cer, că ei locuiesc pe pământ, dar îngerii le aduc din cer lecțiile în fiecare zi, să le facă acasă.

Leon Alexandru Guțu, clasa a II-a, 8 ani

*

Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu.

Adrian Ioniță, clasa a II-a, 8 ani

*

Doamne, fă-i pe îngeri să șoptească în ureche la oameni să nu mai facă vânători, că prea se distrug animalele. Doamne, într-o zi niște hoți în tramvai i-au tăiat geanta mamei mele. Dacă s-ar putea să le pui mai multe minți în capul hoților, ca în loc de furat bani, să fure credința din multe cărți. Doamne, Te-aș ruga să ne întâlnim să-mi spui și mie de ce ai ales ca porumbelul să fie Duhul Sfânt și nu barza, care le aduce copii la oameni. Eu aș vrea să mă faci cuminte de tot și foarte, foarte harnic, așa ca într-o zi să zici Tu: Măi, care e înger de la Mine și care e Tudor de pe pământ, că seamănă ceva de speriat! Doamne, Doamne care ne-ai făcut pe toți oamenii și m-ai făcut și pe mine, eu m-am gândit la Tine că Ți-am cerut mereu multe lucruri, dar nu Ți-am mulțumit niciodată pentru nimic, te rog frumos, iartă-mă pentru neglijența mea…

Matache Tudor, 11 ani

*

Dumnezeu îi iubește și pe cei necredincioși, dar îi iubește cu suferință.

Ioan Marțîn, clasa a V-a, 10 ani

*

Albinele de-aia ne dau nouă toată ceara lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu și atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele.

Pavel Marțîn, clasa a II-a, 8 ani

*

Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari, în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai.

Pavel Marțîn, clasa a III-a, 9 ani

*

Ce puteți spune despre răutate? Ce este ea?

Răutatea e un fel de boală de inimă, adică atunci când te strici la milă.

Adrian Ioniță, clasa a IV-a, 10 ani

*

Câți ani ține copilăria?

Copilăria ține cinci ani și după aia vine școala.

Ion Mirică, clasa I, 6 ani

*

Cât e noaptea de mare, stelele stau de vorbă cu licuricii, că stelele spun cum ar dori să aibă și ele aripi, iar licuricii le întreabă unde cad, când cad, ca să se întâlnească și să se împrietenească.

Ana Maria Marin, clasa a VI-a, 13 ani

*

Ce înseamnă să fii un om ordonat?

Ordonat este când un om arată ca un cadou.

Adrian Ioniță, clasa a II-a, 8 ani

*

Mie mi-ar place ca școala să fie ca un parc și o cofetărie, unde să se dea budincă scoasă caldă, cum face bunica și lecțiile să ni le predea poeții.

Cristina Niță, clasa a VI-a, 12 ani

*

De ce vom fi făcut noi o zi a păcălelilor? (1 aprile)

Omul a făcut o zi a păcălelilor ca să nu se păcălească oamenii tot anul.

George Buță, clasa a III-a, 9 ani
Extrase din Dorel Zaica, Copilăria poeziei, 2007


Articol din revista
Cuvinte către tineri, nr. I/2008